lucru in privinta ecologizarii acestora nu s-a prea facut. Abia in ultimele luni, mai mult de gura presei si a ONG-urilor, a inceput sa se miste timid cate ceva. La Ciudanovita se lucreaza inca la ridicarea digurilor in cateva galerii din subteran, precum si la demolarea unor constructii care au apartinut sistemului de exploatare: cantarul si borta de masurare a radiatiilor din zona garii, uzina electrica cu al carei moloz a fost astupat si unul dintre puturile de extractie a minereului. In aceeasi zona au fost aduse doua buldozere care au inceput sa niveleze haltele de steril. Ciudanovita este inconjurata efectiv de zeci de asemenea depozite de steril, formate din minereu cu un procent scazut de uraniu.

Zeci de mii de lucratori
In minele de uraniu din Caras-Severin au lucrat zeci de mii de mineri adusi din toate colturile tarii, atrasi de castigurile mari. Pe vremuri, era nevoie acuta de mana de lucru pentru extragerea minereului de uraniu care pleca spre Uniunea Sovietica in trenuri-fantoma acoperite, ca sa nu se stie ca transportau moarte. Pe traseu exista o singura halta, la Feldioara, langa Brasov, unde minereul era maruntit. Apoi, uraniul pleca, fara nici o oprire, spre rusi. Mai tarziu, Romania a exploatat uraniul pentru nevoile sale, dar niciodata nu li s-a spus minerilor ce pericol ii pandeste. Unii au aflat mai tarziu, cand s-au imbolnavit de cancer pulmonar sau de leucemie.

In inventarul utilizatorilor cu capacitati de stocare a substantelor potential poluatoare intocmit la cererea Guvernului Romaniei, la fostele exploatari de uraniu de la Lisava si Ciudanovita sunt trecute in randul factorilor cu cel mai ridicat potential de risc apele rezultate din acumularile din galeriile subterane. Cel mai periculos loc este la Lisava, unde apele contin, pe langa uraniu natural, si izotopul de radiu 226, in suspensii fine. Apele vin din subteran si ajung in bazinul de stocare a sterilului, care este plin la 10% din capacitate. De aici, apele care transporta moartea ajung in raul Jitin. Dupa 12 kilometri, acesta se varsa in raul Caras. Sedimente si namol radioactiv au fost semnalate pe o lungime de 30 de kilometri in aval pe rau.

Magazii si locuri de joaca pe haldele de steril
De gestionarea problemei se ocupa Compania Nationala a Uraniului Bucuresti – sucursala Banat-Oravita. In zona Ciudanovita, apele din subteran ajung printr-un canal de suprafata intr-un rezervor-filtru si, la cateva luni, malul radioactiv este colectat si transportat la Feldioara. Conform comisarului Gheorghe Pitulan, reprezentantul Garzii de Mediu Caras- Severin, cu toate aceste filtrari, apele care ajung in raurile de suprafata depasesc de cinci ori valoarea maxima admisa pentru radiatii. Haldele de steril sunt la tot pasul: unele sunt amplasate la nici 20 de metri de blocurile de locuinte. Localnicii si-au construit pe ele magazii pentru alimente si lemne, iar copiii se joaca in voie acolo. Comisarul Pitulan spune ca aceasta este o situatie deosebit de periculoasa, pentru ca in aceste locuri nivelul radiatiilor este ridicat, depasind de cateva ori valoarea admisa.
Cu toate ca exploatarea de la Lisava a fost inchisa in urma cu mai multi ani si acolo exista statii de prevenire a poluarii radioactive, acestea nu fac fata ritmului in care apele subterane se scurg in rauri. In cazul minei de la Ciudanovita, aflata la cativa kilometri de Anina, apele care inunda galeriile si filoanele radioactive au o incarcatura de uraniu de peste 40 de ori mai mare decat limita maxima admisa. Calculele au aratat ca atunci cand precipitatiile sunt abundente, concentratiile de uraniu din apele raurilor Lisava si Jitin ating valori si mai mari.

Infiltratii in roca
Deoarece in ultima perioada ploile au fost foarte abundente, apa s-a infiltrat in straturile de roca. Malul radioactiv ajunge in apa Carasului – rau care strabate valea cu acelasi nume si trece prin mai mult de 20 de localitati cu mii de locuitori. Din aceasta cauza, autoritatile de specialitate din Serbia si Ungaria au intrat in alerta. Specialisti din cele doua tari impreuna cu expertii romani au forat mai multe puturi in care au fost instalate sonde de masurare a nivelului de radiatii din sol si din apele de subteran. Filonul de minereu de uraniu se intinde in toata zona, acesta ajungand pana la Doman (cartier al Resitei), dar si la hotarele comunelor Lupac, Garliste si Goruia (peste munte).

