După săptămâni de reticenţe, Ungaria a sfârşit prin a ceda presiunilor pieţelor financiare şi a anunţat că doreşte obţinerea unui acord cu FMI, căruia premierul Viktor Orban i-a trântit uşa în nas anul trecut.
FMI şi Comisia Europeană au anunţat ieri că au primit o cerere oficială de asistenţă financiară de tip „preventiv” din partea Ungariei. În urmă cu o săptămână, premierul Viktor Orban declara că „Ungaria nu are nevoie de un acord de credit cu FMI. Dacă FMI revine, eu voi pleca”, o reacţie la anunţul agenţiei de rating Standard&Poor’s că va plasa datoria suverană maghiară sub supraveghere. Politica economică a guvernului de la Budapesta – taxată drept naţionalistă în exterior – a fost adesea criticată la Bruxelles pentru măsuri care nu respectă regulile UE, dar situaţia s-a degradat şi moneda naţională, forintul, a ajuns în cădere liberă.
Guvernul de dreapta condus de Orban a respins în repetate rânduri un astfel de acord cu FMI, susţinând că ar ştirbi suveranitatea ţării, iar decizia premierului de a relua contactul cu instituţia condusă de Christine Lagarde constituie o înfrângere politică. Presa ungară constata ieri că „în final, avem nevoie de banii FMI”, în timp ce unii analişti estimau că decizia Budapestei ar putea fi o manevră menită să câştige timp şi să evite degradarea notei ţării. O tactică ce a reuşit pentru Turcia în urmă cu câţiva ani. „Una dintre ipoteze este că se joacă de-a turcii pentru a face să dureze cât mai mult discuţiile cu FMI, în speranţa că vor calma pieţele până când se va ajunge la semnarea unui acord”, explică Timothy Ash de la Royal Bank of Scotland.
Un nou acord cu FMI, dacă va fi aplicat, va reprezenta un reviriment important, va schimba datele şi va stabiliza pieţele, reducând dobânzile de risc şi favorizând poziţia actuală a Ungariei. Budapesta dispune de lichidităţi suficiente pentru finanţarea necesităţilor pe termen scurt, dar anul viitor statul va trebui să facă faţă unei datorii de peste cinci miliarde de euro. În ultimele săptămâni, Ungaria a fost obligată să suprime mai multe vânzări de bonuri de stat din cauza lipsei de interes a pieţelor şi s-a trezit că poate împrumuta doar cu dobânzi ridicate.
O înfrângere
Concesia făcută de Orban de a recurge din nou la FMI nu înseamnă că premierul va accepta uşor condiţiile drastice puse de instituţia financiară în schimbul liniilor de credit sau la politicile sale necon-venţionale luate până în prezent. Analiştii estimează că cele două părţi vor avea dificultăţi în a găsi un teren de înţelegere, ceea ce ar putea conduce pieţele să sancţioneze grav Ungaria, în timp ce ungurii se întreabă cum va face premierul să obţină un acord fără a accepta exigenţele FMI – probabil renunţarea la arsenalul măsurilor neconvenţionale ineficiente şi care deranjează pieţele. „Nu dorim să renunţăm să avem mâinile libere”, declara la finele săptămânii trecute Orban la radioul public, referindu-se la decizia de a recurge la FMI, declaraţie considerată o încercare de salvare a aparenţelor şi de a-şi „arăta muşchii acasă”. Un discurs care, probabil, nu va fi acelaşi în faţa echipei FMI.
Presa maghiară precizează că graba cu care Ungaria a anunţat acordul cu FMI se datorează dorinţei autorităţilor de a evita cu orice preţ retrogradarea ratingului suveran în categoria „junk”, care ar fi trebuit anunţat de Standard&Poor’s.
Tactica tragerii de timp
În cazul în care retrogradarea ratingului va fi inevitabilă, noul acord cu FMI va face posibilă „limitarea pagubelor”.
Banca Centrală ungară a anunţat că datoria publică a progresat în trimestrul trei la 82%, faţă de 75% în urmă cu trei luni. Ungaria a primit avertismentele a două agenţii de rating care ameninţă să excludă ţara din categoria „investment grade”, cea mai sigură, din cauza slabelor perspective de creştere şi a caracterului imprevizibil al politicilor guvernului Orban. Ministerul Economiei a anunţat că în cadrul unui nou acord cu FMi „cooperarea va creşte şi nu va diminua suveranitatea noastră economico-financiară” şi nu va fi vorba de un credit, ci mai degrabă de „o asigurare, o măsură de precauţie care va creşte încrederea investitorilor faţă de Ungaria”.
Guvernul de la Budapesta a pus capăt anul trecut acordului de ajutor de 20 miliarde euro încheiat în 2008 cu FMI şi Orban a afirmat că ţara se poate finanţa singură pe pieţele financiare. A angajat reforme care au indus neîncrederea investitorilor: a impus impozite specifice băncilor şi taxe extraordinare societăţilor de energie, distribuţie şi de teleco-municaţii, a naţionalizat de facto fondurile de pensii private şi a autorizat ca cei care au credite în devize străine să le ramburseze cu dobândă fixă, silind astfel creditorii la pierderi grele.
Ungaria a fost, în 2008, prima ţară a UE care a beneficiat de bani de la FMI pentru a evita falimentul. După alegerea sa, Orban a vrut să demonstreze electoratului că Ungaria este suverană fără a se conforma unor norme externe şi anul trecut a rupt acordul cu instituţia internaţională: „FMI nu va mai guverna Ungaria”.
Ungurii reproşează guvernului politica economică şi doar 23% l-ar alege ca premier pe Viktor Orban, faţă de 46% anul trecut. foto ap
Datoria publică a Ungariei a ajuns la 82% din PIB iar UE prevede o creştere economică slabă a acestei ţări, de doar 0,5% în 2012. Unii analişti nu exclud o stagnare sau chiar o recesiune.
