Elevii care provin din învăţământul alternativ de tip Waldorf au avut un grad de promovabilitate la bacalaureat aproape dublu comparativ cu elevii care au studiat în învăţământul tradiţional. La Liceul Waldorf din Timişoara, gradul de reuşită a fost de 93%, la Iaşi - de 84%, iar la Bucureşti - de 75%. Cum se explică acest succes?

Ion Ioniţă, directorul Liceului Waldorf din Bucureşti, crede că reuşita la bac a elevilor săi constă în diferenţele dintre acest tip de învăţământ şi cel de masă. „Materia este aceeaşi, însă felul în care percepem educaţia sădeşte în sufletul tânărului alte posibilităţi, care se manifestă din plin în clasele XI-XII. Noi avem elemente de pedagogie în plus faţă de profesorii din tradiţional. Avem modelul finlandez şi olandez, unde un dascăl, dincolo de materia pe care o predă, este legat de fiinţa copilului şi acordă o atenţie mai înaltă evoluţiei elevului.

În tradiţional e mai multă rigiditate. La noi nu veţi întâlni situaţii de tipul: «Ridică-te în picioare. Nu ţi-ai făcut tema. Nota 2». Evaluarea elevilor noştri se face nu numai prin examene sau extemporale, ci avem serbări la finalul modulelor de studiu şi referate şi completăm lecţiile de limba română prin transpunerea în piese de teatru. Ajutăm istoria prin pictură, matematica prin biografii de matematicieni. În felul acesta, încercăm să legăm de viaţă o materie care la un moment dat devine uscată, neatractivă şi greu de digerat. Ăsta e marele pericol în învăţământul de masă. Eu cred că învăţământului clasic îi lipseşte fantezia de predare", spune Ioniţă.

Directorul liceului Waldorf din Bucureşti crede că un rol major în ataşamentul elevilor de şcoală se datorează şi sesiunilor de practică: „Cu copiii din clasa a IX-a mergem la o fermă din Pantelimon şi sădim pomi, flori, ceapă, usturoi. Cu cei de-a X-a facem practică topografică. De pildă, anul trecut am mers la Cârţişoara, lângă Făgăraş, şi ne-am întâlnit acolo cu elevii de la liceul Waldorf din Chişinău şi elevii au făcut măsurători topografice într-o fermă ecologică. În clasa a XI-a elevii fac practică într-un centru cu copii cu dizabilităţi, iar în clasa a XII-a e obligatorie practica arhitecturală. Dacă nu sunt bani mergem şi vizităm obiective arhitecturale valoroase de prin Bucureşti, dacă sunt bani, mergem la Sibiu sau la Atena, pentru cunoaşterea evoluţiei estetice a clădirilor".

Rodul acestei pedagogii se vede în gradul de promovabilitate extrem de ridicat la sesiunea din acest an a bacalaureatului: „Cei mai mulţi dintre elevii noştri iau în serios şcoala, începând din clasele mici. Ei nu copiază şi în mare parte ei nu se meditează. Pe tăcute, lucrăm aşa încât să avem rezultate. Nu suntem cei mai buni, fiindcă n-avem copii numai de 9 şi 10, dar nu avem eşecuri, ceea ce s-a văzut la acest bac", completează profesorul Ioniţă.

Raftingul şi filarmonica dezvoltă „voinţa de a învăţa"

Caius Taloş, directorul Liceului Waldorf din Timişoara, consideră că un rol covârşitor în succesul elevilor îl are implicarea dascălilor: „Secretul e apropierea de elev, în sensul că suntem preocupaţi de ei, de problemele lor, le şi oferim, dar le şi cerem. Profesorii noştri au mers cu elevii la filarmonică, la operă, au făcut rafting, au organizat «Waldorf Café», au făcut vizionare de filme. Poate că nu totdeauna cei care s-au dus la filarmonică s-au dus pentru că sunt nişte împătimiţi ai genului, dar respectând grupul şi vrând să fie împreună cu întreaga clasă, şi-au cultivat un fel de voinţă până le-a plăcut să participe la astfel de evenimente. Astfel de eforturi de voinţă se regăsesc şi în felul cum se pregătesc pentru şcoală. Vă spun asta fiindcă lipsa voinţei e o problemă majoră la generaţiile noi de elevi. Uneori mă întreb de ce nu-şi dau voie lor înşile ca să realizeze ceva, fiindcă pot realiza. Doar să vrea".

Predare interdisciplinară

Teodora Vâscu, directoarea Liceului Waldorf din Iaşi, consideră că e esenţial să li se insufle elevilor dragostea de informaţie: „Elevul poate să respire atunci când i se predau cunoştinţe, fiindcă noi practicăm predarea interdisciplinară. Toate disciplinele concură în întregirea cunoştinţelor copilului. De pildă, la istorie, fenomenul istoric nu e privit oricum, ci e completat şi cu aspectul cultural al epocii, şi cu aspectul economic sau cel de învăţământ, ducând la lărgirea orizontului de cunoştinţe al copilului. Alt aspect esenţial e că în Waldorf artele sunt tratate cu aceeaşi atenţie care se acordă disciplinelor ştiinţifice, ajutându-l pe copil să aibă cunoştinţe din toate domeniile şi în felul acesta să devină un om întreg".