din 1979) l-au impus ca unul dintre liderii generatiei ‘60-‘70, dar prea putin cunoscut in afara. Lucrarile realizate dupa stabilirea in Canada (produsa in 1980) ii aduc lent recunoasterea internationala. La inceput a fost considerat "prea european si etnic", reusind totusi sa expuna la Columbus Center (1982) si la Goethe Institute (1985).

 

Recunoasterea adevarata vine in 1991, o data cu Marele Premiu la Concursul Henri Moore de la Hakone (Japonia), echivalent al Premiului Nobel in artele plastice, cu o lucrare, "Adam si Eva", care a intrat

in colectia Muzeului Regal din Tokyo. Doi ani mai tarziu, a obtinut Premiul juriului la  Concursul de sculptura din Birmingham-Alabama cu lucrarea "Invocatie". In 1990 se  intoarce  intr-o vizita in Romania, descoperind stupefiat ca lucrarile sale monumentale au fost risipite si abandonate prin toata Braila. In 2001, infiinteaza Centrul Cultural Nicapetre, caruia ii doneaza cea mai mare parte din lucrarile sale, inclusiv cele realizate in Canada. Nu poate pune insa in practica dorinta de a se intoarce definitiv in Romania, din cauza sanatatii fragile, necesitand supravegherea medicilor canadieni.