Pintilie, Daneliuc si Nae Caranfil.

Pe data de 22 octombrie actorul a fost internat in stare critica la sectia Terapie Intensiva a Spitalului "Floreasca". Gheorghe Dinica prezenta o infectie generalizata care i-a afectat grav organele interne. Dupa o remisiune usoara, actorul a avut o recadere, infectia cu stafilococ auriu cauzandu-i soc septic. Chiar daca a fost supus unei interventii chirurgicale de urgenta luni noapte, in urma careia a ramas fara colecist, organismul nu a mai putut face fata infectiei generalizate, inima cedandu-i ieri, la ora 13.00. Actorul va fi inmormantat pe Aleea Artistilor din Cimitirul Bellu, alaturi de Adrian Pintea, Ovidiu Iuliu Moldovan, Marga Barbu si Colea Rautu.

Dinica: "M-am nascut in 1933, dar toti erau in chefuri si m-au declarat in acte pe 1 ianuarie 1934"
La aflarea vestii, prietenul sau de o viata Marin Moraru a declarat emotionat agentiei de presa Mediafax: "Am jucat in atatea piese, am fost colegi de clasa. A murit prietenul meu de-o viata", iar regizorul Alexandru Darie a marturisit ca actorul i-a fost "aproape un tata", pe genunchii caruia a crescut la Teatrul de Comedie, dar si un foarte bun prieten, pe care l-a impartit impreuna cu tatal sau, Iurie Darie. Lautarul Nelu Ploiesteanu, care a scos doua albume de cantece de petrecere impreuna cu Gheorghe Dinica si stefan Iordache, s-a declarat "distrus" de moartea acestuia, amintindu-si colaborarea din trecut. "M-a ajutat Dumnezeu sa colaborez cu el.

Asa e viata... Dar am amintiri frumoase cu dumnealui", a mai spus Ploiesteanu. De altfel, viata lui Dinica a stat sub semnul boemei si, dupa Revolutie, al crasmei "sarpele Rosu". Bucurestean incurabil, la fel ca prietenul sau originar din mahalaua Rahovei, stefan Iordache, Gheorghe Dinica s-a nascut in Giulesti, in anul 1934. Mai tarziu, cu umorul sau blajin, artistul a afirmat: "M-am nascut in 1933, in ziua de Craciun, dar nu era nimeni la primarie, toti erau in chefuri si m-au declarat in acte pe 1 ianuarie 1934".

Dina Cocea: "Vino la Institut, sa te fac actor!"
Inca de mic este pasionat de cinematografie, neratand nici o pelicula cu  Stan si Bran, Charlie Chaplin, Greta Garbo si Vivien Leigh. Intre 17 si 23 de ani joaca in trupa de amatori a Postei Romane, moment pe care, mai tarziu, Dinica il rememoreaza pe site-ul sau personal: "Nici nu mai stiu cate roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje... Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa «Titanic vals» de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala. Acelea au fost primele aplauze din viata mea. M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea".
Talentul sau nativ este remarcat de Dina Cocea, care il abordeaza direct: "Vino la Institut, sa te fac actor". In 1957, se inscrie la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, ajungand in clasa celei care l-a descoperit. Dina Cocea ii inlesneste debutul in teatru, propunandu-i, in 1961, un rol in "Inspectorul de politie", rol care atrage imediat atentia publicului.

Nicolaescu il impune ca prototip al gangsterului roman de cartier
In 1964 debuteaza pe marele ecran cu rolul unui activist in "Strainul", filmul lui Mihai Iacob. Dupa o perioada in care este distribuit in roluri terne de eroi pozitivi, vine momentul "Columna" (1968), unde joaca rolul tradatorului Bascus (ramas in memoria publicului prin cuvintele "ca un caine turbat, am muscat mana care m-a hranit"), si, mai ales, al ecranizarii "Felix si Otilia" (1972, Iulian Mihu), unde straluceste in pielea lui Stanica Ratiu; este primul rol de compozitie, care pune in lumina talentul actorului de a intruchipa "dubiosi", personaje cu morala relativa.

