Casa baronului von Brukenthal

de Rl online , 13 mai 2012
Reşedinţa de vară a baronului von Bruken­thal este situată în cen­­trul orăşelului tran­­sil­vănean Avrig, din judeţul  Sibiu, la poalele Carpaţilor Meridionali. Reşedinţa de vară este o bijuterie culturală, cunoscută şi ca Paradisul Transilvaniei.


Notorietatea guvernatorului Transilvaniei şi unicitatea reşedinţei sale din Avrig conferă acesteia din urmă o importanţă deosebită din punct de vedere cultural, turistic şi istoric.  Proprietatea prezintă o importanţă naţională, chiar internaţională, dar ea necesită urgent o investiţie masivă pentru restaurarea şi crearea unui nou concept de exploatare.

Domeniul este un parc în stilul Barocului Târziu, având ca model Palatul Gloriette de la Schonbrunn,  Austria. Datorită poziţiei sale unice la poalele Carpaţilor Meridionali, pe malul abrupt al Oltului, şi pe baza bogatei sale culturi a grădinăritului, el a fost cunoscut şi dincolo de graniţele ţării încă din secolul XVIII, ca „fântâna sănătăţii" şi „Edenul transilvănean".

Datorită pasiunii sale pentru  plante deosebite, Samuel von Brukenthal  a ajuns  să deţină o colecţie impresionantă de peste 600 de specii, majoritatea provenite din zone geografice din cele mai diferite. Acestea erau ocrotite într-o încăpere special amenajată, denumită „Orangerie". Locaţia era încălzită cu ajutorul aburilor şi al conductelor de apă caldă, acestea fiind situate în interiorul pereţilor.

În limba franceză, termenul orangerie desemnează un spaţiu protejat, menit să găzduiască portocali pe timpul iernii. În cazul Orangeriei baronului, sera era împărţită în mai multe sectoare, fiecare dintre acestea fiind destinat altor tipuri de plante. Se povesteşte că printre plantele rare baronul deţinea  şi un  cactus care se numea „Selenicereus grandiflorus"  - „Regina nopţii". Momentul înfloririi acestuia, care avea loc o dată pe an, era sărbătorit printr-o petrecere organizată de baron. Pe lângă Orangerie, se găsesc plante rare pe întreg domeniul.  Spectaculos este până în ziua de astăzi Copacul cu Lalele (Liriodendron tulipifera). Parcul este  împărţit în 5 grădini - Grădina Olandeză, Grădina Englezească, Grădina Franceză,  Grădina Fazanilor şi Grădina cu Triunghiuri, fiecare dintre ele fiind amenajată în alt stil.

Acest monument cultural aparţine Bisericii Evanghelice. Din 1948 până în 1990 a fost deţinut de Ministerul Sănătăţi, care a folosit monumentul ca şi preventoriu TBC. Deşi a revenit în proprietatea Bisericii Evanghelice, lipsa fondurilor a făcut ca reşedinţa de vară de la Avrig să rămână în paragină. Începând cu anul 2004, s-au făcut mai multe investiţii în lucrări de proiectare şi reabilitare a complexului, principalul investitor fiind însuşi primarul din Avrig, domnul Arnold Klingeis. Lucrările s-au desfăşurat sub supravegherea şi  îndrumarea  Fundaţiei „Samuel von Brukenthal", forul decizional al Bisericii Evanghelice din Sibiu, alături de colaboratori ca dna Cornelia Feyer, care este director şi arhitect peisagist în acest proiect. Merită menţionat aportul de circa 50.000 EUR al Fundaţiei Germane pentru Mediu, precum şi alte donaţii importante, spre exemplu cei 10.000 euro prove­niţi de la  Kurt und Lilo Werner RC Stiftung, Darmstadt, care au contribuit la finan­­ţarea lucrărilor de curăţare a bos­­cheţilor şi plantare a 90 de puieţi de tei. 

Un alt obiec­­tiv este exploatarea ansamblului într‑un mod adecvat pentru statutul său de monument, astfel încât să poată fi asigurată şi finanţată întreţine­rea sa. În mod ideal, este prevăzută transformarea complexului într-un centru cultural şi pen­tru întâlniri, cu caracter public, cu spaţii pentru manifestări culturale şi conferinţe, galerii, un muzeu şi săli de concert. În sensul dorit de baronul Von Brukenthal, ansamblul trebuie să devină un punct de cristalizare pentru cultură, educaţie şi arta grădinăritului. Un prim pas în acest sens îl constituie  amenajarea unui restaurant şi a unei cafenele în oranjerie, precum şi extinderea numărului de camere pentru oaspeţi. Parcul istoric trebuie să  fie accesibil vizitatorilor. În prezent, sunt apreciate tot mai mult concertele în aer liber, dar şi nunţile. Sunt luate în discuţie  şi alte posibile mo­­da­­lităţi de exploatare, cum ar fi hotel, cămin pentru persoane vârst­nice, instituţie de reabilitare medicală... dar, în afara unor intervenţii masive asupra clădirilor existente,  toate acestea ar avea drept consecinţă faptul că reşedinţa de vară ar fi sustrasă exploatării culturale publice, ceea ce nu corespunde nici ideii iniţiale a baronului Von Bruken­thal, nici scopului fundaţiei care îi poartă astăzi numele.   Text Box:

Comentarii

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.