De Laur
Aia care au suferit enorm pe vremea comunismului ca au fost "dezradacinatzi" de la tzara la oaras ? Aia ?

Pai ne facem cu ei ce n-am facut si cu industria "ceausista" ce ne-am facut si cu "grevistii" de la Steagu Roasu si de la Tractorul Ne facem cum zice moto-ul revolutziei anticomuniste :
Cine poate oase roade cine nu face foamea pe margine

Acuma revenind la numere sa vedem ce zicea alt analist despre sitauatzia din agricultura analist care n-a mai avut loc la 22 de deontogi de genul celor de la RL :

Cum arata situatzia numeric si de ce tota lumea vorbeste doar despre agricultura pe suprafete mare fermele de mii si mi de hectare ? Pai pentru ca acolo se obtzine randamente la hectar de pana la patru ori mai mari de agricultura de subzistentza. Ilie Serbanescu dixit Miercuri, 23 Septembrie 2009

"Cei cinci mari producatori romani de cereale (companiile detinute de Ioan Niculae, Culita Tarata, Adrian Porumboiu, stefan Poienaru si Mihai Anghel) au impreuna cifre de afaceri din productia agricola de circa 300 milioane euro (400 milioane euro in ani agricoli exceptionali)! Profiturile sunt doar de cateva zeci de milioane de euro.

Trei companii, bineinteles straine (Alfred Toepfer – Germania, Cargill – SUA – si Glencore International – Elvetia), realizeaza, prin subsidiarele lor din Romania, afaceri anuale din comertul cu cereale de aproape un miliard euro si profituri de sute de milioane euro. Au o asemenea rata a profiturilor pentru ca, doar frecand hartii de colo-colo si facand, eventual, anume transporturi, nu folosesc nici 300 de salariati, nu au investitii obligatorii si nici de cine stie ce capital de lucru nu au nevoie, caci ce platesc azi incaseaza maine.

In 2008, an agricol exceptional, au recoltat cam un milion de tone de cereale, adica vreo 8% din totalul pe tara, desi detin numai 2% din suprafetele agricole. Randamentele lor sunt insa net superioare mediei pe tara, caci folosesc tehnici agricole avansate si au o parte din terenuri in regim irigat, deci o dependenta mai mica de conditiile meteo-climatice. Castigurile lor nete sunt insa ridicole in raport cu cele ale comerciantilor straini pe care ii aprovizioneaza. Balaurul strain cu trei capete are, prin urmare, prilejul sa-si rotunjeasca serios profiturile de sute de milioane de euro, in ciuda scaderii productiei din tara, pentru ca forteaza producatorii sa vanda neremuneratoriu din cauza presiunii pe care acestia o au de a dispune de capital de lucru pentru reluarea ciclului productiv, precum si pentru ca sunt gata sa puna la dispozitie, dar scump, semintele necesare in acest scop.
Cele 4,5 milioane de mici exploatatii agricole (unde, din cauza emigratiei, nu se mai stie exact cate milioane de oameni lucreaza) nu fac nici o afacere. Supermajoritatea lor functioneaza pe pierderi. Orice incercare de valorificare catre piata a productiei prilejuieste constatarea ca pretul obtinut nu acopera costurile. Cum supravietuiesc? O parte din forta de munca se afla in sistemul pensiilor pentru agricultori. Dar, in esenta, la socoteala nu se pune niciodata costul fortei de munca. In agricultura de subzistenta forta de munca nu are pret.
In agricultura de subzistenta nu se fac investitii, se accepta randamente derizorii la hectar si recolta nu merge la valorificare, ci este destinata autoconsumului (pentru hrana umana sau pentru furajarea animalelor gospodariei). Tot ceea ce eventual ramane pentru piata este jefuit pur si simplu de intermediari, fiind achizitionat sub presiune la preturi ridicole. Daca recolta este buna, preturile mici de achizitie sunt oferite sub pretextul supraproductiei. Daca recolta este slaba, preturile mici sunt oferite sub amenintarea neachizitionarii si recurgerii la importuri. Scenariul bataii de joc a intermediarilor la adresa micilor producatori seamana destul de bine cu scenariul bataii de joc a balaurului cu trei capete la adresa marilor producatori romani de cereale. Atata doar ca intermediarii satelor muncesc ceva mai mult: merg din poarta in poarta, fac presiuni pe la primarii, executa transporturi! Balaurului i se aduce totul la nas. Ma rog, balaurul este balaur!
Asa arata agricultura noastra capitalista! Cei 20 de ani de la iesirea din comunism n-au facut nimic pentru agricultura. Aceasta a ajuns aproape si mai rau decat in comunism, cand era rau de tot! S-a dovedit clar ca proprietatea privata, atat de cantata, nu poate rezolva ea in sine si singura lucrurile. Dupa ce i s-a aruncat in cap tot noroiul din alte ramuri, satul romanesc a plecat in bejenie pe la straini. In timp ce orice argumente pro si contra sunt pur si simplu fara sens, in masura in care romanul mananca mereu si mereu mai mult din import. Restul, vorba unei reclame, este cancan!"

