legislatiei romanesti, dar si al slabiciunii si lasitatii oamenilor politici, cred unii experti in drept si analisti politici. Organisme similare exista in majoritatea democratiilor, dar poate ca nici unul nu a ajuns in situatia Curtii autohtone: competenta, credibilitatea, neutralitatea politica si trecutul legat de comunism ii sunt puse la indoiala atat de politicieni, cat si de publicul larg.


In mai putin de un an de zile, noua judecatori in robe rosii au reusit sa intoarca din drum Parlamentul care voia sa-l suspende pe presedinte, sa ingroape o institutie, CNSAS, care a functionat aproape zece ani sau, in cazul numirii ministrilor, sa dea presedintelui un drept neprevazut de Constitutie – cel de veto. CCR exista de aproape 20 de ani, dar a patruns in spatiul public relativ de curand. Daca pe vremea guvernarii PSD, cand institutiile politice functionau mana in mana, unse de aceeasi culoare politica, putini stiau de existenta ei, acum, cand arena politica s-a colorat si au aparut interese divergente, toata lumea merge la Curte. Motivul e simplu: avem o Constitutie "ambigua, lacunara si interpretabila", asa cum o caracterizeaza profesorul de stiinte politice Adrian Miroiu.

Un comando constitutional, format din judecatori sau fosti demnitari de stat, a carui misiune este sa apere spatele Constitutiei de focurile conflictuale dintre simpli cetateni sau institutii politice, exista in multe state occidentale, din Europa pana in SUA. Judecatorii constitutionali sunt, la fel ca in Romania, numiti mai mult sau mai putin de institutii politice. "si acolo curtile constitutionale au o dimensiune politica in activitatea lor, dar ceea ce le separa de organismul autohton este capacitatea proprie de a fi credibile. La noi, e pusa la indoiala capacitatea CCR de a fi un actor neutru", explica Ioan Stanomir, profesor de drept constitutional. Tocmai acest fapt, de a se fi transformat dintr-un arbitru neutru intr-un actor este contestat insa de analistul politic Cristian Parvulescu: "Rolul CCR nu ar trebui sa fie nici pe departe unul determinant, ci unul de arbitru. Azi constatam, insa, ca ea a ajuns un actor politic determinant. Nimeni, nici Parlamentul, nici Guvernul, nici presedintele nu pot intoarce deciziile ei. Este o anormalitate – consecinta a conflictului dintre institutii si oameni politici". Oricum ar fi, intr-o democratie nu isi are locul puterea discretionara in mana catorva, arata profesorul de stiinte politice Adrian Miroiu: "In stiintele politice, se discuta tot mai mult despre veto players, jucatorii publici cu drept de veto. Ei trebuie sa fie cat mai multi, tocmai pentru a se putea controla intre ei. Daca ne rezumam doar la unul, cum e la noi CCR, inseamna ca avem o problema cu intelegerea democratiei in Romania".

Cum s-a ajuns ca un arbitru neutru sa intre in joc povesteste tot Adrian Miroiu, care se astepta ca mai devreme sau mai tarziu sa se ajunga aici: "In 2003, cand s-a schimbat Constitutia, s-a schimbat si statutul CCR, care a devenit un jucator foarte important in spatiul public. Pana atunci, deciziile ei puteau fi intoarse cu o supermajoritate parlamentara (doua treimi din cele doua Camere ale Parlamentului – n.red.). Ideea de atunci era ca, in contextul unei coruptii la nivel inalt, sa se evite ca un numar de parlamentari cu interese, care pot forma o mafie, sa faca praf Constitutia. Acum ne dam seama ca poate am schimbat Constitutia prea tare".
Pe langa motivarea justa a puterii supreme a CCR, anume ca este consfintita de Constitutie, situatia din ultima perioada, in care Curtea taie si spanzura in politica Romaniei, are alte cauze. "Curtile constitutionale au intervenit de multe ori si in tranzitiile Ungariei si Bulgariei. Daca la noi se recurge la CCR in exces, este pentru ca legile au foarte multe lacune si sunt prost corelate cu Constitutia. In alte tari, reglementarea numirii si demiterii unui ministru e mult mai detaliata si fara ambiguitati", socoteste Alina Mungiu-Pippidi, presedintele Societatii Academice Romane. O alta cauza pentru implicarea CCR in jocul politic este si aceea ca "nu mai exista nici o urma de bunavointa (politica – n.red.) in a ajunge la o intelegere bazata pe interesul public". Analistul Cristian Parvulescu da vina tot pe politicienii care au ajuns, zilele acestea, sa puna ei insisi la indoiala justetea CCR: "In Franta, Curtea nu intervine in conflictele politice, ci doar in situatii exceptionale. Fiecare institutie isi asuma o responsabilitate politica. La noi aceasta responsabilitate nu exista".

