nou sediu, in timp ce restul institutiilor din cladirea TNB sunt nemultumite ca se vorbeste despre renovare inainte ca ministerul sa le fi gasit alte sedii.

Una dintre cele mai instabile cladiri din Bucuresti, Teatrul National "I.L. Caragiale", se pregateste sa intre in renovare. Desi securizarea si modernizarea cladirii sunt necesare, aceasta fiind afectata de cutremurele ultimelor decenii, reprezentantii institutiilor care functioneaza in prezent in ea si-au exprimat in presa nemultumirea ca nu au fost consultati inainte ca hotararea sa fie luata.

Artistul Dan Perjovschi a realizat la Centrul National al Dansului din Bucuresti (CNDB) pictura murala "La zid", protestand fata de posibilitatea ca una dintre cele mai vibrante institutii de arta sa ramana fara sediu si dorind "sa complice" eventuala daramare. Mihai Mihalcea, directorul CNDB, ne-a declarat ca a trimis o scrisoare ministrului Iorgulescu si ca asteapta un raspuns. In timp ce institutiile din cladirea teatrului sunt nemultumite ca afla despre renovare din presa, inainte ca ministerul sa le consulte si sa le gaseasca sedii, ministrul Iorgulescu le reproseaza ca s-au adresat presei inainte de a discuta cu el. "Vom avea grija ca toate sa aiba un acoperis deasupra capului", a declarat ministrul, pentru "Romania libera".
Potrivit ministrului Iorgulescu, inca nu a fost luata o hotarare in privinta renovarii cladirii teatrului. Este posibil ca aceasta sa fie readusa la forma initiala, caz in care adaugirile aduse cladirii in 1983, la cererea lui Ceausescu, ar fi daramate. In acest scenariu, spatiile in care functioneaza acum CNDB, Galeria Etaj 3/4, "Laptaria lui Enache" si terasa "La Motoare" ar disparea, iar acestea ar trebui fie sa se mute, fie sa dispara. Este de asemenea posibil ca teatrul sa-si pastreze forma actuala si sa fie reconsolidata subterana, unde acum se afla o parcare. In acest caz, spatiile celorlalte institutii ar exista si dupa renovare, iar acestea au nevoie doar de un sediu temporar. Potrivit ministrului, aceasta hotarare nu a fost luata inca, deoarece proiectul renovarii intarzie, nefiind finalizat nici studiul de fezabilitate al renovarii. Acest proiect este realizat de un colectiv de arhitecti condusi de Romeo Belea, unul din specialistii care au proiectat cladirea in 1963, acum in varsta de 76 de ani.
Conform primelor estimari, restaurarea cladirii va costa 40 milioane de euro, 27,2 milioane provenind de la Banca Europeana pentru Dezvoltare, iar restul de la bugetul de stat. Ministrul Adrian Iorgulescu spune insa ca suma nu este inca hotarata, aceasta asteptand finalizarea proiectului de renovare.

Spectacolele s-ar putea tine in Sala Rapsodia
Renovarea va incepe cu Sala Mare a teatrului si cu Sala Amfiteatru. Artistii ar putea sustine spectacole la Sala Rapsodia de pe Lipscani, care urmeaza sa fie cedata de sindicate Ministerului Culturii, potrivit ministrului Adrian Iorgulescu.
Situatia Centrului National al Dansului nu este insa atat de clara. "Avem o activitate complexa, pe care domnul ministru nici nu o intuieste", spune directorul Mihai Mihalcea. Pe langa spectacole, CNDB are spatii pentru birouri, conferinte, expozitii, ateliere, cursuri etc. "Ce facem cu ele?", se intreaba Mihai Mihalcea, adaugand: "Ma sperie posibilitatea ca sediul temporar va fi inadecvat, un sediu de teatru". Nici perspectiva unui nou sediu, in cadrul "mall-ului cultural" care va fi construit la Sala Palatului, nu este prea imbucuratoare pentru CNDB, atat timp cat aceasta constructie va lua ani buni pana va fi finalizata, iar in prezent nu se stie ce fel de spatiu ar putea avea CNDB acolo.

