muzica (prin care spera sa devina celebru).

Adrian Schiop:  Scriitorii nu termina facultatea. Tu ai facut doua, SNSPA si UNATC, si pe ambele le-ai terminat. Sa inteleg ca esti o specie de tocilar?
Silviu Gherman: Am doua facultati terminate si miopie minus 7,5 la ambii ochi. De cand mi-am pus lentile de contact si mi-am dat parul cu gel, imaginea mea s-a restructurat complet. Acum sunt mai mult macho decat tocilar.

» Personajul Alin e foarte bine facut, regasesti in el toate cliseele unei generatii fascinate de spiritualitate, ortodoxie, cultura

interbelica. Se regasesc pasiunile lui culturale ortodoxiste intr-un episod din viata ta sau e doar critica sociala?
In adolescenta, Paltinisul a lucrat pervers asupra mea si m-a facut escapist. Nu aveam prieteni, asa ca tineam un jurnal, scriam nuvele si ma rugam cat de des puteam. Alin, personajul meu, se bazeaza in totalitate pe ideile de puritate si asceza avute atunci. In acelasi timp, m-a deranjat foarte mult acel rococo stilistic preferat de publicul contemporan. Lumea iubeste cartile bibilite, cu fraze lungi si complicate. Oamenii cred ca, daca esti lung si complicat, esti destept. Ai pretiozitati si cuvinte rare? Ai o nostalgie dulce pentru epoca interbelica? Ai un duhovnic? Vorbesti cu respect despre Dumnezeu? Mintea ta se scalda in cultura? Esti un intelectual roman de succes. Nu conteaza ca nu prea ai ce spune. Cam asa e Alin, personajul meu, numai ca la el toate lucrurile astea sunt atat de exacerbate incat, intr-un final, colapseaza. Alin e un produs tipic al anilor ‘90. Un fel de Formula AS pentru intelectuali.

» Mai crezi in Dumnezeu?
Nu, deoarece acum sunt cu stiinta, cu chestiile riguroase. Dumnezeu e ceva pufos si incoerent. Nu-mi trebuie.

» In carte, SNSPA are o imagine nu tocmai magulitoare. Pe de alta parte, tu ai terminat SNSPA. De ce ai ales SNSPA si cum a fost acolo? Exista o similaritate de perceptie intre tine si personajul tau?
Dupa ce am terminat Liceul de Arte din Brasov, aveam de ales intre Facultatea de Arte Plastice, Filosofie, Litere si Actorie. Din prostie si spirit aventuros, am hotarat sa incerc la o facultate administrativa. Asa am intrat la SNSPA. Daca spun lucruri rele despre facultatea asta, o fac nu numai pentru ca sunt adevarate, cat si dintr-un sentiment al revoltei fata de mine insumi: ce cautam eu acolo? Nu vedeam nimic bun in toata institutia si totusi, timp de trei ani, m-am tot invartit pe holurile ei. Trei ani pierduti. Nu poti sa treci cu vederea asa ceva. Te enervezi. Din cauza asta, personajul din romanul meu, Alex, e foarte suparat pe SNSPA. Nu m-am complicat si nici n-am incercat sa despart elementele negative de cele pozitive. N-am vrut sa fac critica sociala. M-a enervat facultatea asa cum l-a enervat si pe Alex. si ce zice el in carte mi se pare foarte just.

» Din ce traiesti? Ai aparut in mai multe reclame. Care sunt ele?
Nu mai stiu numarul reclamelor in care am jucat. Vreo 15. E OK sa faci reclame. Din punctul meu de vedere, nu e OK sa joci in telenovele, in seriale penale si in filmele lui Sergiu Nicolaescu. In reclame e OK. As prefera sa joc in mai multe filme, dar deocamdata asta e, n-am ce sa fac.

» Cu care din reclamele in care ai jucat te asociaza lumea?
"Aia cu mustarul". Sau nu-si aduc bine aminte si zic: "Eu te stiu de undeva, dar nu stiu de unde".

» Ai aparut in reclame la branduri puternice, lucru la care multi tineri actori viseaza. Cum sunt castingurile?
stii cum e? Sute de actori se perpelesc zeci de nopti pe an, rugandu-se sa joace intr-o reclama. Ii vezi trasi la fata si nervosi. "Ce doriti voi cel mai mult?", ii intrebi. "Sa jucam in reclame la branduri puternice", mormaie ei. Altceva nu  mai au in cap. Fix asa e.
La castinguri conteaza cel mai mult moaca, nu actoria. E haios cand te pun sa zambesti sau sa fii trist. Au nevoie de expresii faciale pentru baza lor de date si nu-si mai fac probleme cu pregatirea actorului sau alte chestii. Iti zic asa: "Fii trist!" si tu trebuie sa fii trist. Adica sa tragi in jos de colturile gurii si sa injuri in gand. Daca iti cer sa fii vesel, zambesti cat te tine gura si razi de cat de penibil esti. si cam asta e tot.

» Apari in multe reclame, dar nu in filme. Cum explici, nu mergi la castinguri?
Chiar mi-am pus si eu intrebarea asta si n-am gasit nici un raspuns. Adevarul e ca nici nu prea aud de foarte multe castinguri pentru film. E un blestem.

