Dincolo de suspiciunea nationalismului gratuit, poate se afla si nu cred ca trebuie cautat prea adanc patriotismul romanilor, chiar daca uneori pare hilara, orice reusita se poate implini prin munca perseverenta, fara a pierde din vedere obiectivul insusi al acesteia.
In cazul de fata, orizontul activitatii este nebanuit si probabil solicita un angajament financiar dezarmant si o munca titanica, facuta de romanii insusi, nu de greci sau italieni, care in fond n-au nici un motiv de a scoate la lumina alte posibile civilizatii de obarsie a Europei. Sa gasim tezaurul ancestral al civilizatiei Europene, poate fi totodata si un lucru periculos, fluturele care se apropie de lumina, nu gaseste intotdeauna ce si-a dorit.
Anul 1 al acestei civilizatii, este un obiectiv ce poate schimba calendarele lumii, poate oferi referinte, dincolo de pretentiile unor culturi orientale, care si astazi isi pastreaza propriul calendar, avand certitudinea continuitatii si primordialitatii, fara a le fi rusine ca au trecut prin robie si chiar mai mult: facand din aceasta un lucru de onoare.
Eminesu in marele sau tragism al destinului, a avut puterea de a se da pe sine insusi, pentru a arata Romanilor care este calea, care sunt partile aflate pe celalalt taler in balanta cu romanii, a fost cel mai redutabil luptator si purtator de stindard al Romanilor alaturi de Balcescu si Cuza, unii exilati celalalt asasinat. Eminescu este viu, a reinviat dincolo de religie, dincolo de cutuma, este printre noi, este in fiecare din noi, gasiti-l in voi si cu certitudine ve-ti gasi si puterea de a continua opera colosala inceputa de sacrificat.