Astazi se implinesc 131 de ani de la nasterea lui Constantin Brancusi, iar la 16 martie comemoram semicentenarul mortii sale. Sculptorul se afla in top 5 al celor mai bine vanduti artisti din lume, precum si in top 10 al "marilor romani" – intre Al. I. Cuza si Nadia Comaneci. Ca in fiecare an, festivitatile inchinate lui Brancusi se tin lant, atat in tara, cat si in afara ei. Institutul Cultural Roman, de pilda, are un program ambitios de actiuni in centrele din strainatate. Respectul pentru Brancusi nu depaseste insa zona festivista a simpozioanelor. Casa memoriala de la Hobita este in paragina, la fel mormantul de la Paris. Chiar cei care ar trebui sa vegheze la pastrarea originalitatii operelor privesc cu indiferenta la invazia de artefacte care imita jalnic arta lui Brancusi. Postdecembrist, conservarea sculpturilor brancusiene din Romania a generat dispute electorale si a inghitit fonduri importante, fara a da si rezultate pe masura. Brandul Brancusi rezista prin valoarea lui intrinseca, dar este erodat – constient sau nu – prin indiferenta, ignoranta si lipsa de profesionalism. Profitori de pe urma brandului Brancusi sunt destui. Asa cum veti vedea – astazi si in zilele urmatoare – foarte putini au facut ceva concret si dezinteresat in memoria sa.
"Decadentul" respins de Sadoveanu si Calinescu
In vremea regimului comunist lucrurile s-au rezolvat mai simplu, pe calapodul pregatirii culturale a membrilor puterii de atunci. In anul 1951, in sedinta din 1 august, testamentul prin care Brancusi lasa statului roman atelierul din Paris, cu tot ceea ce acesta continea, a fost respins de comisia Academiei Romane, din care faceau parte, printre altii, George Calinescu si Mihail Sadoveanu. Motivul invocat a fost "decadenta artei sculpturale" a lui Brancusi, total inadecvata stilului artei monumentale sovietice promovate ofensiv si la noi, inca din timpul vietii lui Stalin. Suparat, Brancusi a renuntat atunci la cetatenia romana. Statul francez a primit cu bucurie si recunostinta oferta refuzata de kulturnicii de la Bucuresti. Astazi, atelierul lui Brancusi din Impasse Ronsin se afla in imediata apropiere a Centrului Pompidou, o avangardista mandrie a Parisului. Statul francez a facut pentru Brancusi ceea ce n-a facut pentru nici un mare artist francez, nici macar pentru Rodin.
Coloana Infinitului, clonata de ex-prefectul Serafinceanu
Daca atelierul lui Brancusi din Paris arata mai mult decat onorabil si atrage turistii, nu acelasi lucru se poate spune despre operele lui Brancusi din Romania. Numita initial "Coloana Recunostintei fara de Sfarsit", coloana amplasata in parcul din Targu Jiu a devenit celebra cu numele de "Coloana Infinitului". La mijlocul anilor ’90, scandalurile legate de restaurarea ei s-au tinut lant, iar, in prezent, o copie a acesteia s-a "copt" si e pregatita sa rasara in intravilanul orasului Petrosani, ca rezultat al orgoliului nemasurat al unor micimi politice. Sub legitimitatea faptului ca "aici a fost turnata coloana originala", pe banii lui Gheorghe Tatarescu, prim-ministru la acea data, fostul prefect Aurelian Serafinceanu a cumparat, dupa 1989, atelierele in care Brancusi a turnat modulele coloanei. De aici si pana la clonarea monumentului n-a mai fost nevoie decat de orgoliu megalomanic si de bani. Fostul prefect s-a apucat, deci, sa toarne in atelierele "Umirom" SA Petrosani o noua serie de module, dupa o reteta doar de dansul stiuta. Desi firma "Umirom" (astazi "Gerom" SA) se lauda ca detine reteta de turnare originala, cu dreptul de reproducere cu tot, un fost angajat, inginerul Ludovic Vass, declara contrariul: "Documentatia Coloanei Infinitului am facut-o noi, nu Brancusi. N-a existat niciodata, in nici o arhiva, vreo documentatie semnata de Brancusi".
Brancusi in productie de serie
Posibilitatea abandonarii unicitatii operei lui Brancusi n-a fost o problema pentru academicianul Razvan Theodorescu, pe vremea cand pastorea cultura romana. Acesta a declarat ca nu poate interveni in procesul de fabricatie dintr-o societate comerciala. La inceputul lui 2003, reprezentantii Ministerului Culturii au participat la sarbatorirea cu mare fast a incheierii operatiunilor de turnare. La fel cum, astazi, exista replici ale Lupoaicei cu Romulus si Remus in aproape fiecare capitala de judet, domnul Serafinceanu doreste inmultirea reproducerilor coloanei lui Brancusi. Imboldul necesar se afla pe site-ul societatii Gerom: "Aceasta este o mare responsabilitate si credem ca o copie a Coloanei Infinitului, esenta a nelimitatului spirit uman, va aduce mai multa lumina in viata noastra, amintindu-ne, de asemenea, ca putem depasi cu usurinta orice granita geografica sau spirituala". Pledoaria pentru clone a firmei "Gerom" are ratiuni pur comerciale, fiindca doritorii ar trebui sa cumpere reteta de turnare si drepturile de reproducere ale Coloanei Infinitului de la societatea gorjeana.
