„Tot Bucureştiul din perioada interbelică era o locatie", este de părere istoricul Adrian Majuru. Practicantele celei mai vechi meserii se găseau peste tot, în magazine de lux, în cinematografe, în teatre, la casele de modă, la cabarete, dar şi la periferia oraşului. Strada Brezoianu era renumită pentru că era locul de „vânătoare" al regelui Carol al II-lea, care se pare că era unul dintre consumatori, adaugă istoricul Majuru (www.bucurestiivechisinoi.ro). Unul dintre cartierele cu bordeluri de lux, „Crucea de piatră", era localizat undeva între Vitan şi Calea Dudesti. Majuru spune că bordelurile din Bucureşti aveau mare căutare, mai ales de sărbători. Autorii români au reflectat în multe romane acest fenomen, deseori creionând personaje triste. Unul dintre aceştia este Cezar Petrescu care descrie această stare de fapt în romanul „Calea Victoriei".

Stabilimentele din Bucureşti nu aveau firmă la intrare, dar erau recunoscute după vestitele felinare roşii că se aprindeau odată cu căderea serii. „În aparenţă şi prin lege erau foarte discrete, nu aveau firme, era un felinar roşu şi nu scria nimic. Era un cabaret, un teatru de varieteu, erau restaurante cu program prelungit care aveau şi hotel deasupra, aveau şi un program de atragere al consumatorilor", a mai precizat istoricul Adrian Majuru.

Existau şi alte locaţii unde se practica cea mai veche meserie din lume. „La bordelurile cele mai cotate găseai şi prostituate din Grecia şi Ungaria. Cele mai renumite stabilimente erau cabaretele Alhambra şi Moulin Rouge, unde multe dintre dansatoare ofereau servicii, dar mai înainte clienţii trebuiau sa facă consumaţie la restaurant", explică istoricul.

Modistele, prostituate cu şcoală

Unele dintre stabilimente erau „camuflate" în case de modă. Prostituatele învăţau să se îmbrace, învăţau limbi straine şi frecventau şcoli. Cele mai „răsărite" aveau şansa de a fi susţinute financiar de un potentat al vremii şi erau trimise la şcoli din străinătate. „Modistele se ocupau cu prostituţia. Ele prezentau şi moda în acelaşi timp. Nu erau proaste, erau cultivate, aveau şcoală, erau învăţate să se îmbrace, iar unele dintre ele mergeau mai departe avand un mecenat, sprijin şi protectie din partea reprezentantilor paturilor rarefiate, cei cu foarte multi bani sau cu foarte multa putere. Erau duse la scoli în străinătate, aveau vocabular bogat şi cunosteau limbi straine, era o adevarata investitie şi ele deveneau amante sau metrese ale potentatilor zilei. Faceau o partida buna, precum unele gheise din Japonia", mai povesteşte Adrian Majuru.

Prostituate renumite

Mitza Biciclista sau Napoleon erau câteva dintre cele mai renumite prostituate din Bucureşti. Acestea aveau o clientelă selectă şi plăteau taxe la stat, „ca un PFA de azi", mai povesteşte istoricul.

Carol al II-lea „vâna" pe Brezoianu

„Carol al II-lea a fost implicat în poveşti cu prostituate, dar nu era demascat, cum se întâmplă acum. El obişnuia să racoleze singur fete, fără ajutor. Era un adevărat „vânător". Se îmbrăca frumos cu ochelari fumurii şi pornea la căutare pe Brezoianu, care arăta altfel decât arăta acum, prin spatele Palatului Regal", mai spune Majuru.

Prostituatele burgheze devin taxatoare comuniste

Istoricul spune că regimul comunist le-a băgat pe prostituate în „câmpul muncii" considerând că exploatarea omului de către om nu mai este valabilă. Cele mai versate s-au măritat bine. Mitza Bicilista s-a căsătorit cu un general de armată în vârstă. Se spune că multe dintre prostituatele de duzină au devenit taxatoare la tramvai, ele continuând să practice meseria clandestin. Acestea erau pedepsite de stat cu amendă sau cu închisoare, sau cu mustrare de partid, pentru cele prinse recidivând. Legea Prostituţiei nu a fost abrogată până la comunişti, pentru că a fost schimbată odată cu Codul civil şi Codul penal de comunişti. În 1948 a fost schimbat Codul civil.

Adrian Majuru este istoric şi a scris/ coordonat mai multe cărţi, cea mai mare parte legate de Bucureşti: Bucureştii mahalalelor sau periferia ca mod de existenţă; Bucureştiul subteran. Cerşetorie, delincvenţă, vagabondaj; Copilăria la români - Schiţe şi tablouri cu prunci, şcolari şi adolescenţi; Bucureştiul subteran. Sinuciderea; Prostituţia între cuceritori şi plătitori.