1 Martie 2008, Erevan, Armenia, Piata Operei. Peste tot numai politie si trupe speciale. Zi neagra pentru Armenia. Guvernul a decis oprirea prin forta a celor 10 zile de proteste ce au urmat alegerilor prezidentiale. In cateva ore, centrul Erevanului a devenit camp de lupta. Armata, politie, trupe speciale, scuturi, masini incendiate, bate, bastoane, raniti, gaze lacrimogene, impuscaturi, disperare, tipete, morti. Presa internationala a prezentat cu zgarcenie evenimentele ce au cutremurat Armenia. S-au pierdut in umbra declararii independentei provinciei Kosovo. Cu toate acestea, ziua de 1 Martie 2008 a lasat in urma o gaura pe scena politica armeana, 10 morti, sute de raniti, controverse, lideri politici arestati, 58 de prizonieri politici (130 fiind arestati initial), o opozitie acuzatoare, un protest zilnic pe Bulevardul de Nord, unul saptamanal in fata Procuraturii Generale, marsuri, o societate scindata si multe semne de intrebare.
Dupa un an, zeci de mii de oameni au participat la comemorarea victimelor tragicului eveniment, defiland prin centrul Erevanului. Purtand steaguri si pancarte, demonstrantii anti-guvernamentali au scandat "Libertate", "Eliberarea prizonierilor politici" si "Alegeri prezidentiale anticipate".
Mortii
Gor Caloyan a murit in dimineata zilei de 2 martie 2008 la ora 4 dimineata, in urma ranilor provocate de cartusul gazelor lacrimogene care-i penetrase piciorul. A fost impuscat pe strazile Erevanului. Avea 28 de ani, o sotie si doi copii. Nu facea parte din nici un partid politic si se afla in ziua de 1 Martie in centrul orasului din pura curiozitate.
"Gor era in sala de operatie, iar medicii spuneau ca operatia decurge normal si ca va fi bine. In timpul asta ranitii erau adusi la spital ca pe banda. La un moment dat l-au transferat la terapie intensiva. Apoi l-am auzit pe sotul meu tipand. Corpul lui era pe masa de operatie. Sotul meu plangea si tipa si-i tinea capul in mana. Jumatate de corp era inca cald, iar cealalta jumatate rece", povesteste Azatuhi Manukian, mama lui Gor.
"Baiatul meu nu a avut nimic de castigat de pe urma acestor alegeri. Nu puteau avea nici un efect, pozitiv sau negativ asupra familiei noastre. Suntem cetateni obisnuiti si am fi trait aceeasi viata normala dupa aceste evenimente. Insa ele au schimbat pentru totdeauna destinul familiei noastre. Nu stiu de ce mi-am pierdut fiul, nu stiu cine poate raspunde.
Daca se intampla evenimente bune sau rele in orice tara, responsabilitatea revine Guvernului, iar cazul lui Gor va fi rezolvat doar in momentul cand va fi schimbat acest Guvern, completeaza Sarkis Caloyan, tatal baiatului.
Cele 10 victime ale evenimentelor din 1 martie sunt doar barbati, ranile mortale fiind provocate de capsulele cu gaz lacrimogen, explozia unei grenade, impuscaturi si lovituri. "Problema este ca aceste capsule nu au explodat la declansare, au intrat in corpurile oamenilor si au explodat acolo. Ar fi trebuit sa explodeze dupa declansare si sa imprastie in atmosfera gaz lacrimogen. Insa capsulele au intrat in corpuri. Le-am spus politistilor ca ar fi putut trage in picioarele demonstrantilor si acestia nu ar fi murit. Nu toate cazurile au putut fi investigate, pentru ca gloantele au ramas in corpuri si nu avem cum sa ne pronuntam in privinta acestora, neputand stabili cu ce arme s-a tras" explica Samuel Nikoyan, seful Comisiei de Investigare a Evenimentelor din 1 Martie. Comisia colaboreaza cu un grup de experti americani, chemati pentru a acorda ajutor de specialitate in cercetarea evenimentelor. Acestia la randul lor, vor emite un raport in urma investigatiilor.
