1966, este un alt macedonean intrat in Cartea Recordurilor prin faptul ca atunci cand a devenit prim-ministru, nu avea decat 32 de ani, fiind cel mai tanar sef al guvernului de pe planeta.

Macedonia a fost o tara care s-a nascut aproape fara voie, iar oamenii care au ajutat la definirea identitatii sale au facut-o in vreme ce ei insisi continuau sa caute sa se redefineasca in raport cu Iugoslavia pe care o paraseau. Asa s-a intamplat cu clasa politica, fracturata si ezitanta, care a trebuit sa se defineasca in raport nu doar cu Iugoslavia lasata in urma, ci si cu minoritatea albaneza, devenita din ce in ce mai activa, pana cand s-a ajuns in pragul unui razboi civil. Asa a fost insa si in domeniul cultural, unde aceasta tara-mozaic (intr-asa masura incat o salata de fructe se numeste o "macedonie") a produs o serie intreaga de vedete balcanice cu un public enorm in intreaga regiune. Macedonia si-a capatat o identitate datorita personalitatilor puternice care i-au facut cunoscut numele in ultimii 20 de ani.

KIRO GLIGOROV
Personaj care starneste in continuare sentimente complexe si contradictorii printre conationalii sai, Kiro Gligorov a fost primul presedinte al unei tari care nu dorise sa devina independenta. Comunist in varsta, fost presedinte al parlamentului Iugoslaviei, Kiro Gligorov a condus Macedonia vreme de doua mandate, intre 1991 si 1999, si a reusit sa o tina in afara conflictelor militare care au sfasiat restul Iugoslaviei. El a facut asta cu mare abilitate, in ciuda faptului ca toti vecinii Macedoniei, si anume Grecia, Bulgaria, Serbia si Albania, aveau cate ceva impotriva noului stat, la randul lui multietnic si reprezentand un soi de oglinda redusa a fostei federatii iugoslave. In 1995, Kiro Gligorov a supravietuit unei misterioase tentative de asasinat cu o bomba care l-a ucis pe soferul masinii oficiale in care se afla. In urma atentatului, Gligorov, care avea deja aproape 80 de ani, a pierdut un ochi. In 1999, in varsta de 82 de ani si, potrivit Cartii Recordurilor (Guinnes Book), cel mai batran presedinte din istorie, Gligorov s-a retras definitiv din politica.

BORIS TRAJKOVSKI
Alegerile prezidentiale din acel an au fost castigate de catre Boris Trajkovski, un nationalist care, in aceasta tara impartita istoric intre ortodoxie si islam, prezenta particularitatea de a fi un pastor metodist care, in timpul comunismului, predicase printre romii saraci. Devenit presedinte, Trajkovski i-a surprins pana si pe unii din detractori prin pozitia sa moderata, si asta cu toate ca a fost presedinte in perioada conflictului armat dintre majoritatea slava si minoritatea albaneza din Macedonia. Trajkovski a murit in februarie 2004, cand avionul care il ducea la o conferinta in Bosnia s-a prabusit. Putina lume in Macedonia crede in versiunea unui accident.

LJUBCO GEORGIEVSKI
Ljubco Georgievski este la randul lui un personaj atipic chiar si pentru Balcani. Poet si scriitor, nascut in 1966, el este un alt macedonean intrat in Cartea  Recordurilor prin faptul ca, atunci cand a devenit prim-ministru, el nu avea decat 32 de ani, fiind cel mai tanar sef de guvern de pe planeta. Inainte de asta, la inceputul anilor ‘90, cand de-abia iesise din adolescenta, Georgievski a fost (re)fondatorul partidului nationalist istoric Organizatia Interna Revolutionara Macedoneana (VMRO, actualul partid de guvernamant). Dupa seria de infruntari armate dintre slavii macedoneni si albanezi, care in 2001 parea ca va duce la scindarea tarii, urmand ceea ce se intamplase deja in Iugoslavia, Georgievski a parasit Macedonia si, spre surprinderea tuturor, el a cerut – si obtinut – cetatenia bulgara. Lucrul a fost cu atat mai surprinzator din partea unui nationalist macedonean cu cat Bulgaria nu recunoaste existenta limbii macedonene, pe care o considera un dialect bulgar. Bulgaria a revendicat, istoric, teritoriul de astazi al Macedoniei, iar organizatia nationalista macedoneana VMRO s-a dedat, la inceputul secolului XX, la o lunga serie de acte de terorism in Bulgaria.

