cate o intersectie, iar la capatul strazii - jazz... Istoricii au vorbit despre vechii locuitori ai strazii, printre care una din iubitele lui Beethowen, dar si anonimul, acum, Anastasius Skarlatto. Cei ce locuiesc astazi pe strada Emanoil Ungureanu nu au auzit niciodata de domnul Skarlatto, dar nici intre ei nu se prea cunosc. Acum lipseste acel sentiment de apartenenta la palierul de baza al constructiei unei metropole - comunitatea unei anume strazi.

 

"Acum imi dau seama - spune Maria, o femeie originara din Moldova, care locuieste de 30 de ani pe strada Emanoil

Ungureanu - ca nu am stiut nimic despre strada pe care locuiesc de atita timp. Sunt uimita de cata istorie zace aici. E bine ca s-a facut o astfel de sarbatoare. E ca la hramul bisericii intr-un sat."
Daniel Vighi, presedintele Asociatiei Ariergarda, numeste aceasta initiativa - un proiect-pilot. "Sunt 16 strazi in Timisoara, spune Daniel Vighi, carora ne-am gandit sa le reinviem gloria de odinioara. Emanoil Ungureanu este inceputul. Proiectul nostru, mai amplu, tinteste dezvoltarea turismului cultural in Timisoara. Strada Emanoil Ungureanu are o istorie frumoasa, dar are si probleme actuale. Vrem sa atragem, astfel, atentia si asupra problemelor pe care le are strada. Poate ca acum proprietarii se vor gandi de doua ori inainte de a inlocui ferestrele imobilelor pe care le poseda cu termopane."

ALEGERE
De ce strada Emanoil Ungureanu? "Este una din strazile care desparte cvartalele definite in secolul al XVIII-lea (cel catolic, cel evreiesc si cel ortodox). A fost un important vad comercial, avand in apropiere Biserica franciscana, cea ortodoxa a asa-numitilor rascieni (denumire generica prin care erau cunoscuti locuitorii ortodocsi sarbi si romani din Timisoara) si Sinagoga evreiasca din Cetate. In apropiere au fost si cele doua primarii (cea germana si cea rasciana) precum si Teatrul liric", spune Daniel Vighi. Tineri au impartit trecatorilor brosuri cu o poveste a strazii scrisa in cele patru limbi vorbite intotdeauna pe aceasta strada (romana, germana, sarba si maghiara), in care anonimul domn Anastasius Skarlatto se plimba, imaginar, pe strada pe care a cunoscut-o in anul 1828 dar si pe cea de astazi, mirat deopotriva de lucrurile bune si rele pe care le-au adus timpurile noi.