UPDATE vineri, 10.17: 14 persoane au fost reținute, iar alte trei sunt cercetate sub control judiciar. Cei 14 membri ai grupării și șeful lor, în prezent înarcerat, vor fi aduși vineri în fața instanței, cu propunere de arestare preventivă.
—
Baze de antrenament în România, reguli stricte, legea tăcerii, jafuri celebre în toată Europa. Acestea sunt doar câteva dintre caracteristicile unei organizaţii criminale destructurate acum de procurorii DIICOT.
Procurorii DIICOT (Direcţia de Combatere a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism) au săltat 27 de membri ai “Academiei Infractorilor din România”, căutați de mai mulți ani pentru jafuri și tâlhării comise în țară și în mai multe state europene. Magazinele preferate erau cele de ceasuri de lux și bijuterii. Un jaf dura maximum 60 de secunde. Prejudiciile estimate până acum depășesc 10 milioane de euro.
A fost capturat și liderul “academiei”, Adrian Marin Botez, zis Țâță, eliberat din greșeală din Poliția Capitalei în 2014, după ce fusese arestat și condamnat pentru tentativa de asasinare a liderului interlop Puiu Mironescu.
Țâță, comandantul suprem!
Țâță a condus “Academia” și când era în arest, potrivit informaţiilor procurorilor. Regulile erau stricte, “Academia” funcționând după principii militare, în care domnea legea tăcerii (omerta). De altfel, recruții – de obicei minori racolați de experte în arta seducției -, erau duși la bazele de antrenament cu ochii acoperiți. Pentru a fi acceptaţi trebuiau să depună un jurământ militar.
Racolații erau antrenați de ofițerii “luptătorii”. În organizație existau și “ofițerii înalți”, care aveau și rol de “judecători” în cazul încălcării regulamentelor (a jurământului). Ca orice “instituţie” care se respectă, academia avea și un contabil și, evident, un comandat suprem în persoana lui Țâță (Adrian Marin Botez).
“Academia” era organizată pe “celule” de acțiune – după modelul organizației criminale “Pantera roz” din Serbia – pentru a nu se cunoaște toți între ei și a se evita, astfel, deconspirarea întregii rețele în cazul în care cei capturați ar fi încercat să negocieze cu magistrații pedepse mai mici.
De precizat că organizarea pe “celule de acțiune” este veche, folosită de servicii secrete sau de organizații politice radicale, așa cum au fost primele organizații socialisto-comuniste, care au acționat în clandestinitate.
“Paznicii”, de obicei sacrificați
În afară de aceste funcții (de comandant suprem, contabil, ofițeri-luptători, ofițeri înalți, racolatoarele de noi membri), în organizație mai existau funcțiile de executanți direcți ai jafurilor, de “paznici” (stăteau la intrarea în magazinele de lux pentru a crea diversiuni, de obicei prin incendieri cu sticle Molotov ale unor mașini din apropiere pentru a acoperi fuga executanților), de finanțatori ai acțiunilor, de fabricare/obținere de documente false, de închiriere de spații de locuit sau pentru antrenamente, de păstrare a bunurilor furate, de vânzarea obiectelor furate pe piața neagră. Cu alte cuvinte, “diviziunea” muncii era clară.
Spre exemplu, de închirieri se ocupau fetele; de plasarea pe piața neagră a obiectelor furate se ocupau persoane cu conexiuni în China, Turcia sau țările arabe, unde erau căutate ceasurile de lux – preferatele hoților.
Soarta tristă o aveau, de multe ori, “paznicii”, majoritatea capturați în mai toate operaţiunile, deoarece rămâneau la locul faptei pentru a incendia mașini și a acoperi, astfel, fuga executanților jafului. “Paznicii” știau cele mai puține lucruri despre organizație.
“Executanții”, după ce fugeau, abandonau obiectele furate în locuri dinainte stabilite pentru ca, în cazul în care erau prinși, să poată nega că ar fi participat la jaf. După ei, veneau “recuperatorii” obiectelor furate, care le duceau în ascunzători. Nu de puține ori, obiectele furate erau îngropate și scoase abia după ce se potolea scanfdalul provocat de jaf.
Mulți membri ai “academiei” sunt deja în închisori din Marea Britanie, Franța, Italia, Belgia, Germania, alte țări europene, unde au fost capturați în timpul unor jafuri. Unii dintre ei au vorbit, deși și-au pus în pericol familiile deoarece organizația avea fișe “de cadre” pentru fiecare membru, în care erau trecute toate datele biografice, inclusive datele rudelor apropiate, precum și viciile.
