Mămica de la şcoală
„A fost ideea părinţilor să vin aici din clasa I, să fac muzică. Eu nu aveam nici o treabă, doar că mai cântam prin casă când eram mic şi părinţii şi-au dat seama că pot să-mi folosesc talentul. Doamna profesoară este ca a doua mămică pentru mine. Să vedeţi cum este dimineaţa. Pentru că învăţ după-amiaza, la ora 8.00 mă sună doamna profesoară, iar dacă nu sunt deja la studiu, cu siguranţă că ajung imediat în faţa pianului, că altfel mă «ciufuleşte». Să vedeţi şi cu calculatorul... Normal că mi-ar plăcea să stau şi eu mai mult pe internet, dar nu prea am parte. Mai ales înaintea concursurilor, când trebuie să studiez mai mult decât în restul zilelor, mama îmi ia ba tastatura, ba mouse-ul. Totul cu complicitatea doamnei profesoare, că mereu discută una cu cealaltă. Cum v-am spus, am deja două mame. După ce voi termina liceul aş vrea să urmez Conservatorul din Viena", ne-a spus foarte relaxat şi totodată uşor amuzat Horia Adrian Ghiţă, elev în clasa a VII-a la Liceul „Dinu Lipatti", Premiul I la recenta Olimpiadă Naţională de Muzică, Premiul I la Concursul Internaţional de Pian „Citta di BarIetta" din Italia 2007, Secţiunea pian, şi Premiul II la Secţiunea „patru mâini", Premiul I la Concursul Muzical al Franţei, Paris 2008.
Relaţiile cu totul speciale dintre elevi şi profesorii de instrument, mai ales, sunt absolut obligatorii şi ar fi anormal să nu existe. Nu trebuie uitat că, la liceele de muzică, orele de specialitate (instrument şi canto) se desfăşoară individual. „Horia este un băiat care participă la multe concursuri naţionale şi internaţionale. Este foarte isteţ şi receptiv. Doar calculatorul ne mai strică nouă treburile, dar ne descurcăm împreună cu părinţii lor. Fiecare elev este ca un copil pentru mine. Mă uitam zilele trecute peste câteva fotografii. Am un elev care termină anul acesta clasa a XII-a şi îmi este elev din clasa I. Atunci, îl ţineam eu după umeri protector, iar acum mă ţine el protector, m-a depăşit de ceva vreme în înălţime", ne-a povestit doamna Venera Babeş, profesoara de pian a lui Horia, căruia i-a arătat, râzând, un plici din plastic agăţat pe perete, lângă pian.
„Ah, este o glumă între noi. La noi, parafrazând zicala «Dă, mamă, cu biciul în mine, că n-am ascultat de tine !», doamna profesoară a inventat o alta, «Dă, doamnă, cu pliciul în mine, că n-am studiat prea bine!»", ne-a spus foarte degajat Horia, care, imediat ce a terminat ora de pian, a plecat grăbit către orele de cultură generală, alături de ceilalţi colegi de clasă.
La a treia generaţie
Pentru Ioana Cristina Goicea, de asemenea elevă a Liceului „Dinu Lipatti", în clasa a XI-a, muzica este categoric moştenire genetică, iar vioara - o prezenţă cotidiană. Fiica celebrei violoniste Cristina Anghelescu, solistă a Orchestrei Radio, şi nepoata lui Aurelian Anghelescu, de asemenea violonist şi solist al Operei Române, Ioana a început să studieze vioara de la vârsta de 5 ani. „Vioara este pasiunea mea, dar îmi place şi să citesc, şi să fac sport, îndeosebi înot. Îmi doresc să devin o violonistă de renume internaţional şi nu cred că voi renunţa la muzica clasică", spune Ioana Cristina Goicea, o elevă cu care conducerea liceului are toate motivele să se mândrească.
De altfel, palmaresul Ioanei este extrem de bogat. Premiilor constante de la Olimpiada Naţională de Muzică (participantă şi laureată la toate ediţiile începând din anul 2000) şi de la toate celelalte concursuri naţionale li se adaugă cele internaţionale - Premiul I şi Premiul Special „Bach" la Concursul Internaţional „Kloster Schontal", Germania (2009), Premiul I la Concursul Internaţional „Jaroslav Kocian" , Cehia (2008), Premiul III la Concursul Internaţional „Andrea Postacchini", Italia (2006) etc. Talentul Ioanei a fost recompensat şi prin admiterea, în acest an, în calitate de Young Student la Academia de Muzică şi Teatru din Rostock, Germania, la clasa profesorului Petru Munteanu.












