- scrisoare neinterceptata, inca, desi deschisa, catre Sorin -

Maître,
Geaba te opintesti din rasputeri pe blogu' d-tale, cu tot felul de dezvaluiri, prea multe si care mai de care mai plina de larma, ca e in van (si simti prea bine fiorii acestei situatii, nu?). Din toata daravela din ultimele zile, va ramane, pana la urma, atat (asta nu inseamna ca e putin lucru, nici pentru noi, prostii, nici, mai ales, pentru d-ta, desteptu'): marele rechin, nasul, temutul, durul, cinicul, stapanul inelelor, imbatabilul, infailibilul, the master of puppets, in fine, SRS (si, ca bonus, ca pilitura pungii, cum ar veni, si cirieacul sau) a fost facut la dinti si infundat mediatic, fara posibilitate de vreun intors, de un mucos, de un pusti cordit de treij'de ani. Restul e zgomot. Insa acest bruiaj se va stinge si stii si d-ta prea bine ca asa e, ca doar esti(?) specialist. Si va ramane cum am stabilit, te-a avut un nimeni, tocmai pe d-ta, atotstiutorul si atotputernicul, facatorul de jocuri si de carti, puitorul de prim-ministri si de presedinti. Poate ca in fata oamenilor, pe la televizoare, ai sa mai apari si ai sa mai combati si chiar se vor mai gasi unii care sa se uite in gura d-tale, sa ia lectii, dar in interiorul fostei d-tale bresle (este vorba strict despre cea a jurnalistilor)... esti mancat (jumatate dintre ex-colegii d-tale vor zice ca esti imoral, cealalta jumatate ca esti fraier; si s-ar putea sa aiba toti dreptate, de unde si tragismul pozitiei d-tale in acest moment). D-ta, om cu atata experienta in munca informativa (de jurnalism, evident), in munca de stoarcere de date (in interesul public, bineinteles), sa ajungi de rasul lumii, sa te prelucreze tocmai "prada"? Trist final de cariera! Meritat, insa, cu varf si indesat, pentru ca, dupa cum ai mai constatat de-a lungul vietii d-tale, Dumnezeu nu doarme, chiar daca nu crezi in El.