"In timpul investigatiilor, experitii americani au avut probleme birocratice in accesarea informatiilor, multe documente fiind considerate secrete de stat', mai spune Samuel Nikoyan.
Prizonierii politici
Sapte lideri ai opozitiei sunt acuzati de autoritati de orchestrarea evenimentelor din 1 martie si uzurparea puterii statale, organizarea si instigarea la dezordine publica si implicit, pentru moartea celor zece. Procesul acestora este foarte controversat si starneste reactii din partea populatiei, care organizeaza mitinguri de sustinere. Presa nu are acces in sala de judecata, iar termenele se amana din motive ridicole. Procesul este cunoscut sub denumirea de "Cazul celor sapte". Majoritatea celor care au ajuns in inchisori dupa evenimentele din 1 martie sunt lideri politici, dar si simpatizanti ai opozitiei. Davit Matevosian in varsta de 48 de ani, locotenent-colonel de politie, este acum incarcerat in inchisoarea de maxima securitate, Vardashen si a fost retinut sub acuzatia de nesupunere la ordinul politiei, rezistenta si vatamare corporala ce a daunat sanatatii unui agent de politie. Procuratura nu a putut prezenta probe si a creat o noua acuzatie, valabila de altfel pentru toti protestatarii retinuti in dimineata zilei de 1 Martie. Acuzatia este de nesupunere fata de politist in timpul arestarii si pe drumul catre sectia de politie si opunere de rezistenta, fara a cauza ranire (rezistenta verbala, respectiv injuraturi, amenintari sau actiuni care cauzeaza dureri scurte). Curtea a decis pentru acesta, o sentinta de incarcerare pentru trei ani, pe baza declaratiilor celor doi politisti care l-au arestat, anchetat si care s-au ocupat de actiunile juridice. "In raportul oficial al arestarii mele, care a fost redactat in dimineata zilei de 1 Martie, nu se mentioneaza nimic despre opunerea rezistentei. Si potrivit legislatiei armene, politistul care s-a ocupat de actiunile juridice, nu poate fi martor in acelasi dosar si nu poate da nici o declaratie", spune Davit Matevosian in interviul pe care i l-am luat prin intermediul fiului sau. Nu este membru al niciunui partid politic.
Fugarii
Michael Hairapetyan este profesor universitar, lingvist, publicist si presedintele Partidului Conservator. A fost presedintele Departamentului de Educatie din cadrul Ministerului Educatiei, apoi expert principal in Ministerul Apararii in timpul guvernarii lui Vasken Sarksyan (fost prim-ministru, ucis in timpul evenimentelor din 27 octombrie 1999 din Parlamentul Armeniei).
A infiintat ziarele "Aparatorul tarii" – "Ierkrapah" si "Zilele" "Orer", la care a fost redactor-sef.
Michael a lucrat ca profesor la Universitatea Politehnica. Dupa alegeri au existat 10 zile de proteste impotriva rezultatului alegerilor la care a participat, iar pe 26 sau 27 februarie, impreuna cu studentii, a decis sa faca greva si de atunci nu a mai mers la universitate. A inceput sa se ascunda din data de 1 martie, motivul fiind o inregistrare video realizata de Michael in timpul votarii. Lucra in regiunea Sirak impreuna cu un prieten si au filmat cum reprezentanti ai Guvernului actual au mituit electoratul sa voteze pentru ei. Au vrut sa trimita caseta la politie ca marturie, ca dovada a fraudelor electorale, spune Suzana Alexanyan, sotia lui Michael. A aparut la un post de televiziune din Gyumri, care se numea Gala si care a fost inchis ulterior. E o filmare de 2 minute, care ii arata pe reprezentantii celor de la putere cum mituiesc oamenii sa voteze pentru Serj Sarksian.
Dupa ce filmarea a fost publicata, membri ai Partidului Conservator au fost retinuti de KGB pentru declaratii.
