realizatori de prestigiu, aflati pe Croazeta cu ultimele lor productii: fratii Coen, Wong Kar-wai, Fatih Akin, David Fincher, Emir Kusturica, Al. Sokurov, Quentin Tarantino, Gus Van Sant.

 

Imagini de la ceremonia de premiere

 

Secventa din filmul "4 luni, 3 saptamani si 2 zile"

 

Inainte de a castiga,

filmul a fost precedat de o trena elogioasa de comentarii de presa - "Acest film este intunecat, dar totodata penetrant, pentru ca aminteste despre abilitatea dintotdeauna a cinematografului de a transforma uratenia si disperarea in arta." (A.O. Scott, International Herald Tribune); "Perfect realizat si briliant interpretat, «4 luni, 3 saptamani si 2 zile» este o productie uluitoare. Culorile sunt toate nuante de cenusiu tacut, captand uratenia vietii din blocul estic." (Jay Weissberg, Variety)

In timp ce scriu, jurnalistii straini care au aplaudat cand Stephen Frears a anuntat castigatorul Palme d’Or-ului din acest an, pe Cristian Mungiu, spun acum la telefoane, in toate limbile. Nici un film n-a fost atat de unanim iubit la Cannes la aceasta editie aniversara, a 60-a, desi regula spune ca foarte rar un film proiectat in primele zile reuseste sa ia Palme d’Or-ul. Cristian Mungiu a intrat in festival cu speranta, dar s-a tinut sobru pana la final. El spunea in jurnalul tinut pe site-ul filmului sau, referindu-se la faptul ca pana in ultima zi "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" a fost dat ca favorit la Palme d’Or, alaturi de "No Country for Old Men", de Joel si Ethan Coen. Macar satisfactia asta s-o avem pana in minutul 90. Speranta noastra ca natiune; sa ajungem la 11 metri, ca acolo, in sfarsit, avem sanse egale. Ca tine de noroc. si isi mai amintea Cristian Mungiu sambata, dupa ce a obtinut Premiul FIPRESCI, acordat de cel mai prestigios juriu de critici din ultimii ani, precum si Premiul Ministerului Educatiei Nationale, o replica a lui Emerich Jenei, inaintea unui meci important: "Nu vreau sa-mi fac iluzii, ca sa n-am deziluzii." Cristian Mungiu obtine primul Palme d’Or pentru lungmetraj din intreaga istorie a filmului romanesc, iar impreuna cu "California Dreamin’" de Cristian Nemescu, care a primit sambata Marele Premiu al sectiunii Un Certain Regard, marcheaza fara nici un dubiu cel mai glorios an pentru Romania la Cannes. In timp ce scriu, vad peste umarul unui jurnalist strain ca in Argentina "A fost sau n-a fost?" e succes de box-office.) Imi aduc aminte de ce-mi spunea Cristian Mungiu inainte de a veni la Cannes: "Am avut un an nemaipomenit. Tot ce am vrut sa fac am facut. Cred ca totul mi se trage de la copilul meu, Vladimir. El imi poarta noroc." S-a vazut, Cristian Mungiu a venit la Cannes cu sotia si copilul.

"O veste buna pentru cei care fac filme cu buget mic"
Filmul "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" este -metraj al lui Cristian Mungiu si a fost laureat cu cea mai inalta distinctie acordata vreodata unui film romanesc, Palme D’Or, "o veste buna pentru cei care fac filme cu buget mic", cum s-a exprimat regizorul in discursul de primire a premiului. Filmul expune o situatie deloc exceptionala inainte de ’89 – povestea unei tinere care avorteaza un copil nedorit si apoi suporta consecintele. De altfel, inainte de a castiga, filmul a fost precedat de o trena de comentarii elogioase de presa - "De-a lungul filmului, Mungiu, face o descriere pe cat de detaliata, pe atat de detasata a micilor nedreptati si absurditatilor monstruoase din viata cotidiana a Romaniei anilor ’80… Acest fim este intunecat, dar totodata penetrant, partial pentru ca aminteste despre abilitatea dintotdeauna a cinematografului de a transforma uratenia si disperarea in arta" (18 mai, international herald tribune, a.o.scott). "Perfect realizat si briliant interpretat, «4 luni, 3 saptamani si 2 zile» este o productie uluitoare. Culorile sunt toate nuante de cenusiu tacut, captand uratenia vietii din blocul estic", Jay Weissberg, Variety.