» Unde esti mai cunoscut, in lumea scriitorilor sau in breasla actorilor?
Nu prea sunt cunoscut, sa fiu sincer. De aia m-am apucat si de muzica. Nu stii de unde sare iepurele.

» Tema sexului e una care ii fascineaza pe scriitorii ultimului val. Sexul pare important si pentru personajul tau, Anarcha. E pe bune sau e la misto?
Saraca Anarcha nu face sex pe bune decat o data pe tot parcursul romanului, iar atunci pateste o rusine (ramane insarcinata – n. red.). Nu pot sa neg faptul ca se gandeste foarte des la sex. E unica ei maniera de a-si etala puterea, iar ei ii place sa-si etaleze puterea. Am si pedepsit-o, intr-un fel, pentru asta. Poate n-am facut bine. Ce e rau la sex?

» Care e modelul personajului Anarcha?
Anarcha, bineinteles, e versiunea mea feminina. As fi fost o artista debordand de sexualitate, care-i innebunea pe toti, nesigura pe ea insasi, obsedata de haine si accesorii. Desigur, in realitate eu nu innebunesc pe nimeni. Sunt cerebral. Nu-mi cumpar haine si accesorii. Sunt atat de OK…

» Pe langa activitatea de scriitor si actor, ai si proiecte pe grafica si muzica. Poti sa le detaliezi?
Pe grafica n-am proiecte, doar ca-mi place sa desenez. Cred c-o sa ma apuc si de benzi desenate intr-una din zile. Am un proiect muzical. Se numeste Mes Quins. E o formatie in care cant cu un prieten, Ovidiu Chihaia. Ne-am orientat spre un pop punk cu influente teribiliste din zona Belgiei. Adresa noastra e www.myspace.com/mesquins.

» La lansarea ta au cantat Hotel Fetish si The Amsterdams. Tu ai ales trupele? I-a platit cineva sau sunteti prieteni?
N-au cantat Hotel Fetish, atentie la surse! Au cantat numai The Amsterdams. Ne cunoastem, suntem prieteni foarte buni si nu o data am baut impreuna trei beri, dupa care am cantat toata noaptea "And Nothing Else Matters". Cand ai genul asta de relatie, banii nici nu mai conteaza.

» Ionut Chiva spune ca literatura romana abunda de glume proaste si ca tu esti unul dintre putinii care le sesizeaza. Poti sa dai exemple de glume proaste de ultima ora, pe care lumea le tine de subtile, dar de fapt sunt proaste?
Am auzit ca Francis Ford Coppola, dupa ce a terminat filmarile la "Tinerete fara tinerete", astepta metroul la Piata Victoriei ca sa mearga acasa. Din intamplare, pe peron se afla si Mircea Cartarescu, un scriitor roman important. Vazandu-l pe Coppola, Mircea Cartarescu i-a cerut un autograf. Cum regizorul nu avea pix, Cartarescu i-a oferit un marker negru. Coppola a semnat cu markerul pe abonamentul lui Mircea Cartarescu, apoi, din ghidusie, i-a desenat scriitorului roman un mic punct negru pe nas. Se zice ca, de atunci, respectivul punct negru ii apare lui Mircea Cartarescu de fiecare data cand mananca paine.

 

» SILVIU GHERMAN
"Ma numesc Silviu Gherman. Am 26 de ani. Ma exprim artistic. In 2000 am terminat Liceul de Arte din Brasov, la sectia de grafica, apoi am venit la Bucuresti si am facut, nu stiu de ce, o facultate administrativa (SNSPA). In 2003 m-am plictisit de SNSPA si am dat la Actorie. Am terminat la clasa lui Ion Cojar, in 2007. Acum cativa ani, mi-a aparut o carte de nuvele la Polirom, «Scurta si plictisitoarea viata a lui Kjus». In 2008, am castigat Premiul pentru manuscris al Uniunii Scriitorilor si urmeaza sa public «Cele mai frumoase creiere», primul meu roman. Tot in 2008, impreuna cu Ovidiu Chihaia, am pus de-o formatie, care se numeste Mes Quins", isi rezuma scriitorul biografia pe pagina sa de web (http://silviugherman.uv.ro). Romanul "Cele mai frumoase creiere", publicat de curand la Editura Cartea Romaneasca, povesteste o zi din viata a trei tineri – Alex, un student la SNSPA, preocupat de droguri; Anarcha, o adolescenta intarziata, care "o arde" bovaric si artistic in zona culturii cool; Alin, un semidoct pasionat de ortodoxie si "coloanele lui Horia Bernea". Cartea e o impletire de trei "voci", trei naratiuni realizate la persoana I, si se anunta a fi un eveniment; viziunea scriitorului e una acida, criticand atat traditionalistii care au facut din interbelic un obiect de cult, cat si culturile la moda ale tinerilor.
Pe Silviu Gherman il stiti si din reclamele la berea Ursus, Cosmote ("In Delta") sau din spotul la mustarul Knorr.