In disperarea luptei impotriva recesiunii, bancile centrale din intreg Occidentul au coborat la niveluri derizorii dobanzile de politica monetara. In America s-a ajuns spre dobanda zero, iar dobanda-ghid in zona euro ii calca pe urma dobanzii americane. In general, bancile comerciale s-au conformat impulsului si au redus dobanzile practicate. Faptul nu prea a avut mare semnificatie, pentru ca bancile nu s-au si imbulzit sa acorde credite. In principiu, subsidiarele din strainatate ale bancilor occidentale ar fi trebuit sa urmeze dobanzile asociate dolarului si monedei unice europene, in functie de valuta in care acorda credite. Dar o astfel de miscare n-au facut-o si subsidiarele din Romania, cea de la periferie! Sau au facut-o, dar nu la amplitudinea celei de la centru. Motivatia invocata este simpla: "riscul de tara"!
Nu discutam acum si aici despre povestea cu "riscul de tara"! Cine il stabileste, pe ce criterii si, mai ales, cine, in cazul unei tari ca Romania, este responsabil de crearea vulnerabilitatilor pentru care Romania este degradata si trimisa intr-o clasa cu "risc de tara" ridicat (desi orice analiza va arata, fara echivoc, ca responsabilitatea apartine chiar capitalului strain, care, culmea, dupa ce a facut boacana, este atentionat acum de agentiile de rating sa nu aiba de a face cu Romania pentru ca este vulnerabila!).
Ne rezumam doar la a evidentia inconsistenta acelor abordari care incearca sa ne convinga de faptul ca o tara precum Romania, cu o masiva datorie externa, n-ar avea totusi mari probleme – nu numai in general, dar chiar si in conditiile crizei financiare si economice internationale –, in masura in care datoria externa este preponderent privata (si deci fara responsabilitati din partea statului roman), in timp ce datoria publica este mica si finantabila.
Analistii realisti au subliniat insa dintru inceput ca datoria externa publica mica nu este cumva vreun atu in conditiile in care datoria externa privata este mare si ca, dimpotriva, o datorie externa privata mare contine, in miile ei de componente, mai multe posibilitati de dificultati de plati sau de refinantari, orice asemenea dificultati rasfrangandu-se asupra ansamblului, prin marirea costului creditarii sau chiar prin degradari ale ratingului. Ba, mai mult, statul insusi preia in relatiile cu creditorii externi problemele create de debitorii privati, urmand sa plateasca mai mult daca se imprumuta, chiar daca nu el, statul, s-a aflat la originea problemelor si nici prin gand n-ar urma sa se afle, avand o indatorare publica externa slaba. Erau aprecieri rezultand nu din denigrari sau dintr-un apetit pentru scenarii negativiste, ci pur si simplu din constatari ale experientei internationale in domeniu.
si asa s-a si intamplat! Romania a fost depunctata de agentiile internationale de rating pentru datoria externa privata, pe care aceste agentii au cotat-o ca nefinantabila din cauza dimensiunii ei imense in conditiile crizei financiare si economice internationale. Accesul general la finantare externa din Romania s-a restrans dramatic. si "fizic" in sine. si, oricum, din punctul de vedere al costului, care a devenit prohibitiv. si asta, pentru toate entitatile: private sau de stat!
Autoritatile insele au inceput sa simta pe propria piele ingreunarea creditarii externe, de care atarna ratingul degradat. Investitorii straini ezita acum pentru ca acelasi rating degradat spune ca Romania nu este din clasa celor unde sa se faca fara griji plasamente. Iar daca statul insusi se imprumuta extern, in caz ca, bineinteles, gaseste finantare, plateste asiguratorilor de credite prime abominabil de ridicate, potrivite inaltului "risc de tara" cu care este etichetata Romania. si nu statul roman a avut dificultati in rambursarea indatorarii sale externe! El doar plateste oalele sparte de capitalul privat, prin indatorari fara fundament economic, nu pentru productie, ci pentru consum!
Realitatea, dupa cum se dovedeste, este mai nefericita decat au prefigurat-o analistii condiserati "denigratori". Bancile straine din Romania au preluat "riscul de tara" si l-au inclus in schemele lor de creditare. Subsidiarele din Romania nu se aliniaza la scaderea dobanzilor practicate de bancile lor mama din strainatate pentru ca apreciaza Romania ca prezentand un "risc de tara"! Cu toate ca "riscul de tara" ar trebui aplicat in relatiile de creditare externe, si nu in relatiile de creditare interne. Pai, daca exista asa un risc cu Romania, pentru ce mai stau in Romania aceste banci straine?!
In orice caz, acestea ar trebui sa aleaga! Cu fundul in doua luntre nu se poate! Cand cer bani de la statul roman sa reporneasca creditarea (despre care pretind ca a fost blocata de criza), se dau "banci romanesti", cand e sa acorde credite unor entitati din Romania (unde sunt inscrise juridic), se dau straine, caci percep primele externe de "risc de tara"!