Lovitura din centrul Parisului
După cum am precizat deja, preferințele membrilor “academiei” erau magazinele de ceasuri de lux și bijuterii. Au căzut victime mai multe astfel de magazine din Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Austria, Belgia, Olanda, Luxemburg, Andorra, din alte țări.
Jaful cel mare, din octombrie 2013, a fost dat în centrul Parisului, la un magazin de lux din care s-au furat ceasuri și bijuterii de peste 1,2 milioane de euro. Bunurile nu au fost recuperate.
Presa franceză a relatat despre acest eveniment pe larg. Potrivit Le Figaro, în magazinul “Vacheron Constantin” au pătruns prima dată doi bărbați,îmbrăcați în costume, care au scos pistoalele. Apoi, au dat buzna cincisprezece bărbați mascați și înarmați cu bâte de baseball și topoare. Au spart vitrine, seifuri, au rănit ușor o vânzătoare. Au furat în special ceasuri de lux – 20 de ceasuri și cronometre –, după care au fugit. La plecare, au aruncat mănușile în coșurile de gunoi de pe stradă și au provocat fum pentru a-și acoperi fuga.
Doi dintre ei, cu vârste cuprinse între 17 și 24 de ani, de naționalitate română și moldovenească, au fost arestați. Aveau funcția de “paznici” și nu știau mai nimic despre organizație.
Autorii jafurilor, depistați în urma testelor ADN
Un alt caz, tot din 2013, a fost jaful dintr-un magazin din Milano, de unde au fost furate ceasuri și bijuterii de peste 600.000 de euro. Potrivit jurnaliștilor italieni, același magazin a fost călcat de mai multe ori de aceeași grupare, ai căror membri au fost identificați prin teste ADN, probele fiind recoltate de pe mănușile aruncate în coșurile de gunoi la plecarea autorilor jafului.
La următoarele jafuri, membrii celulelor de acțiune nu mai erau întotdeauna aceiași. Obiectele furate erau recuperate din locurile lăsate pe traseul fugii, apoi erau îngropate pentru o perioadă, până se linișteau autoritățile. Apoi, erau dezgropate de alți membri ai grupării, transportate în România prin „cărăuși” (o altă categorie „profesională” a grupării), date „contabilului”, care le preda, la rându-i „vânzătorilor” organizației. Banii se centralizau tot la „contabil”, iar controlul îl deținea comandantul suprem, Țâță (Botez).
Autorii jafului părăseau imediat țara unde dădeau lovitura, se ascundeau în alte țări sau în România, unde aveau mai multe baze. Baza principală de antrenament era la Cluj (se antrenau în pădurea Mănăștur), dar aveau o bază (de odihnă și recuperare) și lângă București, în Pipera sau la Constanța. Existau multe alte locații pentru locuit sau antrenamente, închiriate, cu acte false, de obicei de două tinere, membre ale grupării.
„Comandantul suprem“
Adrian Marin Botez, zis “Ţâţă”, a intrat în centrul atenției publice în 2011, când a participat la tentativa de asasinare a interlopului Dumitru Puiu Mironescu.
Asasinatul fusese comandat de fratele lui Gheorghiță Mararu, asasinat în 2010 cu mai multe focuri de armă, la comanda liderului grupării adverse, Puiu Mironescu. Atunci, a fost un imens scandal de presă deoarece victima asasinatului, Gheorghiță Mararu, era prietenul șefului IPJ Neamț, Vasea Șoric.
După tentativa de asasinat din 2011, Adrian Marin Botez a fost dat în urmărire, dar nu a fost depistat. Din 2011 datează și primele jafuri celebre din străinătate ale organizației ”Academia Infractorilor Români”. Din 2011 până în 2015 organizația a comis cel puțin 26 de jafuri reușite, contabilizând și câteva eșecuri.
Țâță a fost capturat abia în mai 2014, în apropierea sediului Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-o zi în care se judeca dosarul în care era acuzat de tentativă de omor. A fost dus în arestul Poliției Capitalei. Însă, imediat după ce a fost condamnat definitiv la 10 ani închisoare, în loc să fie dus la penitenciar, a fost eliberat. Pentru eroare au fost anchetați trei subofițeri, iar șeful Poliției Capitalei, Mihai Pruteanu, a fost demis.
Țâță a fost capturat vineri, la Cluj, unde organizația avea închiriate mai multe imobile, printre care și o bază de antrenament.
</p>
