Nu este deloc greu de inteles de ce Dinu Patriciu era atit de emotionat cind au fost difuzate imaginile cu Traian Basescu lovind un copil, in timpul unui miting electoral desfasurat in urma cu cinci ani. Dinu Patriciu se regasea perfect in pustiul cu fes care facuse cunostinta cu minia celui ce urma sa devina presedinte. Omul de afaceri avea sa o simta pe propria piele doar citeva luni mai tirziu. Ca si acel copil, probabil, Patriciu considera ca a fost pedepsit nemeritat de aspru pentru o pozna. Si el a strigat "Traiasca Iliescu!", opunindu-se cu indirjire la formarea Aliantei DA, si s-a ales cu un dos de palma peste fata – o zi de arest, la inceputul lui 2005, in dosarul "Rompetrol".
"Ma bucur ca aceste imagini au aparut", a rostit el joi seara, cu vocea gituita. Insa, nu bucuria ca i-a aplicat o lovitura politica devastatoare adversarului sau politic i-au facut vorbele sa tremure, ci fiorul revansei implinite. Isi stapinea, de fapt, cu mari eforturi placerea imensa de a-l vedea pedespit pe cel ce l-a umilit cumplit, in urma cu patru ani. Probabil ca la acest moment viseaza din clipa in care a trecut, incatusat, pragul arestului Directiei de Cercetari Penale. Si nu a incercat nici o clipa sa mascheze satisfactia ca poate arata lumii intregi adevarata natura a bestiei care l-a bagat pe el la racoare. "Un scelerat!", a mai spus Patriciu, convins ca de azi inainte nimeni nu se va mai indoi de cuvintele sale.
Si-a dorit nu numai sa faca aceasta demonstratie la scena deschisa, in fata a milioane de oameni, ci si sa-si puna semnatura pe ea in modul cel mai evident.
Miercuri seara a vorbit pentru prima oara, public, despre incidentul de la Ploiesti, iar joi a fost livrata si demonstratia. Si-a jusificat tacerea de pina acum prin faptul ca i-a lipsit inregistrarea, dovada materiala a "crimei". Recunoaste, insa, ca a cautat-o asiduu in toti acesti ani, dar ca nu a avut noroc sa puna mina pe ea. De fapt, de asta s-a si decis, miercuri seara, sa o aduca in atentia opiniei publice, ca poate cineva are imaginile si din spirit civic le va scoate la lumina.
Iar miracolul s-a produs. Apelul sau subliminal catre cetatenii Romaniei a dat roade. In mai putin de douazeci si patru de ore, o constiinta macinata de renuscari s-a trezit si a transmis ziarului Gardianul imaginile pe care cel mai bogat om al tarii le cautase fara succes atita amar de vreme. Acolo unde teancul de bani a esuat, spiritul civic a triumfat. Exact la momentul potrivit, in plina campanie electorala, cind ne-ar putea convinge sa nu mai alegem inca o data ca presedinte un ticalos fara inima. Minune? Nu, "o coincidenta", spune domnul Patriciu facindu-ne, tot subliminal, cu ochiul.
Toate negarile de acest fel cintaresc mai mult decit o recunoastere in gura mare. Daca se mai intreaba cineva de ce a tinut sa faca atit de stravezie implicarea sa in dezvaluirea incidentului, raspunsul este evident. Era important nu doar ca Basescu sa stie ca Patriciu i-a facut-o. Acesta ar fi aflat-o oricum. Esential era ca si noi, ceilalti, sa stim ca asta este razbunarea lui. Ca Patriciu nu uita si nu iarta. Si cine va face ca Basescu, ca el va pati!
P.S. Nu am nici un dubiu asupra autenticitatii imaginilor difuzate. Este posibil sa se fi intervenit asupra lor, insa doar pentru accentuarea gestului facut de Basescu, dar nu a pentru a-l crea din nimic. M-as fi asteptat la alta reactie a presedintelui. Cind a dat declaratia de la miezul noptii, ar fi trebuit sa recunoasca incidentul si sa-si ceara scuze. Cred ca multi romani ar fi fost dispusi sa creada a ca fost un gest impulsiv, necontrolat, survenit intr-un moment vizibil tensionat si incarcat de isterie, si ca regreta reactia sa nepermis de violenta. Trebuia sa anunte ca va face eforturi sa-l gaseasca pe acel copil, acum probabil adolescent, si ca ii va cere iertare. Ar fi cistigat enorm in ochii tuturor. Ca om.
