Duminica, 05 Iulie 2009 15:30
ROMÂNII SE TEM CEL MAI MULT DE…BĂSESCU (Romeo Tarhon, NATIUNEA nr.514)
De mai bine de jumătate de an, încă de la acuplarea(!) Pedeleului fecioraş cu mândra Pesedea şi naşterea (cu forcepsul) a guvernului de troc Băse-Stolo-Geoană-Boc, ca oricare gazetar care (încă) se (mai) respectă spre a fi respectat şi nu confecţionează (!) texte la cofraj, la normă, la comandă… să facă pui în incubatoarele de presă ale principalelor trusturi, îmi tot propun şi promit de la număr la număr în săptămânalul NAŢIUNEA să scriu neapărat şi bazat despre criză şi noua ordine mondială dictată de “guvernul” din umbră care conduce lumea , dar nu izbutesc, tot amân, mă las furat de scandalurile din politica internă de circ şi pâine (din ce în ce mai neagră) şi mă dau în show-ul mediatic cel de toate zilele şi ziarele cu şi despre aceleaşi personaje alegorice ca de fabulă… Cum aş putea rezista ispitei de a nu scrie şi eu, la cald (la propriu şi la figurat) despre recentul dublu sondaj CURS comandat nu contează de către cine, ci pentru cine…, despre alegerile cotrocezidenţiale(!) din toamnă care eclipsează total sau parţial criza financiară, criza economică, criza socială, criza morală şi ameninţătoarea criză politică ce s-ar putea declanşa în funcţie de leul, tigrul, jaguarul sau râsul(!) care va fi prădătorul tuturor ierbivorelor (!) în următorii ani şi în funcţie de felul cum se vor regrupa şacalii, hienele şi coioţii (!) partidelor, patronatelor, sindicatelor şi deconcentratelor în desişul junglei noastre politice. Susţinătorii Băsescului trebuie să stea liniştitţi, chiar dacă preşedintele stă (mai) prost, cu doar 36% din preferinţe. Dar şi susţinătorii lui Geoană trebuie să stea liniştiţi cu 24%, ca şi cei ai lui Crin Antonescu pentru 19%, mai puţin cei ai Principelui Radu cu un suspect şi deloc credibil 5%. Neaşteptat de bine stă Vadim care împunge şi împinge spre 11% în vreme ce susţinătorii candidatului udemerist se mulţumesc(!) deocamdată cu un modest 2%. Luate ipotetic la un loc aceste procente incompatibile(!) şi adăugate echilibrat la opţiunile pentru ceilalţii patru candidaţi (de turul doi şi doi şi-un sfert…), susţinătorii pesedişti pot spera la o victorie istorică prin bătălia în care însuşi Mircea (Geoană) mână-n luptă mână-n mână cu otomanul şi oţomanul de Băsescu. Este ceea ce trebuie să rezulte din acest sondaj: o confirmare a confruntarii pe viaţă şi mai ales pe moarte între cei doi lei paralei aflaţi de jumătate de an în coabitare şi commensalism iar în viitor, după alegerile prezidenţiale, spre a justifica măsura evitarii unei crize politice catastrofale, să nu ne mirăm că se vor afla în simbioză social-democrată, ca precursori ai vreunui hibrid neosocialist de import, experimental …Dar pânâ la un asemenea scenariu ramâne de văzut cât de adânc va fi erodată popularitatea cotroceanului supus direct sau indirect scandalurilor din care presa se îngraşă cu poale-n brâu, gogoşi şi minciunele, ceea ce li se coace guvernanţilor şi protejaţilor aleşilor noştri înhăitaţi când într-o tabără, când în alta cât să rămână mereu la primire, să încaseze, să deconteze cu orice chip, supus permanent atacurilor, tot Băsescu… Pe măsură ce criza se amplifică, se intensifică şi bătălia împotriva preşedintelui căruia, uneori, chiar nu-i place tăvăleala şi tăbăceala uniformă şi, după ce încasează şi acumulează cât poate duce, vine în forţă, sparge monotonia şi sparge moace, îi dă pe adversari cu CURSUL (!) de pământ, îşi polarizează şi îşi coagulează rivalii, dă în stânga şi în dreapta, implică şi complică, aplică… În lupta cu mogulii şi presa ostilă reuşeşte să se mobilizeze periodic dovedind şi risipind multă energie, lăsând impresia că în nici un caz nu se teme de conspiraţiile mediatice şi politice ale unor personaje slabe cum se teme de criza economică, de degradarea vieţii populaţiei şi derapajul şomajului, deşi Guvernul face eforturi disperate să prezinte în nuanţe de roz situaţia economică şi efectul de şoc al recesiunii. Adversarii politici ai cotroceanului vor să demonstreze că românii nu trebuie să se teamă de criză şi şomaj, ci de “Iuda de Băsescu”, deşi, paradoxal, marea majoritate consideră că economia merge pe un drum greşit. Un drum “greşit” al clasei politice care trebuie reformată(!) şi în care preşedintele abia aşteaptă să se înfigă, să o pună la zid indiferent de culoare şi să-şi sacrifice chiar şi propriul partid după deschiderea oficială a campaniei pentru prezidenţiale. Aşa cum a declarat public, după alegeri (sau după încă un mandat) oricum se lasă de politică…