si cercetare datorata politicii guvernului PSD.

Avem obligatia morala sa credem declaratiile Presedintelui Romaniei. Ele se adauga atat Raportului Comisiei Prezidentiale pentru analiza si elaborarea politicilor din domeniile educatiei si cercetarii (12 iulie 2007), cat si semnarii Pactului pentru Educatie de catre partidele politice (5 martie 2008, www.presidency.ro)).
Aceste documente au statuat, fara echivoc, ca "actualul sistem de invatamant din Romania este ineficient, nerelevant, inechitabil si de slaba calitate" iar "mentinerea actualului sistem de invatamant… si de cercetare care situeaza Romania pe ultimele locuri in clasamentele europene si internationale pun in pericol competitivitatea si prosperitatea tarii". Se poate afirma ca aceasta situatie afecteaza decisiv viitorul natiunii si aduce atingere sigurantei nationale.

Practic, documentele mentionate mai sus nu au fost urmate de nici o decizie a Guvernului Tariceanu sau de legi ale Parlamentului privind masuri care sa contureze inceputul unor reforme de anvergura in interesul Romaniei, reforme de consens politic, cum era de asteptat. Dimpotriva. Factorii politici romani nu au incurajat, printre altele, criteriile de perfomanta in evaluarea personalului si in evaluarea institutionala. S-a perpetuat astfel un sistem educational si de cercetare mediocru, dar original si usor de manipulat de grupurile aflate in functii de decizie care ne-au plasat in coada Europei!
Ne punem pe buna dreptate intrebarea, in ce masura optimismul marturisit de presedinte: "un guvern desemnat de o ampla majoritate parlamentara" va avea maturitatea politica necesara. Aceasta maturitate – ce nu a fost inca invatata la noi, si nu exista deocamdata – se numeste spirit bipartizan in adoptarea unor legi in interesul viitorului strategic al Romaniei.

Nu trebuie sa ne ascundem dupa deget: ierarhia sociala a Romaniei de ieri si de astazi nu este bazata pe criteriul competentei, a meritului castigat prin calitatea muncii si a rezultatelor obtinute inca din scoala, ci pe criteriul apartenentei la un Partid, unde morala si interesul pentru soarta Romaniei practic nu exista. Asa cum mentiona fostul presedinte al Academiei Romane, filozoful si psihologul Constantin Radulescu Motru in memoriile sale din 1945, "pe omul politic si intelectualul roman de astazi il intereseaza leafa si situatia pesonala, nu tara, viitorul ei" (cf. Romania libera-aldine, 30.04.2004).

Sa vedem, mai departe, cum aceste probleme sunt abordate in alte tari, ca sa intelegem cat de departe suntem cu mentalitatea clasei politice de la noi. Mai mult, de ce intrebarea noastra mentionata mai sus are o justificare rationala, ca sa ne ingrijoram de pe acum, dupa formarea noului Guvern Boc, de posibilitatea intarzierii cu inca 4 ani sau mai mult, a reformei sistemului de educatie si cercetare, reforma care in alte tari, foste comuniste, din jurul nostru, a avut loc la inceputul anilor ’90 din secolul trecut. Aceasta situatie de perspectiva, nu va duce tara decat dincolo de orice posibilitate de redresare a economiei si societatii la un nivel competitiv pe plan european. Pur si simplu nu vor mai fi oameni pregatiti sa faca acest lucru. Iar intoarcerea tinerilor din diaspora va ramane doar un vis frumos.

Dezbaterile privind stiinta si educatia in SUA
Economia americana datoreaza stiintei si tehnologiei jumatate din cresterea sa dupa cel de-al doilea razboi mondial. Pastrarea rolului de lider atat in stiinta mondiala cat si in inovare i-a condus pe presedintii celor doua partide, republican si democrat, la o politica comuna, bipartizana, de elaborare a unor legi care sa asigure si in viitor suprematia SUA in lume. Astfel, in 2005, Academia de stiinte a SUA a infiintat o comisie care sa prezinte recomandari privind intarirea sistemelor nationale americane de cercetare si educatie (Science, 21.10.2005, p.423). In august 2007, sub o administratie republicana, Congresul american a adoptat aproape toate recomandarile comisiei intr-o lege – bipartizana – care prefigureaza noile politici si programe pentru sase agentii federale (Science, 10 august 2007, p 736). Presedintele Bush a semnat aceasta legislatie istorica, cunoscuta sub numele STEM (stiinta, tehnologie, educatie, matematica).

