Filmul "Milk" este ecranizarea vietii eroice si a mortii violente ale celui ce a fost primul homosexual declarat care a ocupat in California o functie politica importanta – si, in plus, ales prin vot.
Harvey Milk (Sean Penn) a parasit New York-ul pentru a se stabili in San Francisco in 1972, in plina "migratie" a homosexualilor in cartierul Castro. A profitat de boomul politic si economic ce facea in anii ’70 cartierul atat de puternic si a stiut sa foloseasca acest context pentru a promova miscarea gay, timp in care a candidat de trei ori consecutiv – fara succes.
Surprinzator, filmul urmeaza, pas cu pas, cu fidelitate, viata si cariera lui Milk. Surprinzator, pentru ca in cele mai recente patru filme ale sale, Gus Van Sant a practicat un cinema inovator, mai aproape de avangarda decat de mainstreamul hollywoodian. Cu "Milk" insa, Van Sant se dedica poate celui mai traditionalist dintre genurile practicate la Hollywood: biopicul, genul cinematografic in care destine uimitoare sunt condensate in doua ore de entertainment, educative si, de cele mai multe ori, usurele.
Nu dintr-o nevoie de vacanta a apelat Van Sant la modalitati de expresie clasice, mai cu seama ca semnatura lui se face simtita pe fiecare fotograma. Doar ca povestea reala este atat de puternica, iar mesajul (despre egalitate, democratie si mica revolutie a fiecaruia dintre noi), ei bine, mesajul este atat de important incat minimalismul expresiei incheaga cel mai bine onestitatea emotiei.
