Pentru a ajunge in situatia de a impinge un ministru in pragul demisiei pentru (cel putin!) neglijenta in gestionarea banului public a fost nevoie insa nu doar de probele indubitabile prezentate de jurnalistii de investigatie, ci si de o masa critica de oprobriu public, la care au contribuit, aproape fara exceptie, toate articolele, comentariile, analizele,

Privind insa la cat de categoric s-a lipit verdictul "vinovat" de fruntea tinerei doamne ministru, la cat de transant a reusit mass-media sa desparta apele in acest caz, extragand cu precizie chirurgicala adevarul din tumora de minciuni, scuze si manipulari ministeriale, nu are cum sa nu te cuprinda tristetea la gandul ca, in alte sute de situatii similare sau chiar mult mai revoltatoare decat cea de la MTS, vocea societatii nu a reusit sa impuna triumful adevarului, al ratiunii si al bunului-simt.

De ce mass-media a reusit in cazul Ridzi si a esuat in cazurile altor demnitari? In primul rand, pentru ca nu a fost unita. Aparent, nu am fost uniti in convingeri. In timp ce majoritatea jurnalistilor au concluzionat fara ezitari ca in spatele concertelor organizate de Ziua Tineretului se ascunde o deturnare de fonduri, in cazul acuzatiilor care i-au fost aduse in trecut fostului ministru al Economiei Codrut seres, de exemplu, breasla a fost impartita si, oricum, mult mai rezervata. si asta, cu toate ca mai multe ziare publicasera documente cat se poate de relevante despre afacerile oneroase de sute de milioane de euro derulate in companiile energetice din subordinea sa. Rezervati au fost multi jurnalisti, in special din televiziuni, cand au fost scoase la iveala pana si afacerile ministrilor Decebal Traian Remes (desi imaginile filmate de camera ascunsa vorbeau mai mult decat o mie de hartii), Tudor Chiuariu, Zoltan Nagy, Paul Pacuraru, ca sa ne referim doar la cei din istoria recenta.

Atat de reticenti au fost multi dintre ei in a-i banui de ceva, incat nici macar dupa inceperea anchetarii lor oficiale nu i-au transformat in subiecte de talk-show. Iar daca mergem mai departe in trecut, ar trebui sa concluzionam ca aproape toate ziarele si televiziunile erau absolut convinse de inocenta premierului Adrian Nastase si a ministrilor sai, din moment ce, in perioada 2000-2004, in afara de trei publicatii, nimeni nu indraznea sa vada vreo scama pe reverul puterii.
Adevarul, de fapt, stiut de toata lumea, dar foarte rar rostit, este ca mass-media nu este unita in scopuri. In timp ce unii dintre cei care au inceput si au continuat investigatiile jurnalistice in afacerea Ridzi – Costinesti s-au remarcat si in trecut prin acuzarea consecventa a tuturor marilor afaceri de coruptie, multi dintre analistii, comentatorii, moderatorii de talk-showuri care au pus-o pe Ridzi la zidul infamiei au facut exact contrariul atunci cand a fost vorba de alti ministri.

Le-au luat apararea, incercand sa-si convinga audienta ca bietii demnitari sunt doar victime ale unor atacuri politice. Sunt afacerile lui seres, Remes, Chiuariu, Nagy, Pacuraru si ale altor cateva mii de smecheri care si-au bagat mana pana la cot in borcanul cu miere mai putin vinovate decat cele ale ministrului Ridzi? Nicidecum!
Diferenta de atitudine vine doar din jocurile politice ale patronilor. Azi, un ministru vinovat trebuie desfiintat; maine, un ministru la fel de vinovat va fi iertat. Depinde doar de cine pe cine si cat plateste! Implicit, pe cale ierarhica, avem jurnalisti care scriu si vorbesc pentru cetateni si jurnalisti care scriu si vorbesc pentru patronii lor. Povestile de succes ale mass-media sunt cele in care interesele celor doua categorii ajung sa coincida. Cat de des se intampla asta? Foarte rar, iar punctul de intalnire nu este dictat de principii, ci de circumstantele platii unor facturi.

Pentru suma potrivita, un mogul le poate permite angajatilor sa dea o mana de ajutor justitiarilor veritabili pentru a se atinge acea masa critica de oprobriu public care poate determina pedepsirea sau macar scoaterea din scena a vinovatilor. Nu o primeste, lasa cainele de paza al societatii sa urle singur la Luna! Cat de departe ar fi fost Romania daca mass-media, in intregul ei, ar fi raspuns fiecarei aberatii si ilegalitati comise de clasa politica cu aceeasi intransigenta si  acelasi curaj cu care o sanctioneaza astazi, meritat, pe Monica Iacob Ridzi!