ALI AHMETI
Ali Ahmeti este omul datorita caruia macedonenii slavi au putut sa inteleaga realitatea identitatii albanezilor din fosta Republica Iugoslava a Macedoniei. Ahmeti, albanez macedonean care a studiat filosofia la Universitatea din Pristina, in Kosovo, in timpul lui Tito, si care a fost condamnat la inchisoare de catre justitia iugoslava pentru separatism si iredentism albanez, a revenit in Macedonia din Elvetia, unde obtinuse azilul politic in anii ‘80. El este unul din fondatorii Armatei de Eliberare din Kosovo. Dupa interventia militara occidentala in Kosovo, Ahmeti a fost activ si in Macedonia. In urma infruntarilor armate din 2001 dintre albanezi si slavi in Macedonia, el a participat la redactarea Acordului de la Ohrid, care a pus capat tensiunilor si a dus la cooperarea actuala  dintre macedoneni si albanezi, acestia din urma intrand de atunci in toate guvernele de coalitie din Macedonia. Ahmeti insusi a castigat un loc in parlamentul Macedoniei in urma alegerilor din 2002.

LJUBO BOSKOVSKI
O alta personalitate extrem de controversata este fostul ministru macedonean de interne Ljubo Boskovski. Acesta a ajuns in fata Tribunalului Penal International de la Haga, acuzat de crime de razboi. In august 2001, in timpul scurtului conflict armat dintre guvernul central si fortele de guerilla ale minoritatii albaneze, conflict care ar fi putut duce la un razboi civil, o unitate speciala a politiei macedonene a atacat satul albanez Ljuboten, situat in apropierea capitalei, Skopje. sapte sateni albanezi au fost atunci asasinati, multi altii raniti si un numar de case incendiate.

Satul nu avea nici o importanta militara si toti mortii erau civili. Daca multi, in Balcani, obisnuiti cu lungul lant de orori comise in razboaiele din fosta Iugoslavie, nu ar vedea nimic deosebit in acel atroce incident, un alt masacru comis de politie in timpul cand Ljubo Boskovski era ministru de Interne a ramas in memoria colectiva ca fiind cel mai absurd episod survenit in regiune in aceste vremuri de incercari. In acelasi an, 2001, membrii unei alte unitati speciale a politiei macedonene, care arestasera sapte imigranti ilegali pakistanezi, i-au asasinat pe toti acestia, prezentandu-le apoi corpurile in fata presei ca fiind vorba de un grup de teroristi din Al Qaeda, strecurati in Europa pentru a comite atentate.

Intreaga inscenare era menita a prezenta Macedonia ca pe un partener de nadejde al Occidentului in "razboiul impotriva terorismului". Cand in cele din urma adevarul a fost descoperit, Boskovski a fugit in Croatia unde a fost arestat si de unde a fost transmis la Haga. Dupa patru ani in spatele gratiilor, Boskovski a fost achitat, in iulie anul acesta, din lipsa de dovezi si doar un comandant de politie, Jovan Tarculovski, a fost condamnat la 12 ani inchisoare. Boskovski s-a intors la Skopje cu un avion special al guvernului macedonean si a fost primit in tara ca un erou.

MUZICANTI SI CINEASTI
In contextul balcanic, si date fiind proportiile modeste ale tarii (doua milioane locuitori), Macedonia a produs un mare numar de figuri culturale regionale, inclusiv acel personaj care a fost un adevarat "Elvis al Balcanilor": Tose Proeski. In mai putin de un deceniu, Proeski, al carui vis era sa castige la Eurovision, a devenit o supervedeta in Balcani, cantand nu doar in macedoneana, dar si in sarba si slovena, iar pentru inregistrari destinate publicului international in engleza si in italiana. A murit in 2007, intr-un accident de automobil, lasand in urma lui o adevarata legenda. A fost inmormantat cu onoruri oficiale, slujba fiind condusa de arhiepiscopul de Ohrid, in prezenta intregului guvern macedonean.
Tot asa, Macedonia exporta cea mai ascultata muzica tiganeasca din Balcani, satele si orasele Macedoniei producand periodic orchestre traditionale, precum Kocani Orkestar, sau cantarete de blues urban tiganesc cum e Esma Redzepova. Cel mai cautat loc pentru tot ceea ce inseamna folclorul tiganesc si traditiile rome in intreaga regiune ramane orasul Sutka, situat langa Skopje, cea mai mare localitate roma din intreaga Europa (Macedonia este, de altfel, singura tara din lume unde romii au statutul de minoritate recunoscuta si unde limba romanes poate fi folosita in administratie si invatamant). In Sutka, unde Kusturica a filmat "Vremea Tiganilor", a fost realizat unul din cele mai savuroase filme etnologice ale ultimelor doua decenii, Cartea Recordurilor din Sutka, al lui Aleksandar Manic.
Macedonia a produs si unul din cei mai promitatori cineasti est-europeni care nu simt nevoia sa-l imite pe Emir Kusturica: Milco Mancevski, regizorul tulburatorului film "Inainte de Ploaie " (Before the Rain, Leul de Aur la Venetia in 1994, nominalizat pentru Oscar), un film despre fatalitatea violentei, responsabilitatea colectiva si razbunare. Bazat pe eterna rivalitate dintre slavi si albanezi in Balcani, Inainte de Ploaie prezinta in mod ciclic drama unui fotograf macedonean intors din Anglia (o intrupare directa a autorului) si care devine victima ciclului infernal al violentei si vendettei intr-o Macedonie care nu reuseste sa-si defineasca identitatea.