Mihai Oroveanu: "Nu ne mutam de acolo pana nu avem alternativa"
si Mihai Oroveanu, directorul Muzeului National de Arta Contemporana, de care apartin Galeriile Artexpo din cladirea TNB, este nemultumit de comunicarea cu Ministerul Culturii pe tema renovarii. "Nu am fost oficial anuntat. Nu putem sa ne lipsim de acele spatii si pe noi nu ne-a intrebat nimeni. Mi se pare ciudat ca, inainte sa existe o alternativa, Bucurestiul e vaduvit de un spatiu de expozitie central, in conditiile in care spatiul expozitional din Bucuresti este de numai 20% din cel de dinainte de razboaie. Nu ne mutam de acolo pana nu avem alternativa. Avem programe, contracte, expozitii din strainatate pentru anul 2008", spune Mihai Oroveanu.

Mai relaxat este Calin Husar, managerul barului "Laptaria lui Enache" si al terasei "La Motoare", care functioneaza la etajul 4 al cladirii, pe partea nordica. Aceste localuri functioneaza printr-un contract de asociere cu Teatrul National, iar Calin Husar este optimist ca se va gasi "o locatie de bejenie" pentru ele, pentru ca, odata renovarea terminata, sa revina in cladirea teatrului. "Sunt prea infipte in memoria colectiva pentru tot ce inseamna urban in Bucuresti ca sa dispara", spune Husar despre "Laptarie" si "Motoare". Desi in forma initiala a cladirii nu existau spatiile unde se afla acum barurile, Calin Husar crede ca revenirea la aceasta ar fi preferabila si ca s-ar gasi totusi loc pentru "Laptarie" si "Motoare".
Cu un pas inainte este Dan Chisu, proprietarul "Café Deko", barul de la etajul intai al TNB. "Café Deko" va inaugura in toamna 2008 un nou sediu, intr-o cladire veche, complet restaurata si modernizata, vis-à-vis de Tribunalul Capitalei, in centrul vechi al Capitalei. Barul va avea 500 de metri patrati in noua locatie si o capacitate de 250 de locuri, fata de 120 cat are acum. Dan Chisu nu regreta ca trebuie sa paraseasca locatia de la Universitate, intrucat aceasta avea probleme cu incalzirea si aerisirea. "Sunt totusi curios ce va face ministerul, pentru ca noi aveam un contract de chirie pe zece ani", spune Dan Chisu.

» Ceausescu a cerut remodelarea cladirii In ‘80
Actuala cladire a teatrului – informeaza wikipedia.org, citand "Din Bucurestii de altadata" de George Potra si "Zorii teatrului cult in Tara Romaneasca" de Elena Grigoriu – a fost inaugurata, in versiunea ei originala, in decembrie 1973, si modificata apoi in 1983-1984. Proiectul initial (1964-1973) a fost semnat de arhitectii Horia Maicu, Romeo Belea, Nicolae Cucu (et al), structura de rezistenta – de inginerul Alexandru Cismigiu. In anii ‘80, la cererea lui Nicolae Ceausescu, cladirea a fost complet remodelata la exterior si partial la interior (s-au pastrat partial, din versiunea originala, foyerele), de o echipa condusa de arhitectul Cezar Lazarescu. Cladirea conceputa de Horia Maicu a fost remarcabila la vremea ei, cu o expresie care se inscria in modernismul anilor ‘60, dar a ramas neterminata la exterior – fresca prezentand istoria teatrului, care trebuia sa acopere trei fatade ale cladirii, nu a fost niciodata realizata, lasand corpul teatrului in zidarie de caramida aparenta, sub "palaria" de beton armat, eleganta, care ii devenise simbol si care i-a fost totodata fatidica (faptul ca forma cladirii nu amintea de o "casa" in sens clasic si aducea cu o palarie pare sa fi fost cauza pentru care Ceausescu a cerut remodelarea ei). La interior, doua mari tapiserii, probabil cele mai importante lucrari ale artei decorative romanesti la acea data si pana astazi, au supravietuit incendiului din anii ‘70 si pot fi admirate si acum, in foyerul Salii Mari. "Recarosarea" lui C. Lazarescu a inlocuit modernismul cladirii originale, realizat in materiale de calitate, cu elemente realizate in materiale sarace, pseudo-clasicizante, tipice anilor in care s-a construit si Casa Poporului. Capacitatea salilor a fost marita (prin indesirea scaunelor) si au aparut spatiile intermediare cu galerii de arta si cele "interstitiare" cu "Laptaria lui Enache" sau terasa "La Motoare".