a ramas aici fostul ministru de Interne Jacqui Smith (o femeie), care a mers pana la a-si deconta un dop pentru o cada de baie (costand mai putin de un euro) si tichetul de inchiriere a unor filme porno.

Politicienii britanici si "a doua locuinta"
Aceeasi Jacqui Smith mai este astazi investigata si pentru ca a fost unul dintre zecile (posibil chiar sutele) de politicieni englezi care au abuzat de sistemul britanic al celei de-a doua locuinte de care beneficiaza cei care nu sunt originari din Londra. Parlamentarii si ministrii britanici pot cere astfel sa li se ramburseze chiria locuintei din Londra, care de foarte multe ori se dovedeste a fi fictiva. Scandalul a izbucnit atunci cand s-a dovedit ca multi posedau deja locuinte in Londra, pe care le-au declarat locuinte secundare inchiriate, incasand astfel zeci de mii de lire sterline anual pentru o casa deja platita. Mai mult, atunci cand unii deputati si-au vandut locuintele din Londra (britanicii se muta mai des decat media europenilor), acele locuinte au fost declarate ca fiind principale. Potrivit legii britanice, persoana care isi vinde locuinta principala nu plateste nici un fel de impozit, in vreme ce pentru vanzarea unei locuinte secundare se plateste un impozit de 18% din suma incasata. Aceeasi locuinta putea asadar aparea ca secundara in registrele Parlamentului, pentru a se putea incasa alocatiile de chirie si locuinta principala, atunci cand era vanduta, pentru a nu se plati impozite. Tot Jacqui Smith a incasat, cat a fost ministru de Interne, un supliment de 24.000 lire pe an, desi locuia la Londra in casa surorii ei, unde nu platea nimic. Incepand din primavara acestui an, presa britanica a lansat o intreaga campanie impotriva clasei politice, indiferent de culoarea partidelor, pentru felul in care abuzeaza de banii publici. Rezultatul a fost dezastruos pentru politicienii britanici. Asa s-a descoperit ca ministrul de Externe, David Milliband, si-a pus pe lista cheltuielilor bonul de casa de la magazinul in care a cumparat un carucior pentru nou-nascutul lui, iar ministrul Justitiei, Jack Straw, si-a decontat instalarea unei bucatarii noi in casa fiicei sale. Altii au cumparat apartamente cu bani publici, pe care apoi le-au vandut, realizand un beneficiu si incasand diferenta. Pe fundal de criza, in Marea Britanie se  discuta acum tot mai mult despre reformarea statutului deputatilor si ministrilor.

Italia si cultura absentei oricarui control
In Italia, statutul deputatilor este si mai generos decat in Marea Britanie. Deputatii italieni sunt printre cei mai bine platiti legislatori din lume: salarii de peste 10.000 euro brut pe luna, la care se adauga 50.000 euro pe an pentru cei care au de platit o a doua locuinta si alti 50.000 pe an pentru a-si angaja secretare, pentru a-si intretine biroul etc. La toate acestea se adauga, desigur, asigurarile gratuite, gratuitatea transporturilor la clasa intai etc. si in Italia, deputatii triseaza enorm in cadrul acelor 50.000 pe an pentru a doua locuinta, de multe ori fictiva. In Italia, increderea in onestitatea parlamentarilor este atat de redusa, incat anul acesta s-a propus ca tuturor deputatilor sa li se ia amprentele, dupa ce s-a descoperit ca la voturi electronice multi apasau si butoanele colegilor absenti. Ideea – respinsa intre timp – era ca, daca onorabilii alesi ar sti ca amprentele lor sunt pastrate intr-un fisier de date, atunci ei ar lasa in pace butoanele vecinilor.

Parlamentul European
In Parlamentul European, incepand de anul acesta, salariile deputatilor au fost plafonate la 7.500 euro pe luna, fara a socoti toate celelalte beneficii. Dupa ani de zile de proteste si scandaluri, s-a introdus o oarecare responsabilizare a deputatilor europeni, care vreme de decenii puteau reclama, de pilda, costul unui bilet de avion de clasa intai ori de cate ori spuneau ca au mers acasa, fara sa fie obligati sa prezinte vreo dovada ca au cumparat un bilet sau ca au fost plecati. Tot asa, abia recent s-a introdus o forma de control intr-o veche practica a eurodeputatilor, care primesc, in afara de salariu si alte avantaje, in afara de diurnele de prezenta s.a.m.d., inca 17.000 euro pe luna pentru a suporta cheltuielile de birou si salariile secretarelor. Deputatii decid insa ce salariu le platesc secretarelor, iar multi isi aduceau pana acum nevasta sau fetele ca secretare, pastrand totalitatea sumei alocate. Noile reguli nu le mai permit deputatilor sa angajeze rude. Cu toate acestea, chiar nefraudand sau ramanand la limita fraudei, s-a calculat ca un deputat european poate economisi, in cei cinci ani de mandat la Bruxelles, pana la un milion de euro!

Cazul aparte al Germaniei
Departe de asemenea excese, deputatii germani nu primesc, in afara de salariul de baza (8.000 euro), decat 3.700 euro pe luna pentru a-si acoperi cheltuielile de locuinta si reprezentare si un abonament anual pentru caile ferate, la care se adauga ceva mai mult de 1.000 euro pe luna cheltuieli de birou. Suma pentru locuinta si reprezentare este aceeasi pentru toata lumea, de ea beneficiind si deputatii domiciliati in Berlin si care nu trebuie sa plateasca chirie. Nimeni nu gaseste ca ar fi vreo nedreptate aici. La urma urmei, pana nu demult acestia trebuiau, la randul lor, sa faca naveta la Bonn. Sistemul german asigurand acelasi statut pentru toata lumea, Germania nu a cunoscut pana acum scandaluri in legatura cu cheltuielile deputatilor sau abuzuri legate de regimul locuintelor secundare.

» Fostul ministru britanic de Interne Jacqui Smith a incasat 24.000 de lire pe an din bani publici pentru locuinta, desi locuia in casa surorii sale, unde nu platea chirie. Oficialul laburist a mers pana acolo incat si-a decontat un dop de cada si filmele porno inchiriate. La randul sau, ministrul de Externe, David Milliband, si-a decontat caruciorul pentru fiul sau nou-nascut.