anul acesta, cel care a impins limitele mai departe a fost "Zoo", un film apartinand americanului Robinson Devor. Filmul, proiectat in cadrul sectiunii "Quinzaine des réalisateurs", a facut senzatie prin faptul ca a tratat subiectul zoofiliei cu empatie si compasiune.
Filmul trateaza o intamplare adevarata care a avut loc in 2005: un director de companie, in varsta de 45 de ani, Kenneth Pinyan, a murit din cauza unei perforatii de colon provocate in urma unor relatii sexuale cu un cal.
"La inceput am reactionat ca toata lumea: am ras cand am auzit glumele facute pe acest subiect si m-am intrebat cum de este posibil", a declarat Robinson Devor, regizor al filmelor "Police beat" si "The Woman chaser". Pe de alta parte, Devor nu a fost de acord cu intruziunea in viata privata a zoofilului si cu campania de demonizare a acestuia, declansata de media; a vrut ca prin acest film sa "contrabalanseze moartea poate cea mai umilitoare din istorie".
In acest scop a discutat timp de mai multe luni pe internet cu trei parteneri ai lui Kenneth Pinyan care au acceptat sa-si imprumute vocea pentru acest film.
Lungmetrajul prezinta atat punctul de vedere al micutei comunitati de zoofili, care "aspira la o comuniune cu natura", dar si cel al organizatiilor pentru apararea animalelor.
Filmul, cu o dimensiune poetica evidenta, surprinde izolarea emotionala a unor oameni care isi pazesc secretul si care, ulterior, isi depasesc izolarea si aleg sa se intalneasca. Astfel trei oameni se cunosc pe internet si pun bazele unei comunitati secrete: Mr. Hands (John Paulsen), H. (Russell Hodgkingon) si Coyote (cu identitate ascunsa). La inceputul filmului, Coyote explica viata sa de dinaintea descoperirii Internetului, o viata perfect monotona si inchisa in spatiile vaste ale fermelor din America de Vest. In 2002, Coyote descopera Internetul si asta il deschide spre o lume cu totul noua: in spatiul virtual, el se poate plimba oriunde, poate vorbi cu oricine vrea; sub protectia anonimatului, nu mai trebuie sa se teama ca va fi judecat de ceilalti. Pentru prima data in viata, el intalneste o comunitate de persoane care isi iubesc caii la fel de tare cum el il iubeste pe al sau. Ei aleg sa sparga prima regula a chat-ului si sa se intalneasca in carne si oase. Daca toate acestea nu s-ar fi intamplat prin internet, autoritatile nu ar fi descoperit comunitatea secreta a lui Mr. Hands, iar cazul nu ar fi ajuns in atentia presei. Oricum, filmul nu da detalii picante sau imagini cu sex explicit – nici macar la intalnirea fatidica a lui Mr. Hands cu calul.
In felul acesta, o comunitate extrem de marginalizata din Washingtonul rural poate deveni, prin intermediul internetului, subiectul de discutie al intregii natiuni americane. Intrebat de catre Rob Nelson, reporter la Cinemascope, daca singuratatea ar fi tema filmului, regizorul nuanteaza spunand ca "exista totusi nevoia de contact uman, prietenia este de asemenea importanta pentru personaje. Singuratatea lor vine din alta parte: cand cineva iese pe camp si vorbeste cu animalul sau, cand se dezbraca la pielea goala in semn de solidaritate sau isi pune hainele pe animal ca sa nu-i fie frig, cand vorbeste ore in sir cu el – are parte de foarte multa singuratate, fiindca e imposibil sa comunici cu alta specie." Altul al fi punctul de tensiune a filmului, in opinia regizorului: "Imagineaza-ti un loc – o gradina, un platou sub un vulcan, unde ai putea face cele mai nebunesti lucruri din lume si ca acolo sunt oameni la fel ca tine, care se simt confortabil cu ce faci si care nu te judeca; este nu numai un film despre camaraderie, e si despre incercarea de a-ti recunoaste pornirile si a avea o relatie plina de sens cu un animal. Poate e o capcana… Sau poate nu." Dar - mai intreaba reporterul - sexul e consensual, nu-i asa?, "Cred cu tarie ca da", raspunde regizorul.