menit sa ne contrarieze, ci ca sa ne ilumineze. A sarit insa peste cal? Cei care l-au criticat asa au vazut si vad lucrurile.  Nu-i vorba ca intotdeauna aceia care forteaza granitele si vor stergerea lor nu s-au bucurat de un tratament prea bland. Cand vezi cu un pas inainte de  semenii tai nu te poti astepta la dragostea si intelegerea acelorasi semeni. Totusi, in acest caz lucrurile sunt extrem de complexe.

De curand am primit un comunicat din partea Asociatiei 16-22 Decembrie Timisoara, care-si exprima neconditionat sprjinul in favoarea mitropolitului Corneanu,

plecand de la gestul sau mai sus amintit. Iata cum suna un fragment din comunicat: "Cei ce-au murit in decembrie 1989 – mai intai la Timisoara, apoi in Bucuresti si in celelalte orase ale tarii – nu au murit pentru ca noi sa traim in ura si dezbinare, in vrajmasie si inversunare. Noi nu putem concepe crestinismul decat intr-o stransa unitate fata de Dumnezeu si fata de oameni…". Foarte frumos, nimic de zis… Observatia venita de la citatul Cristian Tabara in acelasi comunicat, potrivit careia nu avem nelamuriri teologice, ci nelamuriri umane, este valabila, dar numai in masura in care printr-un exces de umanitate uitam ca sunt niste reguli peste care nu ne ajuta sa trecem nici cele mai nobile sentimente. O fi crestinismul religia iubirii si a infratirii, dar in egala masura este si religia unor angajamente dogmatice si canonice, care nu admit abateri.

De remarcat urmatorul fapt: de partea IPS Corneanu s-au ridicat in general societatea civila, emancipata, liberala si, evident, greco-catolicii. Impotriva sa
s-au exprimat  ortodocsii calificati repede drept fundamentalisti. Poate ca adevarul este ca intotdeauna intr-o zona mediana, in lumina careia mitropolitul Banatului nu este nici ereticul impardonabil, dar nici iluminatul fara prihana. Probabil ca Sfantul Sinod este constient de acest fapt. De aceea nici nu se dumireste cum sa solutioneze cazul. Asprimea unei sanctiuni ar fi poate exagerata, blandetea nu e vazuta cu ochi buni in toata lumea ortodoxa de la Moscova la Athos. Atunci? Greu sa fii in pielea PF Daniel.

Adevarul e gingas, altfel nu ar mai fi adevar. Se stie, euharistia face legatura intre catolici si ortodocsi. Atunci ne putem impartasi si de la Biserica-sora. Comuniunea de credinta este de fapt comuniune euharistica. Cu toate acestea, bisericile raman separate. De ce? Le separa doar vanitatea ierarhilor sau ceva mai mult? Dar ce e mai mult intr-o biserica decat euharistia ca principala Sfanta Taina? Poate sunt prea multe intrebari. Ele creeaza confuzie si nu lamuresc pana la urma nimic. Biserica este de fapt una in duh si nici o schisma nu a putut s-o lezeze. Acesta este un punct de vedere generos, imbratisat nu doar de ideologii umanitaristi, ci si de unii teologi. In ochii lor  IPS Corneanu nu a facut nici o greseala. Dar si-a asumat un risc pe care altii il augmenteaza. Important e pana la urma ca intr-o lume a politicului si a mercantilului sa respectam Sfintele Taine. De la orice biserica or fi…