» In timpul comunismului, sistemul de invatamant din Bulgaria era conceput in vederea rusificarii populatiei.
» Desi a fost renovat, sistemul bulgar de invatamant a pastrat totusi o functionare calcata pe cea dinainte si care, in unele puncte, poate parea inca exotica.
» Inlocuirea cadrelor nu se poate face decat foarte lent, iar profesorii din vechea generatie au nevoie, la randul lor, sa treaca printr-o intreaga si complicata rescolire.
In timpul comunismului, sistemul de invatamant din Bulgaria era conceput in buna parte in vederea rusificarii populatiei. Limba rusa a fost, pana in 1989, o materie obligatorie in scoli, incepand din clasele primare. Tot asa, pana la inceputul anilor ’80, televiziunea de stat nu transmitea in ziua de vineri decat programe in limba rusa. Desi limba bulgara si cea macedoneana sunt limbile slave care s-au indepartat cel mai mult de modelul gramatical primitiv al slavonei, pe care rusa inca il mai reprezinta in mod fidel, totusi, la nivel lexical, bulgara si rusa raman foarte apropiate, iar aceasta similitudine a fost intotdeauna incurajata si intarita la nivel oficial.
Rusa ramane si astazi limba cea mai cunoscuta in Bulgaria, iar generatia celor care inca au mai invatat-o obligatoriu la scoala nu mai regreta acum acest lucru, intrucat cunoasterera ei incepe sa se dovedeasca foarte utila in turism sau in relatiile internationale. Astazi insa limba principala predata in scoli este engleza. Franceza a pierdut cu totul teren, ca si in Romania, in ciuda faptului ca ambele tari, Bulgaria si Romania, fac parte din "la Francophonie".
Reforma timpurie
Invatamantul a fost reorganizat in mod radical dupa 1989. Inainte vreme, invatamantul in Bulgaria era cu totul uniformizat, accentul punandu-se atunci aproape exclusiv pe invatamantul de tip tehnic. Prima mare evaluare a sistemului de invatamant, efectuata in 1991, a dus la concluzia ca sistemul era ineficace si ca numarul studentilor era mult prea coborat pentru potentialul tarii. Reforma, realizata pe etape, cu sprijin din Franta si din Germania, a modificat materiile si manualele. Astazi, predarea in invatamant se structureaza in jurul a opt mari materii: limba si literatura, limbi straine (in special engleza), matematica, informatii tehnologice, stiinte sociale, stiinte naturale si ecologie, educatie fizica si sport, muzica si arta.
Reintroducerea muzicii si a artei, in special, a fost o mare usurare pentru parinti, intrucat acestea erau materii care fusesera cu totul neglijate in ultimele decenii ale comunismului. Desi a fost renovat, sistemul bulgar de invatamant a pastrat totusi o functionare calcata pe cea dinainte si care, in unele puncte, poate parea inca exotica. Astfel, in Bulgaria sistemul de notare a performantelor elevilor nu este decimal, ci se bazeaza pe o serie redusa de puncte, de la 2 la 6, altfel zis nota cea mai ridicata pe care o poate obtine un elev bulgar este 6, iar cea mai coborata e 2.
Scolarizarea obligatorie este de 10 ani. Copiii incep scoala la 6 sau 7 ani, iar la varsta de 16 sau 17 ani ei pot opri studiile daca doresc sau daca o doresc parintii. Cu toate acestea, majoritatea adolescentilor bulgari isi continua studiile pana la varsta de 18 ani, si asta chiar si in mediile rurale. Predarea limbilor straine incepe deja in clasa a 4-a, iar in clasa a 7-a se adauga o a doua limba straina, teoretic la alegere, insa in practica alegerea limbilor predate depinde de capacitatea scolii respective de a recruta suficient de multi sau suficient de bine pregatiti profesori si invatatori de limbi straine. Recent, scolile si liceele au adaugat si cursuri de initiere in informatica si au inceput sa se doteze cu computere si cu internet.
Invatamantul superior in Bulgaria e structurat in trei stagii: studiile superioare propriu-zise, masteratul si doctoratul. Studiile universitare dureaza cel putin 4 ani. Masteratul dureaza 5 ani daca este inceput imediat dupa terminarea liceului, sau 1 an daca e inceput dupa incheierea studiilor universitare.
Bugetul invatamantului reprezinta 3% din produsul intern brut al Bulgariei, care a beneficiat, pentru a-si renova sistemul, si de importante fonduri europene, in cadrul asa-numitului Proces de la Bologna, prin care membrii Uniunii Europene isi standardizeaza si uniformizeaza sistemele de invatamant, echivaland diplomele de sfarsit de studii si facand astfel incat, cu exceptia particularitatilor nationale, aceleasi standarde sa fie aplicate peste tot in UE.