Colaborarea cu Sergiu Nicolaescu, al carui actor-fetis devine, il fixeaza in memoria publicului drept actorul emblematic pentru roluri de cinici din lumea interlopa (fapt care mai tarziu avea sa-i atraga renumele de "Robert De Niro" al Romaniei). Replica "Nu trage, dom’ Semaca, sunt eu, Lascarica, prietenu’ lu’ matale" este una dintre cele mai cunoscute din istoria filmului romanesc, iar gainarul marunt Lascarica – unul dintre rolurile cele mai simpatizate din galeria de personaje ale cinematografiei noastre. Ar fi o greseala ca judecata prestatiei lui Dinica sa faca abstractie de rolurile sale din filmele à l’americaine ale lui Sergiu Nicolaescu, de Lascarica si Paraipan (baiatul rau din "Un comisar acuza" si "Revansa"). De fapt, acestea sunt filmele care i-au adus o popularitate imensa actorului, construindu-i brandul de gangster de cartier romanesc.

Facut pentru Pirgu din "Craii de Curtea Veche"
Dincolo de aceste reusite, actorul a facut roluri spumoase in "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte", in "Bietul Ioanide" si in capodopera lui Pintilie "De ce bat clopotele, Mitica?". Spre deosebire de alti colegi de generatie, in perioada de criza de dupa  Revolutie, joaca intr-o multime de filme, remarcandu-se prin rolul lui Vasile Potop din filmul lui Daneliuc "Patul conjugal", prin rolul Pirgu din "Craii de Curtea Veche" (rol in care majoritatea romanilor il vedeau pe Dinica) si cel al lui Pepe din "Filantropica", probabil ultimul sau mare rol.

Dinica: "Mai e putin si vine iar primavara in satra mea draga"
In anii din urma, chiar daca este diagnosticat cu Alzheimer, nu abandoneaza, ci performeaza in continuare, facandu-se iubit si de pustii generatiilor noi prin rolul, de data asta mai putin cinic, al echilibratului Aurica Fieraru din "Inima de tigan" si "Regina". Intervalul filmarii la aceste seriale este o perioada fasta pentru actor, pe care a rememorat-o intr-un material-marturisire publicat in exclusivitate de suplimentul Timpul Liber al Romaniei Libere: "Ajung printre ai mei, printre tiganii din satra, e o dimineata geroasa de iarna, ma uit la lacul inghetat (de la Buftea – n.n.) si ma gandesc ca mai e putin si vine iar primavara in satra mea draga, si o sa-mi incarc din nou bateriile, departe de Bucuresti, cu un apus de soare care-ti taie respiratia".

Cuvintele, e vizibil, apartin unui om care-si accepta varsta, departe de boemul care, din dragoste de viata, a stat burlac pana la 60 de ani, cand s-a casatorit cu Gabriela Georgeta. "Pot spune ca sunt un tanar casatorit doar ca ani de casnicie. Un rol foarte important il are intelegerea pe care o avem unul pentru celalalt, in afara de simpatiile reciproce, fara de care nu ne-am fi adunat... E o femeie care are o relatie clara cu viata si care a facut ordine in dezordinea existentei mele", a declarat artistul pe site-ul sau.

» "Mi-ar fi imposibil sa ma joc pe mine"
Putina lume stie ca actorului i s-a dedicat o carte, "Un actor pentru eternitate – Gheorghe Dinica", scrisa de Mia Padurean, o romanca stabilita in Canada, fan declarat al lui Dinica. Volumul cuprinde cele mai frumoase amintiri ale actorului, din copilarie si pana la cele mai recente roluri de pe scena de teatru sau din filme. Pentru documentarea cartii, Mia Padurean a realizat o serie de interviuri cu Gheorghe Dinica.

"E un moment in care realizez ca lumea apreciaza eforturile mele de a face cat mai bine personajele pe care le-am avut", a declarat actorul. Pe de alta parte, intrebat daca ar juca intr-un film despre propria viata, Gheorghe Dinica a raspuns cu un "nu" categoric, intr-un interviu publicat la sfarsitul anului trecut pe frontnews.ro.
"Nu, sub nici o forma! Mi-ar fi imposibil sa ma joc pe mine, rolul meu e sa interpretez personaje, nu pe Gheorghe Dinica. Cred ca nu as sti sa ma joc pe mine, e poate cel mai greu rol, tocmai pentru ca il joci zi de zi".