Incepand din 3 martie, fortele speciale l-au cautat la domiciliu timp de sase zile, continuand paza in fata blocului. Nu se stie ce s-a intamplat cu filmarea respectiva.
Inainte de a-l intilni pe Michael, mi s-a cerut o scurta intrevedere cu un apropiat al acestuia, pentru a se convinge ca sunt de incredere. Ne-am vazut intr-un loc intunecos din centrul Erevanului. Am fost nevoita sa respect conditiile de siguranta impuse de prietenii lui Michael. Vadit bolnav, respirand cu greutate si fumand mult, Michael a savurat momentul intalnirii noastre, multumindu-mi la final ca datorita mie si-a incaltat pantofii dupa 6 luni.
Domnule Hairapetyan, de ce va ascundeti?
La 1 Martie, cand politia a incercuit piata si a inceput sa bata oamenii, erau multi politisti in preajma mea, dar nici unul nu s-a apropiat de mine. Patru dintre prietenii mei m-au incercuit si m-au scos de acolo. Purtam o jacheta veche, pe care am avut-o pe mine in toate cele zece zile de demonstratii. Toti politistii ma cunosteau si-mi cunosteau si jacheta. Bateau pe toata lumea, nu si pe mine. M-au lasat sa plec si am reusit sa ies de acolo. Am sunat acasa si am spus ca prima faza s-a terminat, incepe una noua si sa nu ma astepte. Am mers la un prieten, nu am dormit timp de zece zile, imi era foame si abia asteptam sa scap de ghete. Nu le mai suportam in picioare. De atunci nu le-am mai incaltat, pentru ca nu ma duc nicaieri. Cunosc bine acest Guvern si stiu de ce este in stare. Filmul este motivul pentru care am decis sa ma ascund. Un alt motiv este si ca am condus o serie de demonstratii. Din cele zece zile de proteste de dupa alegeri, cinci dintre mitinguri au fost conduse de mine. Pentru mine este o lupta politica, nu personala. Singurele atacuri au fost impotriva KGB-ului. Am avut de-a face cu ei din timpul comunismului, fiind prima oara retinut la varsta de 18 ani, pentru trei luni. Si sunt convins ca situatia in care se afla acum Armenia, este doar din cauza KGB-ului, a actiunilor lor si nu doar aici, ci in toata zona Caucazului. Au fost anul trecut o serie de demonstratii impotriva KGB-ului, in timpul carora am atacat violent actiunile lor si ale lui Putin, pe care l-am acuzat ca fiind agent KGB. Din fericire, tarile occidentale au inteles ca aceasta formatiune nu a murit si au vazut prezenta KGB-ului in timpul razboiului din Georgia si au inteles ca nu pot avea incredere in tipii astia.
Prin acest interviu vreau sa transmit tuturor ideea ca KGB-ul exista si pentru ca ma intriga faptul ca Occidentul accepta linistit si nepasator existenta KGB-ului, chiar si la 20 de ani dupa caderea imperiului sovietic, aici sau in alte tari. Din nefericire, presedintele pe care il avem acum este format in structurile KGB-ului. Ca si cel dinaintea lui. In alte conditii am fi avut sansa sa ne dezvoltam ca o tara normala, cu orientari democratice, avand radacinile culturale si religioase crestine. Insa acum suntem doar o tara inconjurata de state islamice si condusa de KGB. Consider ca tarile occidentale sunt vinovate pentru situatia asta, fiind si responsabilitatea lor. Ar fi trebuit sa organizeze si o campanie impotriva KGB-ului sovietic, ca cea impotriva terorismului.
Cand credeti ca aceasta situatie politica se va sfarsi? Cand aceasta putere va disparea?
Sunt conservator si nu vreau o revolutie. Este cel mai rau lucru pentru un conservator. Dar o revolutie a valorilor ar putea opri acest regim. Si daca ne referim la nivelul cel mai inalt, se va intampla cand va renunta Rusia la dominatia asupra acestei regiuni. Insa mi-e teama ca dupa ce va pleca Rusia, va veni o putere mult mai periculoasa. Ar putea fi dominata de Iranul islamic sau de Turcia. In timpul acestor luni de cand ma ascund, cea mai mare bucurie am avut-o cand am aflat ca 18 nave militare NATO sunt in Marea Neagra.