Statutul minoritatilor
O problema aparte o constituie predarea invatamantului in limbile minoritatilor sau, acolo unde acest lucru nu este posibil, atragerea spre scoala a copiilor proveniti din minoritatile nationale defavorizate in sistemul de invatamant traditional. Principala minoritate din Bulgaria, cea turca (cca. 10% din populatie), este relativ bine reprezentata la nivel educational, principalul partid al minoritatii turce fiind, de altfel, sistematic prezent in toate coalitiile guvernamentale de dupa caderea comunismului. Situatia este insa diferita atunci cand vine vorba despre minoritatea roma, mai cu seama ca numarul membrilor ei este greu de evaluat, in primul rand datorita faptului ca foarte multi dintre ei se declara a fi bulgari sau turci in timpul recensamintelor. Analfabetismul si dificultatile economice au dus la o subreprezentare a copiilor si adolescentilor romi pe bancile scolilor.
Pentru acestia au fost lansate, cu sprijin financiar international provenit din UE, UNESCO si organisme private, o serie de programe de predare si invatamant al caror scop este aducerea copiilor romi la scoala. Tot asa, un lant de proiecte sprijinite financiar de UE, prin intermediul programului PHARE, au inceput, inca din 1998, sa ofere o alternativa de invatamant elevilor care erau exclusi sau care nu puteau participa la sistemul oficial de predare si invatamant.
Rescrierea istoriei
Pentru a nu neglija insa problema reciclarii sau a ameliorarii, performantelor profesorilor, au fost create si cateva centre nationale de perfectionare a cadrelor didactice, care au fost plasate strategic in Sofia, Plovdiv si Veliko Tarnovo. Ideea aflata la baza acestor eforturi de restructurare a invatamantului este aceea ca adesea profesorii insisi au nevoie sa treaca printr-o perfectionare sau chiar o scolire de tip nou, atunci cand este vorba de modalitatile de predare a noilor materii, acestea putand fi de la informatica pana la ecologie sau la istoria predata potrivit unor noi manuale si prezentand o alta optica decat cea cu care sunt obisnuiti profesorii mai in varsta.
Aceasta este, de fapt, o problema foarte serioasa, intrucat inlocuirea cadrelor nu se poate face decat foarte lent, iar profesorii din vechea generatie au nevoie, la randul lor, sa treaca printr-o intreaga si complicata rescolire. Lucrul este flagrant in cazul manualelor de istorie, de pilda. Profesorii care au predat, in unele cazuri decenii de-a randul, istoria Bulgariei in timpul Imperiului Otoman trebuie astazi sa-si schimbe discursul ideologic, uneori chiar impotriva propriilor convingeri, acestea fiind, la randul lor, determinate de educatia trecuta.
Profesori si invatatori pentru care expresii precum "jugul otoman" sau "lupta de eliberare" au inca o conotatie naturala si par a decurge de la sine trebuie astazi sa se obisnuiasca cu ideile "noi", printre care acelea ca nu exista o dusmanie genetica si fireasca intre bulgari si turci, ca turcii nu au fost un flagel definitiv si fara nuante in Balcani si ca ei, in calitatea lor de cetateni ai Bulgariei, isi au astazi locul in mod firesc in politica, guvern, invatamant si in cultura tarii.
Protobulgarii
Cu toate eforturile de modernizarea invatamantului, un nou nationalism bulgar, de o natura mult mai complexa decat vechiul nationalism de tip comunist si rusofil din vremea lui Jivkov, incepe sa fie acceptat in manualele de scoala. Acest nou curent identitar cauta, in mod paradoxal, sa dovedeasca presupusa particularitate genetico-culturala a bulgarilor, care nu ar fi, in optica actuala, niste slavi, ci descendentii unei populatii mult mai nobile, ajunsa in Balcani in urma unui exod din Asia centrala.
Aparitia protobulgarilor, condusi de hanul Asparuh, pe teritoriul Bulgariei de astazi a devenit in istoria predata in scolile bulgare evenimentul fondator al natiunii, eveniment care, in virtutea unui soi de protocronism similar celui cu care si romanii au fost obisnuiti in vremuri nu foarte indepartate, este folosit de invatamantul oficial pentru a inculca ideea unei identitati speciale, unice, care ar explica pentru ce bulgarii, care vorbesc o limba slava, pot spune totusi ca sunt un popor aparte, cu un destin deosebit de cel al vecinilor.