"N-am luat niciodata un premiu la scoala"
Sambata, Cristi Mungiu a luat Premiul FIPRESCI si un al doilea premiu, mai mic, acordat de Ministerul Educatiei Nationale din Franta. "N-am luat niciodata un premiu la scoala", spunea el amuzat. Este pentru prima oara cand un film romanesc ia Premiul FIPRESCI la cel mai important festival, premiu decis in acest an de un juriu format din cei mai respectati zece critici din lume. "Imi doream premiul asta, si doream sa-l iau aici", ne-a mai spus Cristi Mungiu.

A doua oara la Cannes
Cristian Mungiu s-a nascut la Iasi in 1968, a studiat filologia si apoi regia de film. La inceput, isi face mana ca asistent si secund de regie alaturi de Bertrand Tavernier ("Capitanul Conan"), Radu Mihaileanu ("Trenul vietii") si Grahan Baker ("Beowulf"). Realizeaza apoi o serie de scurtmetraje. Primul dintre ele, "Cazul Horia Viorel" (1996), trece neobservat, insa "Mariana" smulge titlul de cel mai bun regizor la CineMAiubit (1997), iar "Mana lui Paulista" obtine in 1998 Premiul pentru cel mai bun film de scurtmetraj la acelasi festival si este selectat pentru Oscar 1998. Urmeaza "Nici o intamplare" (1999) si "Zapping" (2000), un scurt-metraj parabolic cu un subiect foarte batatorit, televiziunea care controleaza mintile oamenilor; puternica vana fantastica il detaseaza insa, incat ia Premiul Dakino 2000 (cel mai bun regizor) si UCIN (cel mai bun scurt-metraj). Ultimul scurt-metraj, "Corul pompierilor" (2000), pregateste realismul abrupt din lung-metrajul "Occident" (2002), la care de altfel semneaza si scenariul. Filmul este prezentat in sectiunea Quinzaine des Realizateurs, Cannes 2002, ia Premiul pentru cel mai bun debut la festivalul international al filmului de la Leeds si este, alaturi de "Marfa si banii", un film prin care noul val al cinematografiei romanesti se impune in constiinta publicului si a criticii de la noi – prin naturaletea limbajului, realismul dur, problematica adusa la zi; la fel ca filmul lui Cristi Puiu, filmul inregistreaza un succes de public deloc de neglijat.

Palmaresul celei de-a 60-a editii

» Palme d’Or "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" de Cristian Mungiu
» Marele premiu al juriului "Mogari no Mori" de Naomi Kawase
» Premiul special al juriului prilejuit de aniversarea a 60 de ani de festival - Gus Van Sant, "Paranoid Park"
» Premiul pentru cel mai bun regizor - Julian Schnabel pentru "Le Scaphandre et le Papillon"
» Premiul pentru cel mai bun scenariu - Fatih Akin pentru "Auf den Anderen Seite"
» Premiul de interpretare masculina - Konstantin Lavronenko pentru "Izignane"/"The Banishment" de Andrei Zviaghintev
» Premiul de interpretare feminina - Jeon Do-yeon pentru "Secret Sunshine" de Lee Chang-dong
» Premiul juriului, ex-aequo, "Persepolis" de Marjane Satrapi si Vincent Paronnaud si "Stellet Licht" de Carlos Reygadas
» Premiul pentru scurt-metraj, "Ver Ilover" de Elisa Miller
» Caméra d’or, "Meduzot" de Etgar Keret