Occidentul, amortit in contemplarea propriei prosperitati, uitase, la nivel colectiv, ce inseamna saracia, frica de a nu avea ce pune maine pe masa. Criza economica in care ne infundam arata insa cat de importanta e solidaritatea sociala si cat de linistitor e faptul de a sti ca poti suna oricand la vecini ca sa ceri un pic de piper sau un paharel de ulei. In momente de saracie, experienta est-europeana iese invingatoare. Criza economica prin care trece in acest moment Occidentul are serioase efecte asupra moralului vest-europenilor. soferii de taxi si de camioane au manifestat recent la Bruxelles impotriva pretului prea ridicat al benzinei. Invers, taranii, fermierii au defilat simultan prin fata institutiilor europene, protestand impotriva pretului prea coborat la care grosistii si intermediarii dintre ei si supermarketuri le cumpara produsele. Ba chiar si oamenii simpli au demonstrat impotriva scumpirii acelorasi produse in magazine. In schimb, supermarketurile ieftine vad, in aceasta perioada de erodare a "puterii de cumparare", cum se verifica acea axioma a economiei clasice: cu cat vinzi mai ieftin, cu atat vei castiga mai mult. Mai ales in vreme de criza. Departe de a pierde ceva in acest moment, magazinele universale de tip discount cum sunt cele nemtesti, cu filiale peste tot, Aldi sau Lidl sunt, dimpotriva, pe cale de a recolta beneficii enorme de pe urma crizei. si, daca stam sa ne gandim, e logic: toate magazinele se trezesc cu un stoc de produse nevandute care trebuie lichidate rapid, inainte de expirare. In acest moment insa magazinele ieftine vand aproape tot.
Celelalte vand cat pot, dupa care arunca restul, deci castiga mai putin. Criza face, asadar, un mare bine magazinelor ieftine de tip Aldi. Ba chiar actuala depresie e pe cale de a declansa si o schimbare in mentalitati. Inainte, "lumea buna" din Occident se prefacea ca nu cumpara din asemenea magazine. Sau, daca o faceau, oamenii preferau sa-si piteasca cumparaturile intr-un sac mai de design, cu o eticheta mai prestigioasa, asa, de ochii vecinilor. Neavand insa experienta est-europenilor in fata saraciei, occidentalii pot abandona foarte rapid conventiile sociale. La inceputul primului razboi din Golf, in 1990, in München, unde locuiam, am asistat la scene care anuntau o isterie colectiva. Supermarketul de la care imi faceam des cumparaturile intrase in rupturi de stoc.
Brusc, nu se mai gasea zahar, nici ulei sau faina. Calculatii bavarezi se repezisera sa-si faca rezerve de alimente crezand in mesajele apocaliptice transmise de mass-media: Irakul lui Saddam Hussein avea a treia armata a lumii in termeni de capacitate militara, iar rachetele lui Saddam puteau atinge Europa Occidentala! Privindu-i pe toti acei buni burghezi ingramadindu-se la casa, cu carucioarele pline de cantitati de alimente calculate literalmente pentru un asediu, se putea vedea cat de subtire e pojghita sociala si cat de superficiale sunt conventiile. Dar saracia poate sa transforme necesitatea in virtute si in curand vom vedea, probabil, politicieni care vor pretinde ca-si fac cumparaturile la Aldi, asa cum ii vedem pe unii declarand ca merg la birou cu bicicleta in loc de masina cu sofer.