Profesorul Adrian Miroiu justifica existenta CCR prin faptul ca o Constitutie nu poate fi schimbata de pe o zi pe alta, iar cu una ca a Romaniei un astfel de organism este necesar. Miroiu gaseste insa o alta radacina a circului politico-juridic din ultima perioada: "La noi nu functioneaza alte tipuri de reguli in spatiul public, capabile sa rezolve aceste conflicte. In alte tari, regulile morale au un rol foarte important. Noi ocolim ideea de moralitate si ne ascundem in spatele legalitatii. Priviti Italia, de exemplu: cand un Guvern nu mai are majoritate in sustinerea parlamentara, se trece automat la pasul urmator – dizolvarea".
Poate ca o Curte care participa din ce in ce mai des la jocul politic nu ar fi atat de periculoasa. Devine, insa, atunci cand se transforma intr-un jucator cu puteri discretionare, suspect de a fi manevrat politic. "Faptul ca CCR intervine atat de mult in viata politica nu se poate sa nu creeze sentimentul ca devine un actor politic, ceea ce este foarte grav intr-o democratie. S-a ajuns ca uneori sa se faca pariuri: cui ii va da dreptate de data asta, lui Basescu sau lui Tariceanu? Nu poti sa-i convingi pe oameni ca nu e asa. Este un lucru rau, care duce la neacceptarea Curtii drept un arbitru ale carui decizii trebuie acceptate", considera Adrian Miroiu.
Cristian Parvulescu arata cum CCR a ajuns un fel de golan mai mare, caruia ii stiu de frica toti politicienii: "Am observat ca Traian Basescu nu a facut nici un comentariu legat de decizia privind CNSAS pana cand CCR nu a dat decizia privind respingerea Noricai Nicolai (favorabila presedintelui – n.red.). Asta arata ca nu avem institutii politice libere in raport cu CCR, in timp ce CCR are toata libertatea in raport cu ele". Mai mult, Parvulescu observa ca institutiile politice nu mai au autoritate, daca cele noua zeitati ale Romaniei nu le-o intaresc: "De CCR depinde autoritatea unei institutii, pentru ca la noi nu mai functioneaza relatiile politice in stat. As spune ca este o situatie fara precedent in lumea democratica. Mai mult, CCR nu deblocheaza situatia, ci adanceste blocajul, pentru ca politica presupune dialog si consens, nu decizii irevocabile".

