desenului animat, nu prin cel al benzii desenate. E foarte dificil sa faci o banda desenata, care are nevoie de o foarte buna calitate. In plus, banda desenata trebuie publicata pe o piata unde chiar se cumpara carti de o asemenea calitate. Nu doar pentru amuzament, pentru uzul copiilor, asa cum este cunoscuta banda desenata in Romania, pentru ca nu suntem in aceeasi zona a calitatii. Desenul animat "strumfii" este universal pentru ca nu seamana cu nici un alt desen animat. Ma gandesc ca a prins pe picior gresit situata supereroilor, inclusiv a celor din desenul animat american. Nu ma refer la Tom si Jerry, si acestia sunt foarte simpatici. Este vorba despre o lume fermecata. O spun de fiecare data cand am ocazia: cand incep sa vorbesc despre strumfi, indiferent daca o fac la Bucuresti – prima data cand am vorbit aici s-a intamplat in urma cu doi ani, la Universitate –, Sofia, Praga sau Bruxelles, observ la ascultatorii mei aceeasi privire fermecata, aceeasi expresie. Intotdeauna aceeasi privire. Nu pot sa-mi explic, ci doar sa constat ca opera lui Peyo este universala si ca vorbeste despre despre valori universale. Putem intalni peste tot arhetipurile umane – intelectualul, gurmandul etc. – pe care Peyo le-a desenat. Nu e pic de rautate in desenele lui si a face povesti minunate fara pic de rautate este extraordinar.

» Care dintre strumfi este preferatul dumneavoastra?
— In general, imi plac daca nu neaparat victimele, atunci ratatii, cei care nu reusesc. Cred ca Lenesul imi place cel mai mult. Lenesul, pentru ca toata lumea viseaza sa fie asemenea lui.

» Vorbiti linguaschtroumpf?
— As putea strumfa fara nici o dificultate in limba strumfa. Am exersat serios. Dar strumfez mai bine in bulgara decat in romana, pentru ca pana acum nu prea am avut ocazia.

» Probabil stiti ca banda desenata nu este inca foarte populara in Romania.
— Cred ca acum pot sa raspund in franceza, nu in strumfa… Peste tot se intampla la fel. Intotdeauna. In urma cu cativa ani, impreuna cu Institutul Cervantes, am organizat la Bruxelles o mare expozitie cu desenatorii democratiei spaniole. De 25-30 de ani, desenatorii spanioli isi gasesc libertatea. In contact cu banda desenata francofona si sud-americana au descoperit banda desenata adulta. Chiar daca o citesc in maniera proprie. In perioada Franco, banda desenata era doar pentru amuzament. O puteai citi in reviste usurele, mai rar in albume. Asta s-a intamplat si in Romania. Cand vorbesti de banda desenata la Bucuresti, te gandesti la copii, la distractie, la evaziune, dar asta-i tot. Nu vorbim despre banda desenata in invatamant, nu ne gandim ca putem cumpara carti, banda desenata are un caracter mai degraba distractiv. Eu cred ca o cultura a benzii desenate exista in Romania. Daca eu, la aeroport, citesc albume in limba franceza,  cu siguranta sunt romani care ar prefera albume in limba romana. Cunosc multi autori romani de benzi desenate foarte buni. Alexandru Ciubotariu, de exemplu, este un mare talent. si altii sunt foarte buni, dar sunt desenatori ai realitatii, care colaboreaza cu presa nationala, e foarte bine, iar asta nu te ajuta sa patrunzi pe piata din afara. Exista cu siguranta un public pentru banda desenata, chiar daca este limitat in momentul de fata.

» Ce credeti despre animatia asiatica?
— Astazi, banda desenata asiatica presupune mai multe. A patruns in Europa prin anii ’80, cu o animatie oarecum violenta. Europa Occidentala mai ales a vociferat atunci impotriva ei: cat de proaste sunt manga, cat de violente si cat sex au, cat de nule sunt. Dar manga este doar un tip, nu toata animatia asiatica este asa. Daca noi am evoluat, la Bucuresti sau la Bruxelles, ei de asemenea au evoluat. Banda lor desenata a evoluat de asemenea. Daca in Europa Occidentala citim astazi romane grafice scrise special pentru adulti, asta se intampla multumita genului manga. De la manga oamenii au inteles ca pot citi 200-250 de pagini alb-negru, nu intotdeauna foarte bine imprimate. Toate genurile pot coabita, pot interactiona la un moment dat si este foarte bine ca se intampla asa.

» Aveti o reteta pentru o banda desenata de succes?
— Dumneavoastra stiti care e secretul pentru a castiga la Loto? Eu nu-l stiu.

» De ce un muzeu al benzii desenate si cum functioneaza acesta?
— Cum functioneaza un muzeu al benzii desenate? Cu public! La Bruxelles, suntem intr-un loc minunat, o cladire art-nouveau superba din 1965. Fara un sediu frumos, muzeul nu ar exista deloc. Oamenii vin sa vada cladirea, nu vin neaparat pentru banda desenata, cumva lucrurile merg impreuna. Avem expozitii interesante, ne luptam pentru parteneriate care sa ne permita asta. Desigur, trebuie sa ne facem meseria, anume sa promovam banda desenata.

STRUMF - CV
» Prima aparitie a strumfilor s-a intamplat intr-un episod din aventurile lui "Johan et Pirlouit", aparut prima data in 1958, in "Le Journal de Spirou". Spiridusii albastri pe care autorul lor, Pierre Culliford (ramas Peyo, asa cum ii spunea nepotelul sau, care nu putea pronunta Pierre), i-a gandit ca fiind personaje episodice, s-au transformat in cele mai de succes personaje ale sale. Jean Auquier, in conferinta sustinuta la Institutul Francez, a explicat de ce strumfii au fost albastri si nu rosii sau verzi: pentru ca albastrul parea cea mai neutra culoa-re, celelalte implicand sim-boluri ale unor puteri totalitare. Chiar si asa, strumfii lui Peyo nu au scapat de acuzatia de a fi comunisti, pentru ca toti sunt imbracati la fel. Cat despre linguaschtroumpf, Umberto Eco i-a consacrat pagini intregi in studiul "Je suis le schtroumpf, le schtroumpf, l’inschtroumpfé".