‘Adevarata calatorie a lui Zahei’ este ceea ce a hotarat Vasile Voiculescu sa fie, prin tropii cei mai potriviti, iar nu ceea ce stabileste criticul (istoricul) ca este ‘adevarul’. Adevarul este ca pielea de sagri, se reduce in permanenta. La noi se vede dispretul maret al unor Nicolae Manolescu si Mircea Cartarescu fata de Jacques Derrida. Care, totusi, ne cerea, --si noua, rumanilor--, sa il recitim atent pe Bonnot de Condillac. Ioan Eliade Radulescu, Petrache Poenaru si prima generatie de elevi de la Sfantu Sava foloseau manualele scrise de Condillac pentru educatia Micului Print (principele de Parma). In filosofia existentialista a lui Jacques Derrida, veridicitatea, identitatea, si autenticitatea sunt inlocuite de Signatura, iar cauzalitatea de Diferanta. In fine, paralela –desi spun ca omotetia este neavenita--, intre Zahei si Vasile Voiculescu putea fi analizata folosind Diferanta. Oricum, nu poti face o comparatie intre puscaria din Belle Epoque si represiunea comunista, decat recurgand la Adorno. Nu am citit cartea lui Marius Oprea, insa predefinit clamez ca referinta Adorno nu este prezenta intre copertile lui Marius Oprea. Taina Rugului Aprins nu mai este demult ‘o taina’, miscarea culturala Rugul Aprins, protejata de patriarhul BOR ca loctiitor al catedrei episcopale din Cezareea Cappadociei, a fost un curent de renastere rumaneasca a primului umanism bizantin.