Faptul ca deciziile Curtii par sa serveasca, pe rand, proptelele unei tabere politice sau ale alteia profesorul Ioan Stanomir il pune pe seama "lipsei de consecventa a jurisprudentei, lucru imputabil exclusiv CCR, dar si a existentei unor canale implicite si explicite prin intermediul carora anumiti actori politici influenteaza activitatea CCR". Alina Mungiu-Pippidi vrea sa echilibreze balanta: "Unele decizii or mai fi si juste, nu intotdeauna cineva are dreptate". Dar faptele ii provoaca suspiciunea la ordinea zilei: "Alteori sunt probabil presiuni si manevre".
Tuturor acestor semne de intrebare li se adauga unul care priveste insasi calitatea celor noua zeitati de la CCR. "Curtea a fost de la inceput gandita ca un organism format din profesionisti ai dreptului, dar de vechiul regim politic. Ei au operat in sistem, i-au aparat valorile, dar astazi publicul asteapta un alt gen de comportament constitutional. Este un decalaj dezastruos intre perceptia publicului si modul lor de actiune", remarca profesorul Stanomir. Nici Cristian Parvulescu nu ii vede cu ochi prea buni pe judecatorii CCR: "Oamenii acestia nu au nici pe departe dimensiunea politica, profesionala si morala sa ia astfel de decizii. Acestea trebuie dovedite prin altceva decat cu o cariera stralucita in sistemul comunist". Faptul ca acesti judecatori provin si apartin unei anumite perioade nu este contestat nici de Adrian Miroiu. "Ar trebui deci sa ne intrebam daca nu e momentul sa reconstruim mecanismul CCR – fara numiri politice, cu CV-uri clare si cunoscute despre ce au facut inainte si dupa 1989 acesti oameni", gaseste profesorul o solutie. Alta, mai transanta, este furnizata de Alina Mungiu-Pippidi: "Pensionati. Dar nu putem, pentru ca au declarat neconstitutional ca ei sa iasa la pensie. Nu ne ramane decat sa ii demascam drept cine sunt si sa ii facem sa plece acasa singuri. Asteptam dosarele".

Decizii din 2007
5 aprilie – Acuzatiile parlamentarilor PNL, PSD si PC la adresa presedintelui Traian Basescu nu reprezinta o incalcare grava a Constitutiei, care sa necesite suspendarea sa din functie. Basescu a fost totusi suspendat, prin votul majoritatii Parlamentului, pe 19 aprilie. Tot atunci Curtea a decis ca presedintele nu are drept de veto la numirea unui ministru, in cazul de fata Adrian Cioroianu (Externe), dar ii poate cere premierului sa schimbe nominalizarea.
20 aprilie – Contestatia formulata de Traian Basescu pentru neindeplinirea conditiilor procedurale de suspendare a fost respinsa.

3 mai – CCR a admis schimbarea regulilor in timpul jocului, validand o modificare a Legii referendumului facuta in Parlament in plin proces de suspendare a lui Traian Basescu. Astfel, presedintele putea fi demis la referendumul din 19 mai cu majoritatea voturilor valabile ale celor prezenti la urne, nu cu majoritatea absoluta.
27 noiembrie – A declarat neconstitutionale legea raspunderii ministeriale si ordonanta de urgenta promovata de Tudor Chiuariu, prin care Comisia de la Cotroceni, de aprobare a inceperii urmaririi penale a unor ministri, era blocata. Astfel, mai multi fosti si actuali ministri scapau de anchetele anticoruptie. Prin aceasta decizie a Curtii, Comisia era desfiintata de drept, iar Traian Basescu isi putea exercita dreptul garantat de Constitutie – avizarea urmaririi penale a unui ministru, la solicitarea parchetelor.
12 decembrie – Declara neconstitutionala legea votului uninominal, adoptata prin asumarea raspunderii Guvernului, dandu-i dreptate presedintelui Traian Basescu, care sesizase ca prin proiectul guvernamental puteau ajunge in Parlament oameni care nu primisera voturile cetatenilor.

Decizii din 2008
31 ianuarie – Judecatorii au declarat neconstitutionala legea de functionare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS). Ei au suspendat practic functionarea institutiei si i-au luat astfel dreptul de a da verdicte de politie politica. Decizia a fost luata la sesizarea ridicata de avocatul lui Dan Voiculescu, acesta fiind declarat fost colaborator al Securitatii.
7 februarie – CCR ii da castig de cauza presedintelui Traian Basescu, acuzat ca nu a respectat Constitutia cand a respins numirea Noricai Nicolai ca ministru al Justitiei. In decizie se arata ca presedintele are dreptul sa refuze o singura data o nominalizare, iar premierul este obligat sa numeasca o alta persoana. Acest drept de veto prezidential nu este prevazut insa de Constitutie.