Raportul academic, intitulat Rising Above the Gathering Storm (Inaltarea deasupra furtunei care se apropie) identifica 20 de prioritati, in capul listei fiind puse dezvoltarea stiintei in ansamblu si marirea numarului profesorilor si orelor de matematica din invatamantul preuniversitar. De asemenea, se specifica sustinerea constanta a maririi, pentru viitorii ani, a sprijinului financiar federal pentru stiintele fizicii, ingineriei si, foarte important, marirea stimulentelor financiare pentru aceia care doresc sa se consacre cercetarii stiintifice. Toate aceste propuneri se gasesc in documentul de 407 pagini al Congresului American COMPETES (Creating Opportunities to Meaningfully Promote Excellence in Technology, Education and Science), care autorizeaza cheltuirea suplimentara a 43 miliarde de dolari in urmatorii ani pentru zeci de programe de cercetare.

De subliniat ca este o lege suplimentara fata de bugetul de cheltuieli anual, ce autorizeaza cheltuieli noi pentru politicile specifice care trebuie realizate de diferite agentii federale de specialitate, autorizate sa finanteze cercetarea stiintifica americana, si nu in ultimul rand, stipuleaza scopurile ce trebuie atinse si rezultatele asteptate.
Legea reprezinta road map (o harta a drumului ce trebuie parcurs) pentru managementul politicii stiintifice a SUA. Presedintele-ales Barack Obama isi propune sa puna stiinta in topul agendei sale politice ca prioritate a SUA. Astfel, a nominalizat: 1. Ministrul Energiei (Energy Secretary), pe Laureatul Premiului Nobel pentru Fizica in 1997, Steven Chu; 2. Director al Biroului Casei Albe pentru coordonarea Politicii stiintei si Tehnologiei, fizicianul John Holdren care va fi si co-presedinte al Comisiei Prezidentiale pentru stiinta si Tehnologie impreuna cu 3. biologul Eric Lander, Laureat al Premiului Nobel pentru Medicina in 1989, unul din liderii faimosului Proiect al Genomului Uman, ambii profesori la Universitatea Harvard si MIT (Massachussets Institute of Technology) (cf. CNNMoney.com din 22.12. 2008).

Declaratia facuta de Obama in momentul acestor nominalizari este mai mult decat semnificativa: "Astazi, mai mult decat oricand din trecut, stiinta este detinatoarea cheii atat pentru supravietuirea noastra ca planeta, cat si pentru securitatea si prosperitatea noastra ca natiune. Este momentul sa punem din nou stiinta in topul agendei noastre si sa readucem America pe locul de lider mondial in stiinta si tehnologie…"

Merita subliniat faptul ca 62 de Laureati ai Premiului Nobel din SUA, intr-o scrisoare deschisa (Chem. & Eng. News, 06.10.2008, pag.10) au declarat ca "Obama reprezinta cea mai buna alegere pentru viitorul stiintei si tehnologiei americane".
Nu este lipsit de interes, pentru liderii politici din Romania de astazi, sa stie ca in SUA exista traditia sa se faca un numar de recomandari viitorilor candidati la Presedintia SUA pentru numirea conducerilor diferitelor departamente ale stiintei si educatiei, in vederea atragerii "celor mai luminate minti" in noua administratie. Aceste recomandari sunt facute intr-un raport elaborat de catre diferite comitete ale Academiilor Nationale din SUA (de stiinta, Inginerie, Medicina etc.) coordonate de o firma de avocatura (Chem. & Eng. News, 22.09.2008, pag. 52).

Presedintele Sarkozy: stiinta a devenit prioritara pentru Franta
Intr-un discurs tinut la Campusul universitar Orsay (28.01.2008), cu prilejul unei ceremonii in onoarea Profesorului Albert Fert, Laureatul Premiului Nobel pentru Fizica in anul 2007, Presedintele Frantei a evocat situatia stiintei franceze si a jalonat sarcinile urgente ale natiunii pentru "salvarea cercetarii stiintifice franceze" (nota PTF: Premiul Nobel pentru Medicina in 2008, a fost decernat la 3 cercetatori: doi francezi F. Barre-Sinoussi, Luc Montagnier si un german Harald zur Hausen!).
Sa incercam sa rezumam ideile acestui memorabil discurs, subliniind ca Franta este Franta, una din marile puteri economice si stiintifice ale Europei si a lumii de ieri si de astazi, care nu se sfiieste prin vocea Presedintelui ei sa isi recunoasca lipsurile si sa sublinieze necesitatea unei reforme a sistemului national de educatie si cercetare pentru a-si recastiga un loc fruntas in aceste domenii, Franta situandu-se pe locul 6 in lume, la numarul publicatiilor stiintifice dupa Marea Britanie si Germania.