Intentia declarata a lui Serafinceanu, cu evident iz electoral, a fost donarea copiei catre Guvernul Romaniei, ca acesta s-o ofere in dar Bancii Mondiale, oferta refuzata din start de conducerea Bancii.
Parcul din Tg. Jiu, pavat cu un soi de "ciment noroios"
si complexul monumental de la Targu Jiu a suferit cateva "reamenajari" de-a lungul timpului, ultima, din perioada 1992-2002, fiind si cea mai contestata. La 12 aprilie 2005, deputatul de Gorj, Marcel Romanescu, a facut o interpelare parlamentara referitoare la starea pavimentului din parcul operelor lui Brancusi. Practic, deputatul PD intreba Ministerul Culturii si Cultelor de ce a dat aproape 2 milioane de dolari pe o criblura din import, total inadecvata realitatii climatice din zona, sau de ce a platit doar pentru simpla deplasare a criblurii cu roabele pe alei suma de 100 de milioane de lei vechi. Sub semnatura ministrului de la acea vreme, Mona Musca, Ministerul Culturii ne asigura ca "va continua sa urmareasca comportarea pavimentului aleilor". Ministerul a ocolit raspunsul la o alta intrebare din interpelare, si anume care au fost criteriile de selectie a furnizorilor de criblura – firmele "Olin Partnership" Philadelphia, Sportechnic 2000 Quebec si Rostrada SA.
"Astia de la cultura au bani pentru vile, nu pentru Brancusi"
Casa din lemn din Hobita care gazduieste "Muzeul memorial Constantin Brancusi" nu este autentica. Ea a fost montata pe locul actual in anul 1968, folosindu-se "o casa asemanatoare, bine conservata". Cea reala, aflata in stare avansata de degradare, se gaseste cu circa 70 de metri mai incolo si a fost descoperita, in 2001, prin investigatiile lui Cosmin Pigui, directorul ziarului local "Impact in Gorj". Pigui a atras atentia autoritatilor de nenumarate ori, cerand salvarea casei originale, dar fara rezultat. Nicolae Gogoiu, stranepot al lui Brancusi, actualul proprietar al casei, ne spune, cu obida: "Sa ma lase odata in pace, s-o ia gratis, vreau sa scap de ea, tocmai am platit impozitul pe anul asta. Le-am spus si acum: luati-o, demolati-o, eliberati cumva terenul, ca eu vreau sa fac aici o casa pentru copilul meu. Ei mi-au raspuns ca n-au bani sa-mi plateasca, dar eu vad ca pentru vilele lor de la munte au bani, astia de la cultura. Aici a stat bunica, Branzan Frosina, fosta Brancusi. Acu’ doi ani au venit niste belgieni, ca fac ei tot sa fie ca inainte, asfalteaza si drumul, dar i-au alungat si pe ei".
Primarul comunei Pestisani, Florin Pavel, se declara, la randu-i, dezgustat de modul in care autoritatile superioare – judetene, ministeriale – trateaza situatia conservarii directe a locatiilor brancusiene din Hobita: "Noi suntem nemultumiti de cum se gestioneaza totul, am facut nenumarate memorii la Consiliul Judetean – ei sunt administratorii muzeului – sa ni-l predea noua, am sti mult mai bine ce sa facem si cum sa-l valorificam. Au refuzat. Acum au alocat un miliard si sapte sute de mii de lei vechi sa asfalteze drumul pana acolo, sa rezolve curentul electric si altele. Legat de casa cealalta, acum ruina, in proprietatea lui Nicolae Gogoiu, am facut de la inceputul mandatului demersuri de punere in valoare, dar, sub pretextul problemei juridice a mostenitorilor, treaba a ramas moarta-n drum".
Casa in care s-a nascut maestrul, demolata pe sest
De altfel, casa in care s-a nascut Brancusi a fost la un pas de a fi demolata si vanduta pe bucatele. In 2002, sculptorul Florin Codre a intocmit cu Nicolae Gogoiu un contract prin care, contra a cinci milioane de lei si un cal, primea "un numar de barne rezultate din demolarea unei case", fara sa fie pomenit faptul ca era vorba de casa originala Brancusi. Ziaristi de investigatie din Targu Jiu, precum Cosmin Pigui, au fost siguri ca Florin Codre a dorit, de fapt, sa scoata, discret, casa lui Brancusi din tara. Dupa ce primaria Pestisani a intervenit dur, confiscand ceea ce se demolase deja (mai exact acoperisul), toata treaba, cu pronuntat iz penal, a ramas intr-o asteptare fara sens, extrem de paguboasa pentru autoritatile locale. Nimic nu s-a schimbat din 2002, asa cum puteti vedea in fotografie.
Nici operele altor autori, aflate la Hobita din anii ’80, de pe vremea taberei anuale de sculptura, n-au o soarta mai buna, fiind in stare avansata de degradare. "Tabara nu se mai tine de ani buni, sculpturile care au mai ramas s-au deteriorat, pasc animale pe-acolo. De la Cultura ni s-a spus ca n-avem voie sa le luam fara acordul autorilor, dar multi dintre ei au murit", ne spune primarul Florin Pavel. Una peste alta, autoritatile cu drept de decizie nu vor sa auda de mostenirea Brancusi de la Hobita, iar autoritatile locale sunt neputincioase, in lipsa deciziilor de la Bucuresti.
De ce se lupta mostenitorii sau legatarii lui Brancusi, ce rol au autoritatile locale in aceasta lupta, cine plateste drepturile de autor si cine le incaseaza, veti afla in numerele viitoare ale "Romaniei libere".