Curtile constitutionale in Europa Occidentala

Controlul constitutionalitatii legilor a fost o inventie americana, care nici macar nu era prevazuta in prima Constitutie a Statelor Unite. Un asemenea control asupra constitutionalitatii legilor a inceput sa fie aplicat de catre Curtea Suprema a SUA de-abia in sec. al XIX-lea. In Europa, un astfel de sistem exista doar de la doilea razboi mondial incoace, iar aplicarea sa a fost diversa, in functie de traditiile juridice ale fiecarei tari. in Franta, de pilda, Consiliul Constitutional – echivalentul Curtii Constitutionale prin alte parti – joaca un rol relativ minor. In schimb, in Germania, Curtea Constitutionala de la Karlsruhe (Bundesvervassungsgericht) se arata a fi, de multe ori, o adevarata contraputere. In Franta, Consiliul Constitutional nu poate, cum o face Curtea de la Karlsruhe, sa se pronunte asupra caracterului constitutional al activitatii unui partid politic sau sa se pronunte asupra statutului unei legi deja promulgate. De fapt, pentru unii juristi, situatia din Germania este inversul celei din Franta. In Germania, presedintele tarii nu are nici o putere politica, guvernul e un simplu executiv si, in ultima instanta, adevarata putere in stat ii revine Curtii Constitutionale, care poate desface orice lege si care este singura institutie abilitata sa interzica un partid politic, de pilda. In Germania, de la bun inceput, Curtea Constitutionala a fost conceputa ca o instanta separata de celelalte institutii federale, motiv pentru care a si fost instalata in Karlsruhe, intr-un cu totul alt oras decat sediul guvernului federal – acesta fiind initial la Bonn, astazi la Berlin. Constitutia germana mai este un model si prin felul in care delimiteaza foarte strict cele trei ramuri ale puterii: legislativul, executivul si juridicul, incredintand Curtii Constitutionale datoria de a veghea asupra respectarii acestei separari. Deciziile Curtii sunt definitive si ele sunt puse in practica printr-o lege federala. Curtea nu poate insa actiona de la sine, ci numai atunci cand un caz anume este adus in fata sa.

Fara a avea o origine populara, Curtile Constitutionale reprezinta, asadar, una din institutiile fundamentale ale democratiilor occidentale. Peste tot unde exista, Curtea Constitutionala, sau echivalentul ei, mai are si capacitatea de a transa in conflictele dintre stat si autoritatile locale. In Ungaria, Curtea Constitutionala a intervenit la un moment dat si intr-o disputa intre presedinte si guvern. Tot in Ungaria, o situatie de urgenta nu poate fi decretata decat in urma unei consultari intre primul-ministru, presedintele Adunarii Nationale si presedintele Curtii Constitutionale.
De fapt, in majoritatea tarilor Europei, Curtea Constitutionala nu face parte din nici una dintre cele trei branse ale puterii. Autoritatea sa consta tocmai in capacitatea sa de a echilibra cele trei puteri traditionale din stat. Acest caracter hibrid a facut ca procedura numirii, ca si numarul judecatorilor sa difere foarte mult de la o tara la alta. De altfel, separarea puterilor in stat nu e prevazuta explicit de toate constitutiile. Modelul de constitutie in care se mentioneaza explicit separarea puterilor este Constitutia germana sau Legea Fundamentala (Grundgesetz), cum e numita. In ultimii ani, peste tot in Europa, deciziile Curtilor Constitutionale au atins toate domeniile vietii cotidiene: dreptul la avort, validitatea verdictelor tribunalelor, respectul vietii private sau principiile fundamentale ale dreptului penal. Desigur, trebuie facuta o distinctie intre practica arbitrajului constitutional si formularea ei explicita. In Belgia, de pilda, Constitutia nu prevede o asemenea institutie, ba chiar nu prevede nici macar separarea puterilor in stat, in schimb in practica atributiile unei Curti Constitutionale au fost intotdeauna impartite intre doua institutii de data recenta: Curtea de Arbitraj si Consiliul de Stat. Abia anul trecut, Curtea de Arbitraj a Belgiei a devenit in mod oficial o Curte Constitutionala. In schimb, tara in care atributiile Curtii Constitutionale sunt formulate in modul cel mai explicit este Bielorusia, tara in care in practica se constata cea mai mare confuzie intre atributiile diferitelor ramuri ale puterii si in care functioneaza cel mai mare arbitrar judiciar din Europa.