 

Sarkozy a subliniat ca cercetarea aplicata si inovarea (brevetarea tehnologica) nu se pot realiza fara o cercetare fundamentala de un nivel foarte ridicat (masurata scientometric si prin numarul lucrarilor stiintifice publicate). Sectorul de cercetare privind stiintele vietii din Franta dispune de mai putine brevete decat are numai Universitatea Johns Hopkins din SUA. Reputatia universitatilor franceze este in suferinta daca observam locul pe care il ocupa acestea in clasamentele mondiale ce se alcatuiesc pe baza productiei stiintifice.

Guvernele franceze din trecut au "proclamat" importanta cercetarii si invatamantului, dar aceste domenii nu au constituit preocupari politice majore ale fostilor guvernanti. Din 2008 cercetarea stiintifica si stiinta devin o prioritate pentru Franta. Calitatea profesionala a cercetatorilor stiintifici francezi a fost si ramane exceptionala. Dar, trebuie sa se puna problema sistemului national de cercetare si educatie. Daca generatii intregi de tineri pleaca in strainatate si cei care vor sa revina sunt descurajati de mediul inconjurator si de salariile pe care le-ar primi, trebuie sa existe curajul sa se recunoasca existenta unei maladii in sistemul national francez care trebuie tratata. Bugetul alocat cercetarii va fi 3% din PIB in 2012, dar acest efort financiar devine inutil daca nu va fi legat de o reforma structurala a sistemului. Lavoisier a scris ca "descoperirile nu se comanda" si se stie ca marile descoperiri nu pot fi prevazute, dar cand este vorba de banul public, trebuie sa fie definita si o strategie.

 

La ce servesc ministerele daca ele nu dau socoteala cum cheltuiesc banul public? De ce ministerele nu se inconjoara de personalitati stiintifice incontestabile, capabile sa evalueze corect calitatea lucrarilor stiintifice? Trebuie sa inceteze balcanizarea politicii stiintifice a Frantei. Sarkozy nu isi ascunde deceptia in fata fleacurilor si chitibuseriilor administrative si financiare, plictisitoare, care incarca bugetul de timp al cercetatorului, obligat sa le respecte si sa il determine sa fie mai atent la sirenele din strainatate care il invita sa lucreze in tara lor unde nu exista aceste imposibile aspecte birocratice ce ii franeaza si diminueaza activitatea creatoare. Astazi, bogatia unei tari consta in capacitatea ei de a defrisa cunostintele umane si de a avea capacitatea de a pune in valoare terenurile noi ale cunoasterii umane.

Cercetatorii au nevoie de un teritoriu al lor pentru a se exprima si a se dezvolta. Pentru Franta, un loc extraordinar al stiintei franceze este platoul Saclay (Nota PTF: Centrul multidisciplinar de Cercetari Nucleare). Franta va realiza, in acest loc, incepand din ianuarie 2008 un mare proiect de dezvoltare stiintifica, de asemenea economica, urbanistica si peisagistica. Se va dezvolta la Saclay ceea ce altii au facut cu secole inaintea Frantei, la Cambridge in Marea Britanie sau la Cambridge in Massachusetts, SUA. S-a decis demararea unui proiect de anvergura si se spera ca marii arhitecti francezi ce vor fi angrenati in acest proiect, vor fi inspirati pentru a realiza un ansamblu urbanistic agreabil, care sa primeasca pe cei mai buni cercetatori ai lumii sa lucreze la Saclay.
Pentru a salva cercetarea Frantei trebuie sa se dea frau liber energiilor creatoare ale tinerilor care au nevoie de mijloace pentru a se exprima.