in concluzie de ce este cu poutintza asa ceva ?
Aceasta cumplita si odioasa bataie de joc acest act abject de piraterie evidenta dar fara violentza ?

deorece conform RL Camelia Popa
Joi, 20 August 2009 :

"In Romania exista peste 3 milioane de ferme mici, care detin peste 30% din terenurile agricole si care practica o agricultura de subzistenta. In agricultura lucreaza 32% din forta de munca a tarii, insa, din cauza faramitarii terenurilor, fondurile UE sunt greu de atras. La Iasi, in capitala Moldovei, japonezii au venit tocmai pentru a infiinta exploatatii. Ei ii indruma pe fermieri pentru a pune pe picioare astfel de asociatii, care functioneaza in Japonia de sute de ani, desi aceasta tara nu a cunoscut comunismul. "Ne-am mirat mult ca aceste CAP-uri au fost desfiintate in Romania. stim ca erau simboluri ale economiei comuniste. Acum vom putea sa-i ajutam pe fermieri sa le reinfiinteze, in alt mod insa", a declarat Hirosishi Terunuma, expert al agentiei japoneze pentru cooperare internationala."

sau mai clar http://www.romanialibera.ro/a163543/bulgaria-guns-n-roses-de-la-fabrici-de-kalasnikoave-la-agricultura-identitara.html

”O agricultura de subzistenta
Agricultura bulgara ramane un exemplu perfect si instructiv al validitatii conceptului de "agricultura de subzistenta". Conceptul nu are neaparat conotatii negative. O asemenea agricultura poate fi perfect functionala intr-o "economie de tranzitie". Eroarea, in cazul Bulgariei (si, intr-o anumita masura, si in cel al Romaniei) consta in a judeca agricultura postcomunista din perspectiva unei comparatii cu agricultura intensiva, mecanizata si industrializata a occidentului. Agricultura bulgara (si aici iarasi se impune o comparatie cu Romania) functioneaza dupa alte criterii decat cea Occidentala. Aici trebuie, in primul rand, avut in vedere costul extrem de redus al fortei de munca; in agricultura bulgara de subzistenta, varsta medie a agricultorilor este de 62 de ani.

Unii economisti contestatari au subliniat faptul ca, dat fiind ca sansele acestor persoane de a gasi un loc de munca in afara agriculturii de subzistenta ar fi egale cu zero, chestiunea eficacitatii economice a acestui tip de agricultura este nerelevanta si ca deci orice profit este un beneficiu net.”

de ce nu exista viitor in agricultura din Romania ? pentru ca :

"Trei companii, bineinteles straine (Alfred Toepfer – Germania, Cargill – SUA – si Glencore International – Elvetia), realizeaza, prin subsidiarele lor din Romania, afaceri anuale din comertul cu cereale de aproape un miliard euro si profituri de sute de milioane euro. Au o asemenea rata a profiturilor pentru ca, doar frecand hartii de colo-colo si facand, eventual, anume transporturi, nu folosesc nici 300 de salariati, nu au investitii obligatorii si nici de cine stie ce capital de lucru nu au nevoie, caci ce platesc azi incaseaza maine. "