Daca maine ati decide sa va intoarceti acasa si sa va reluati cursul firesc al vietii, ce credeti ca vi s-ar putea intampla?
Nu voi fi arestat,pentru ca nu au de ce sa ma acuze, voi fi intamplator lovit de o masina sau impuscat. Din pura intamplare. Pentru ca in felul acesta, nu ar nevoiti sa dea nici un fel de explicatii. Ii deranjez in continuare. Le-ar face placere sa uite de mine, dar nu ii las sa o faca si public in continuare articole impotriva lor (o parte din articole sunt publicate intr-un ziar ce apartine comunitatii armenilor din Stalele Unite si care se numeste "Timpul Armenesc", redactor-sef fiind Nicol Pashinyan, care la randul sau se ascunde. Celelalte, in ziare ce apartin opozitiei).
Michael Hairapetyan este unul din zecile sau sutele de persoane care inca se ascund. Nu se cunoaste numarul lor exact.
Istoric
In anul 1922, Armenia intra alaturi de Georgia si Azerbaijan, in Republica Socialista Federativa Sovietica Transcaucaziana.
In anul 1988, Armenia incepe lupta pentru Independenta. In acelasi an incepe si Razboiul din Nagorno-Karabakh, de care sunt legate toate schimbarile petrecute pe scena politica a Armeniei.
La 23 august 1990, a fost citita pentru prima oara Declaratia de Independenta a Armeniei.
La 21 septembrie 1991 Armenia isi declara independenta.
In acelasi an la 16 octombrie, se organizeaza primele alegeri prezidentiale, Levon Ter-Petrosian devenind primul presedinte al Armeniei Independente. A fost reales presedinte dupa cinci ani.
"Pleaca un partid al pacii si vine un partid al razboiului", spunea Levon Ter-Petrosian in ziua demisiei sale din functia de presedinte al Armeniei, pe 3 februarie 1998. Motivul demisiei, tulburarile interne. Numele lui Levon Ter-Petrosian este legat de Razboiul din Karabakh si de toata perioada neagra, de foamete, frig si lipsuri de tot felul prin care a trecut populatia Armeniei. Alegerile prezidentiale anticipate l-au adus sef al statului pe Robert Kocharian, care a condus Armenia timp de doua mandate. Venirea sa in fruntea tarii nu s-a facut fara incidente, Parlamentul fiind "curatat" de membrii incomozi, inclusiv de premier, pe 27 octombrie 1999, cand s-au comis vestitele "Crime din Parlament". Sapte parlamentari si premierul Armeniei au fost impuscati in timpul unei sedinte parlamentare. Robert Kocharian a condus Armenia pana in februarie 2008.
Levon Ter-Petrosian a revenit pe scena politica dupa 10 ani, in cursa pentru alegerile prezidentiale.
Serj Sarksian este acum presedintele ales al Armeniei, insa venirea sa in fruntea tarii este contestata si a generat evenimente care au schimbat societatea si scena politica din Armenia.
Prizonierii politici
Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE), a indicat in urma investigatiilor realizate cu privire la evenimentele din 1 si 2 Martie, existenta prizonierilor politici in Armenia, fenomen inacceptabil pentru Consiliul Europei si pentru intreaga lume civilizata.
In timpul Sesiunii Plenare de Iarna, ce s-a desfasurat in perioada 26-30 ianuarie 2009, in Consiliul Europei, Adunarea a recomandat Armeniei revizuirea articolelor 225 si 300 din Codul Penal in concordanta cu standardele Consiliului Europei, pe baza acestora fiind acuzate si incarcerate in urma evenimentelor din 1 si 2 Martie 2008, 58 de persoane. Armenia a fost somata sa implementeze cererile pana la urmatoarea Sesiune a Consiliului Europei, ce se va desfasura in luna aprilie 2009.