Educatia si cercetarea din Romania la inceputul anului 2009
Dupa 1989 nu a existat o strategie reala, o viziune de dezvoltare a resursei umane, mai exact a scolii romanesti care sa formeze si elite care, ca si olimpicii, nu reprezinta calitatea invatamantului romanesc de mase.
Nu se intrevede o politica de imbunatatire a performantelor scolii romanesti cu structurile de personal actuale, imbatranite, neprofesioniste, cu un mental depasit pentru secolul 21, care se rotesc de 19 ani in Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEC) si nu au alt scop in toate normativele si legile pe care le propun spre a fi adoptate decat prezervarea functiilor si a unor beneficii financiare si nu numai.
Interesul national nu exista decat in enclave de excelenta care fac stiinta si o predau studentilor, la nivelul international al domeniului. Acestea de regula, nu sunt consultate si sprijinite. Nu exista o lista oficiala a acestor elite si poli de excelenta din Romania, atestate conform standardelor internationale.

 

Aceste insule de performanta au adus si aduc inca vizibilitate si renume stiintei romanesti demonstrand ca se poate face cercetare fundamentala la nivelul de varf al cunoasterii, astazi, si in Romania. Cercetarea aplicativa romaneasca, practic, este invizibila international, iar cea de inovare este ca si inexistenta. Invatamantul preuniversitar prezinta asemanari cu cel universitar, fiindca si aici exista enclave unde profesori cu adevarat spirit patriotic se ocupa special in clasele lor de elevii cu o pregatire superioara, din care sunt selectati olimpici si, mai ales, cei ce isi continua studiile in strainatate.

Romania va deveni o tara izolata de plutonul fruntas al tarilor cu o economie, invatamant si cercetare performante, daca nu se vor lua – de urgenta – masurile ce se impun. Concret, nu va avea nici un avantaj competitiv acum dupa aderarea in UE, atata vreme cat MEC de 19 ani nu incurajeaza criteriile de performanta europene in evaluarea institutionala si individuala, pastrand un status quo, adica un sistem mediocru si submediocru. Rezultatele deja se observa: dovada concreta a lipsei de profesionalism si competitivitate la care s-a ajuns prin promovarea non-valorilor in ultimele decenii este situarea Romaniei pe penultimul loc din Europa la numarul granturilor de cercetare stiintifica acordate prin concurs in 2007. Aceasta rusinoasa stare de fapt ar trebui sa dea de gandit celor cu functii de decizie in sistemul de cercetare si in invatamantul romanesc.

 

Exista o diferenta neta intre "declaratiile oficiale" prin care se asuma... criteriile si politicile europene de performanta (Lisabona 2010 etc) si actiunile concrete ale MEC care pastreaza starea actuala de izolationism romanesc in educatie si cercetare. Aceasta actiune duplicitara inseamna adoptarea de criterii care favorizeaza si intretin mediocritatea si submediocritatea. Concret, majoritatea evaluatorilor care au acordat colegilor si prietenilor cu o activitate stiintifica fara impact international granturi de excelenta de sute de mii de euro si recent chiar mai mult, din banii publici, nu au contributii profesionale cu vizibilitate internationala, iar marea majoritate a "sefilor" din toate structurile MEC nu numai ca nu au o opera stiintifica de nivel european, dar practic nu au profesat cercetarea stiintifica.

Organizarea prezenta este mostenita in principal de la reforma comunista a invatamantului din anul 1948, care a tinut Universitatea romaneasca departe de cercetarea stiintifica. Acest lucru nu s-a intamplat in URSS si nici in tarile de la Visegrad (Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria) care si-au reorganizat invatamantul si cercetarea dupa 1982.
Lumea tinde astazi spre globalizare, iar criteriile de evaluare "nationale", a specificului national trebuie sa dispara. Arena universitara si stiintifica este unica, internationala si de limba engleza si nu una locala, nationala si nationalista. Declaratia de la Bologna (licenta, masterat, doctorat) neimplementata cum trebuie in Romania si chiar incalcata, copiaza un model educational de succes evident, care nu poate fi contestat: cel din SUA.

Interesul national al Romaniei privind educatia si cercetarea trebuie definite ca obiective de siguranta, strategie si prioritate nationala.
Recentul Plan national de cercetare, dezvoltare, inovare-2 (2007-2013) pentru a carui elaborare s-a cheltuit 1 milion de euro, reprezinta in fond o copiere a Planului FP-7 al UE, fara jena! In tarile Europei de Vest se aloca FP-7 un buget de 5-7%. La noi aproape de 100%, ca sa furnizam forta de munca celor din Vest!

