STATUL
Cine / ce este Statul?
Definitie DEX: “Teritoriul si populatia asupra carora isi exercita autoritatea aceasta organizatie”.
Definitie vicioasa, asa cum e si ce defineste, asa ca pentru inceput ne vom concentra pe organizatie si autoritate. Fiindca departe de adevar ca Statul ar fi “teritoriul” sau “populatia” acelui teritoriu. Nu. Statul este o organizatie autoritara.
O definitie alternativa, mai corecta ar fi urmatoarea: Statul este o adunatura de persoane constituite in diverse grupari sau secte, cu nume pompoase, menite sa ne aiureasca: Presedentie, Parlament, Guvern, Prefecturi si Primarii, impreuna cu consiliile aferente. Ei se folosesc de tot felul de strategii pentru a ne crea iluzia ca fara (ei), noi nu ne-am putea descurca, ca nu am supravietui nici o clipa pe acest pamint.
Persoanele care alcatuiesc Statul fac legi si au grija ca acestea sa fie aplicate. Pentru aceasta, au creat un aparat represiv – impotriva celor care inteleg care e smecheria si vor sa iasa din rind. Acest “aparat” este alcatuit din Politie si, impropriu numita Justitie.
Pentru ca toate aceste persoane sa-si poata exercita importantele functii de supunere a populatiei, au nevoie de bani. De foarte multi bani. Pentru a-i aduna, au creat un alt sistem, numit Taxe si Impozite, taxe pe care omul de rind trebuie sa le plateasca necontenit. Pentru a le putea plati, omul trebuie sa munceasca; astfel iau nastere slujbele (numite, in englezita, si joburi). Fireste, in ziua de azi, exista multe alte lucruri pentru care oamenii trebuie sa munceasca ca sa le plateasca, desi multe dintre ele ar trebui sa fie gratuite: apa, hrana, adapostul – cu incalzirea si curentul aferente, imbracamintea, transportul, mobila, vesela, telefonul, computerul, internetul, televizorul si televiziunea, hirtia, pixul si pasta cu care scriu acum in acest caiet, pe care, à propos, l-am primit cadou.
Nu ajung banii? Nu-i nimic, vin bancile sa va salveze si sa va ofere, de la simple carduri de credit la complexe credite ipotecare, o intreaga paleta de imprumuturi de tot felul, pentru toate gusturile si buzunarele. Cu comision si dobinda!
Sa ne oprim o clipa si sa stam sa judecam la rece; dind toata zgura la o parte, ramine intrebarea: chiar avem nevoie de asta (sau tot englezit spus, de ast bullshit)? De toate aceste institutii si persoanele care le conduc?
Sa luam un exemplu: daca iti cumperi un teren, cine crezi ca e proprietarul acestuia? Daca iti faci si o casa pe el? O sa zici ca tu. “De esti tu acela”, de ce trebuie sa platesti in fiecare an, un impozit la Stat pentru acel pamint si pentru acea casa? DE CE? O sa-ti spun eu de ce: pentru ca altfel vine Statul si primesti amenzi peste amenzi, iar pina la urma iti ia pamintul sau casa si poate si libertatea, fiindca ajungi la inchisoare. Cine e, asadar, proprietarul?
Ai o slujba? Muncesti mult, multe ore pe zi, 5-6 zile pe saptamina. E minunat! Pentru ca primesti bani pentru munca ta. Asa s-ar zice, dar realitatea este ca nu-i primesti pe toti citi meriti: o mare parte o ia Statul.
Esti astfel obligat sa apelezi la alte surse pentru ca nu-ti ajung banii = credite / imprumuturi, pentru a-ti putea achita facturile si a-ti cumpara mincarea. Care, in treacat fie spus, oricum e otravita, dar asta e o alta poveste. Asadar, pentru cine lucrezi de fapt?
La aceasta ora, in Romania exista sute de taxe si impozite de tot felul. Banii se string intr-un rezervor urias, de unde apoi se impart. Pentru ca oamenii nu au cum sa controleze ce se intimpla cu banii lor, Statul – ne amintim, care nu e format decit din alti oameni, asemenea noua, insa cu functii – ii risipeste dupa bunul sau nebunul sau plac. La urma urmei, cine ar indrazni sa-i ceara lui, Statului, socoteala? Asa ceva ar fi de-a dreptul “blasfemiator”!
