mai primitoare pentru agricultura transgenica. In privinta agriculturii transgenice, nu trebuie sa ne surprinda atmosfera politica interna favorabila produselor modificate genetic intr-o tara al carei presedinte, Vaclav Klaus, neaga in mod public si sistematic realitatea incalzirii planetare.

O traditie secunda
Agricultura a jucat intotdeauna un rol secund in Cehia. Astfel, la inceputul secolului al XX-lea, Cehia se situa printre primele 10 cele mai bogate tari ale planetei, insa asta se datora industrializarii ei precoce, si nu agriculturii. Agricultura era atunci, dimpotriva, foarte putin dezvoltata, fermierii posedand, in general, loturi de mici dimensiuni, aflate in foarte multe cazuri la limita subzistentei. Aceasta era situatia de dinainte de razboi. Incepand cu 1948, guvernul comunist a nationalizat (altfel zis, confiscat) toate fermele mai mari de 100 ha, carora li s-au adaugat terenurile agricole confiscate de la etnicii germani expulzati spre Germania. In anii 1960, numai 3% din suprafata agricola a tarii era cultivata in mod privat.
Exploatarea agricola s-a intensificat incepand din acel moment o data cu introducerea ingrasamintelor si pesticidelor, ceea ce a dus la grava poluare a multor soluri si a panzei freatice.

Dupa 1989, agricultura a fost masiv privatizata, insa procesul nu s-a incheiat nici astazi. Exista in continuare cereri de restituire a unor terenuri inca in curs, in vreme ce multe mii de hectare asteapta si acum sa fie privatizate. La asta se adauga o situatie care in Cehia este mult mai extinsa decat in alte parti: majoritatea terenurilor nu sunt cultivate de proprietarii lor. Se considera chiar ca 92% din terenuri sunt inchiriate, altfel zis arendate, ceea ce, desigur, nu e facut pentru a incuraja investitiile pe termen lung.
Balanta comerciala agricola a Cehiei a devenit astazi aproape sistematic negativa, tara exportand in fiecare an mai putine produse agroalimentare decat importa. Principalele produse importate – in primul rand din Germania, Slovacia si Polonia – sunt produse alimentare prelucrate si soia, in vreme ce Cehia exporta spre aceleasi tari zahar, bere si orz.

Perenitatea marilor combinate
Spre deosebire de situatia din Polonia, agricultura ceha e dominata de marile combinate agricole care s-au format in anii privatizarii. 80% din proprietatile agricole depasesc astazi 1.000 ha, situatie care e inversul celei din Polonia si Romania.
Statul stimuleaza insa in mod direct si agricultura biologica, fermierii din acest sector beneficiind de importante subventii directe. Agricultura biologica reprezinta 6,5% din suprafata agricola totala a Cehiei, in vreme ce media europeana e de 4%. In Cehia functioneaza chiar si o asociatie a fermierilor care cultiva produse organice, intitulata Pro Bio, care administreaza o serie de magazine unde sunt vandute asemenea produse. Principala piata ramane insa cea din Germania si Austria, unde produsele bio din Cehia sunt foarte apreciate. In interiorul tarii nu au fost inca rezolvate problemele de stocare si transport, ceea ce face ca multe produse bio, in primul rand, lapte si carne, sfarsesc in circuitele normale de desfacere si nu sunt valorizate asa cum ar merita-o.

Cehia in UE
Intrarea Cehiei in Uniunea Europeana in 2004 a infirmat toate scenariile-catastrofa care fusesera vehiculate anterior. Cehii sunt unul dintre popoarele cele mai eurosceptice, atitudinea generala a populatiei fiind incurajata, mai recent, si de cruciada personala a presedintelui tarii, Vaclav Klaus, care neaga, de pilda, realitatea fenomenului incalzirii planetei. Ca si in Polonia vecina, in Cehia a existat un important curent antieuropean inainte de aderarea tarii la UE. O serie de curente politice nationaliste locale au avertizat taranii si fermierii ca intrarea in UE va duce la ruina unei bune parti a populatiei rurale. Dar, departe de a fi ruinati de competitia occidentala, taranii cehi au primit subsidii importante din partea UE, subsidii care le-au permis sa produca in limita standardelor de dinainte, ba chiar si sa devina competitivi (intr-o mica masura, e drept), perpetuand in acelasi timp standarde de calitate care ar fi riscat sa se piarda in conditiile unei piete inundate de competitia supermarketurilor.

In ciuda tuturor ameliorarilor, ba chiar si in ciuda accentului pus pe productia biologica, sectorul agricol ceh ramane minoritar si neglijat. Agricultorii cehi obtin venituri sub media nationala, iar populatia care lucreaza in agricultura este, in general, imbatranita si greu de reciclat in alte domenii. Din ce in ce mai multe produse (carne de porc, fructe si legume) sunt importate din alte tari europene, in special din Polonia vecina, ceea ce pune in lumina divergentele in dezvoltarea Cehiei fata de celelalte tari ale fostului bloc comunist.

» Produsele externe castiga

Chiar si acolo unde agricultura tarii ar fi putut fi competitiva – altfel zis, pe plan interna – piata e dominata de marile firme internationale care au acaparat structurile de distribuire a produselor agroalimentare. Consumatorii profita, desigur, de asta, dat fiind ca au acces in acest fel la produse de calitate oferite la preturi competitive, cum se intampla in cazul retelei belgiene Delhaize (implantata si in Romania). Succesul marilor distribuitori internationali a dus insa la marginalizarea retelelor nationale de distribuire a alimentelor, reduse la circuitele folclorice si exotice.

» Lupta intre generatii

Dincolo de absenta modernizarii, principala problema intalnita de cei care vor sa se mentina in sectorul agricol al Cehiei este gradul redus de comunicare intre agricultura si restul societatii. In conditiile in care Cehia continua sa fie o tara in care opinia generala considera ca ceea ce vine din exterior trebuie sa fie mai bun la gust decat produsele locale, agricultura locala – si in special produsele biologice, provenite din agricultura naturala – este privita in continuare
ca fiind un soi de fandoseala, o fantezie de intelectuali cu bani care, in loc sa isi cumpere un solid hamburger la fast-food, prefera tot felul de chestii bio pretentioase. Ca peste tot in Europa, agricultura este, asadar, pe langa o mare tema economica, si un subiect de disputa intre generatii.