Respectul pentru valoarea tinerilor: problema intoarcerii tinerilor cercetatori romani in tara
Blocarea sistematica a noilor tendinte din secolul 21 privind mecanismele din educatie si cercetare nu lasa loc tinerilor cu c.v. performant.
Tinerii performanti aleg sa paraseasca Romania sau sa nu se intoarca acasa dupa studii stralucite peste hotare.
Recenta crestere substantiala a finantarii si a salarizarii in cercetarea romaneasca, a determinat ca pozitii de cercetator stiintific principal 1 (CS1), de sef de sectie, sau de director de institut de cercetare, sa devina interesante pentru cercetatori romani care lucreaza in strainatate. Intoarcerea cercetatorilor cu cariere de succes peste hotare ar fi extrem de benefica Romaniei prin importul de expertiza stiintifica si de cultura a valorii profesionale. Ne aflam insa intr-o situatie paradoxala. Desi oficial se afirma dorinta sprijinirii tinerilor cercetatori de a se reintoarce acasa, exista numeroase bariere care impiedica formal accesul cercetatorilor din diaspora la pozitii echivalente celor dobandite peste hotare prin merit profesional.

Legislatia romaneasca din domeniul cercetarii si unele norme interne ale institutelor de cercetare duc adesea la dificultati insurmontabile in fata intentiilor unor cercetatori romani veniti din strainatate sa se inscrie la concursuri de profesor universitar sau CS1. Statutul personalului de cercetare este reglementat de legea nr. 319 din 8 iulie 2003. Pentru cercetatorii veniti din strainatate, articolul 15(6) al acestei legi subpunctele b si c, solicita prezentarea unor acte care sa echivaleze diplome de licenta sau doctor in domenii de stiinte corespunzatoare postului pe care candideaza. Inscrierea la concurs pentru un post de CS1 necesita echivalarea unei activitati de cel putin 9 ani in specialitate (art. 16(3), subpunct e), iar pentru un post de director – echivalarea ocuparii in strainatate a unui post de cel putin CS2 etc. Normele interne ale diferitelor institute pot de asemeni sa solicite indeplinirea mai multor baremuri.

 

Spre exemplu, pentru inscrierea la concurs de CS1 la un institut de chimie sunt necesare un minimum de 45 de lucrari publicate (dintre care 20 in reviste ISI cu factor de impact), la un institut de fizica de minimum 35 lucrari numai in reviste ISI, plus un numar minim de carti publicate si un numar minim de contracte de cercetare coordonate de candidat. Indeplinirea acestor criterii poate fi dificila in cazul unor cercetatori veniti din strainatate, chiar daca rezultatele lor stiintifice sunt recunoscute pe plan international. Ierarhia din cercetare in SUA, Japonia si tarile UE cu o puternica traditie in cercetare difera, de regula, ca denumiri si gradatii, de cea din Romania, iar publicarea de carti nu constituie un criteriu pentru obtinerea unei pozitii de profesor sau cercetator.

Pentru a stimula revenirea in tara a cercetatorilor romani, este necesara modificarea legilor care impun criterii de eligibilitate pentru inscrierea la concurs pe diferite posturi in institutele de cercetare si universitatile romanesti. Alinierea acestor criterii la standardele SUA si UE, tari cu o cercetare si educatie univesitara competitiva, ar ajuta la formarea unor scoli in domenii de cercetare noi, de varf si in Romania, bazate in totalitate pe criterii de performanta si transparenta.

Concluzii
Guvernul Boc va trebui sa decida daca doreste ca Romania sa devina o colonie tehnologica sau doreste sa intre in circuitul creatorilor de tehnologie. Romania nu va ajunge niciodata un creator de tehnologie daca cercetarea stiintifica fundamentala nationala, generatoarea unei tehnologii originale, nu va fi strans legata de educatia universitara de nivel international. Se impune de urgenta realizarea unui set de masuri care sa contureze o perspectiva natio-nala in aceste domenii, intarite de o legislatie – bipartizana – corespunzatoare. Inainte de a fi o problema economica, viitorul cercetarii stiintifice si educatiei reprezinta in primul rand o strategie, care va contura peste hotare imaginea despre tara noastra si stiinta romaneasca.