De aproximativ 21 ani, dezbaterea publica este acaparata de multe nimicuri, politica si coruptie. Despre nimic altceva nu discutam mai mult, mai patimas si mai prost. Da, in Romania se face politica la toate colturile de strada, dar Romania nu se reduce doar la politica. Da, in Romania exista coruptie, nu avem corupti, dar aceasta nu este singura problema importanta a Romaniei. Peste tot in lume ...
De aproximativ 21 ani, dezbaterea publica este acaparata de multe nimicuri, politica si coruptie. Despre nimic altceva nu discutam mai mult, mai patimas si mai prost. Da, in Romania se face politica la toate colturile de strada, dar Romania nu se reduce doar la politica. Da, in Romania exista coruptie, nu avem corupti, dar aceasta nu este singura problema importanta a Romaniei. Peste tot in lume se face politica. Uneori bine, alteori cu mijloace si in scopuri gresite ori cel putin discutabile. Peste tot sunt nemultumiri, controverse, contestari si scandaluri publice. Nicaieri insa viata nu este pusa in stand by pana la rezolvarea conflictelor politice. Pretutindeni exista coruptie. Niciunde insa, anticoruptia si preocuparile privind conducerea societatii si sistemelor economice nu confisca agenda si dezbaterea publica. Importanta celorlalte teme de interes general este recunoscuta si respectata. Pretutindeni, disputele legate de sanatate, educatie sau mediu sunt la fel de viguroase si de prezente in presa scrisa si audiovizuala. Binele public nu depinde doar de politica si de nivelul coruptiei. Politicienii cinstiti, dar prosti pot fi o napasta mai mare decat coruptia. O guvernare cinstita, dar buimaca, fara proiecte utile populatiei, costa mai mult decat comisioanele incasate ilegal de unii politicieni si functionari publici. Efectele coruptiei pot fi corectate si chiar reduse. In politica, efectele incompetentei si prostiei sunt devastatoare. Binele public incepe cu fiecare dintre noi ca sa sfarseasca intr-o dimensiune colectiva. Mitocania, prostia reprezinta o amenintare, pentru ca pandeste la ambele capete ale drumului. Nu doar individul poate suferi de prostie, ci si colectivitatea. Filozoful Jose Antonio Marina, in Inteligenta esuata. Teoria si practica prostiei, afirma: “Ba chiar si societatile pot fi inteligente sau stupide in functie de modul lor de viata, de valorile acceptate, de institutii sau de scopurile propuse". Efectele prostiei nu se resimt doar pe plan politic si social, acestea continua sa provoace esecuri si in planul individual, in cel cotidian al cunoasterii, al vointei ori afectiv. Date fiind raspindirea ei si raul pe care il genereaza, prostia este o amenintare pentru specia umana, crede autorul, iar intre primele masuri de aparare se afla dezvaluirea cauzelor si a mecanismelor ei. Pe multi dintre noi nu ne intereseaza modul in care traim si nici valorile in jurul carora ne cladim viata. Nu ne intrebam ce scopuri ne mana existenta si in ce masura ele sunt compatibile cu valorile acceptate, cu realitatea. Sondajele arata ca inteligenta nu figureaza in primele cinci criterii de apreciere publica a politicienilor, jurnalistilor, analistilor si functionarilor publici. V-ati gandit vreodata cate idei, propuneri si proiecte au fost respinse din prostie? Cat timp consumam ca sa inlaturam prostia individuala sau colectiva din calea deciziilor necesare bunei guvernari si mai binelui public? Ati incercat sa cuantificati eforturile inutile, risipa de mijloace si prejudiciile ca efecte ale prostiei de orice fel? Prostia nu ocoleste pe nimeni indiferent de educatie, profesie sau functie. Paradoxuri omenesti intalnim la tot pasul. Persoane foarte inteligente esueaza in viata din cauza unui comportament prostesc sau a unor pareri eronate. Aici as exemplifica pe Traian Basescu. Prostia nu ocoleste nici societatea in ansamblul ei. Regimul comunist, de pilda, poate fi explicat si ca esec al inteligentei colective. Tocmai de aceea trebuie sa facem si din combaterea prostiei, a incompetentei o prioritate nationala. Doar ca o astfel de prioritate nu este la indemana oricui. Iar prostii nu fac elogiul inteligentei. Salvarea Romaniei, nu vine din exterior, de la FMI, de la televizor si nici de la o persoana sau alta, ci de la inteligenta colectiva. Jose Antonio Marina are dreptate: prostia constituie cea mai mare amenintare, fapt pentru care se cuvine sa fie studiata la fel ca si SIDA. Indiferenta cu care noi o tratam este cea mai buna dovada a propriei noastre prostii.
46 
102