Si pentru ca are mina libera, si deoarece vrea mai multi bani, Statul poate si chiar ia si el credite de la institutii mai mari, cum ar fi Banca Mondiala sau FMI ( = alti oameni, mai sus-pusi), inglodind si mai mult populatia in datorii.
Cum spuneam, judecind la rece: chiar si dintr-o asemenea privire fugara constatam ca asa-numita democratie nu este mai buna cu nimic decit comunismul sau fascismul, ca si ea este un sistem monstruos de inrobire a omului, de pastrare a lui intr-un sclav platit cu o mina si indatorat cu zece.
Cum se pastreaza aceasta iluzie, ca exista democratie? Din patru in patru ani (si, mai nou, din cinci in cinci), ni se da “sansa” alegerii, si oamenii ca prostii cad in plasa si participa cu pasiune la dezbaterile politice, cind de fapt nu se intimpla altceva decit perpetuarea unui sistem corupt pina in maduva oaselor. De ce este acesta corupt de la insasi radacina sa si nu se va putea schimba niciodata? Pentru ca la fundatia sa stau banul (si lacomia) si puterea (si dorinta de putere). Concluzia: sistemul insusi trebuie sa dispara.
Fireste, Institutiile Statului ne-au bagat in cap, de cind ne-am nascut, prin toate mijloacele, ca fara ele ar fi anarhie. Ca fara Politie si Justitie, infractorii vor umbla liberi pe strazi. Ei bine, Politia si Justitia conduse de Stat exista de atita timp: a scazut cumva criminalitatea? Ca fara Armata, n-ar mai fi pace, de parca razboiul aduce pacea!
Daca banii risipiti numai pe acest aparat represiv s-ar duce in Educatie, Sanatate si combaterea saraciei, criminalitatea ar disparea de la sine. Infractorii apar din cauza lipsurilor si a nevrozelor provocate de ele. Oricit vom incerca sa combatem efectele, aceastea nu vor disparea pina nu anihilam cauzele.
Nimeni nu spune ca drumul acesta va fi usor, pentru ca sistemul nu o sa vrea sa cedeze. Statul isi va exercita intreaga forta, inclusiv cea armata daca va fi nevoie, pentru a nu lasa sa se schimbe nimic. Dar, intr-un final, o sa dispara. Disparitia sa este inevitabila. Cu totii ne-am dat seama de falimentul acestui sistem. Nimeni nu mai vrea sa traiasca sub amenintarea Statului, nimeni nu mai vrea sa fie sclav. Vremea aceea a trecut.
Disparitia Statului este iminenta, dar nu o sa se faca prin violenta. Nu cred ca ar f o solutie viabila. Revoltele s-ar solda cu prea multi morti si cu rezultate incerte. Ci pasnic, prin nemaisustinerea sistemului. Iata citeva idei, care se pot dezvolta si multiplica. Un inceput este a nu mai vota. Deja prezenta la vot a scazut, dar nu e suficient. Daca nimeni nu ar mai merge la vot, politicienii ar ramine descoperiti. Apoi, daca toti oamenii ar refuza sa mai plateasca impozitele si taxele, ci ar da Statul in judecata pentru ca le fura banii munciti cu greu, chiar daca, probabil, nu vor cistiga procesele, vor arata ca nu mai pot fi pacaliti. Daca vor inchide televizoarele si nu vor mai vrea sa auda de politicieni, bancheri, economisti si criza lor, si vor cauta sursele alternative de pe Internet pentru a fi la curent cu adevaratele stiri, Statul si sustinatorii lui vor primi o alta palma grea. In fine, daca oamenii vor rezista tentatiei si nu-si vor mai depune banii la banci, si daca vor reusi sa-si achite creditele si sa nu mai ia altele, bancile vor disparea. In ultima instanta, lacomia va disparea. Iar cind lumea intreaga va fi pregatita, banii insisi vor deveni irelevanti si vor disparea si ei.
Pentru ca toate acestea sa se poata intimpla, oamenii trebuie sa fie uniti si hotariti. Si, inca ceva: trebuie sa creada ca aceasta schimbare, adevarata schimbare, este posibila. Trebuie sa gindeasca o altfel / astfel de realitate; atunci aceasta va exista. Pentru ca intotdeauna, mai intii ceva s-a nascut in mintea omului, apoi a luat fiinta. Si este suficient sa se inceapa de undeva, cu citeva cazuri izolate: daca unii vor actiona, ceilalti ii vor urma. Asa se schimba lumea… de cind e ea.
3 
83