Regres economic si demografic
Ciudanovita este o zona moarta din punct de vedere economic si social. "In anul 1989, in Ciudanovita traiau peste 10.000 de oameni, toti angrenati in extractia minereului de uraniu. La aceasta data, in toata zona, daca mai exista peste 1.000 de oameni", a afirmat consilierul local Nicolae Chise.
Intre timp, in randul localnicilor au aparut tot felul de teorii despre adaptarea organismului oamenilor care au avut contact direct cu uraniul si cu radiatiile din subteran la o doza ridicata de radiatii, in comparatie cu alte locuri. "Am ajuns la aceasta concluzie din experienta proprie. In cazul in care un localnic pleaca in alta zona a tarii, in cel mult trei-patru ani dezvolta o forma de cancer care-i aduce sfarsitul rapid. In cazul in care persoana respectiva se intoarce la Ciudanovita – omul se inzdraveneste si o mai duce cativa ani", a afirmat inginerul geolog Angelica Crisan, sustinuta de zeci de localnici.

Saracie
Costica siparu este un tanar pensionar de doar 45 de ani, care s-a nascut si a trait toata viata in Ciudanovita. Are sotie si trei copii, iar singurele venituri sunt pensia lui de 700 de lei si salariul pe care-l primeste fiindca a reusit sa se angajeze ca agent de paza la ceea ce a mai ramas din mina. El este un caz fericit, cei mai multi dintre fostii mineri fiind nevoiti sa se multumeasca sa traiasca doar cu pensia. De fapt, in Ciudanovita nu exista decat doua stabilimente care cu greu ar putea fi numite localuri si un singur magazin alimentar cu produse de baza. Aproape totul se vinde pe caiet, iar banii se incaseaza la pensie. Dintr-o localitate in care au existat un spital cu doua blocuri operatorii si sala de nastere, cinematograf, magazin universal, casa de cultura, oficiu postal si trei gradinite alaturi de doua scoli, nu a mai ramas aproape nimic. In prezent, spitalul este folosit ca adapost pentru animale, iar restul utilitatilor urbane au fost distruse.

In Ciudanovita nu exista nici macar un magazin de haine noi sau medic de familie. Cel mai apropiat serviciu medical este la aproape 30 de kilometri, la Oravita, peste munte. Ceea ce i-a alungat pe toti posibilii investitori sau oameni de afaceri din zona a fost frica de radiatii. Ion Stan, unul dintre locuitori, spune ca "la noi, politicienii vin la patru ani, in preajma alegerilor, atunci cand au nevoie de votul nostru. In rest, Dumnezeu cu mila".

» Loc de balaceala
Apele radioactive au ajuns loc de balaceala pentru copiii din Ciudanovita. Animalele localnicilor sunt adapate din aceleasi balti. Doctorul primar Melania Bengulescu, sefa Cabinetului judetean de evidenta a cancerului din Caras-Severin, spune ca "cei mai expusi la radiatiile ionizante sunt copiii. Din nefericire, abia la 10-12 ani de la data expunerii cancerul incepe sa isi faca aparitia sub diferite forme". In intreaga zona, numarul bolnavilor de cancer trece de 4.200. Nimeni nu a contabilizat cati dintre ei sunt fosti lucratori la minele de uraniu si cate cazuri sunt concentra-te in triunghiul Ciudanovita-Maidan-Lisava. De asemenea, nimeni nu a masurat numarul imbolnavirilor de cancer in randul miilor de mineri care dupa inchiderea exploatarilor s-au intors in satele de bastina din Moldova, Maramures sau Oltenia.

» Identificarea perimetrelor radioactive
Zona radioactiva a Banatului a fost luata in vizor de mai multe ONG-uri. Unul dintre acestea este si Hobby Club Jules Verne, din Timisoara. Reprezentantii acestei organizatii au reusit identificarea si marcarea mai multor surse radioactive din zona. Astfel, a fost identificat cel mai mare si puternic rezervor de radiatii din regiune: buncarul de la Gara Ciudanovita. Timp de peste 50 de ani, aici a fost depozitat minereul de uraniu inainte de fi incarcat in vagoane si trimis fie la rusi, fie la Feldioara. Peretii grosi din ciment au devenit si ei radioactivi. Buncarul nu a fost demolat pentru ca nu s-a stabilit ce se va face cu materialul rezultat, unde va fi depozitat.