Timp de 45 de ani, Romania a trait sub un regim comunist dictatorial. Disidentii au fost executati, inchisi, hartuiti. Dupa 20 de ani de democratie, adevarul iese la suprafata gratie filmelor, cartilor si exhumarilor, insa victimele regreta absenta proceselor, remarca AFP, intr-un comentariu difuzat miercuri, transmite Agerpres.

Procesul expeditiv al dictatorului Nicolae Ceausescu, in ziua de Craciun a anului 1989, a privat tara de un veritabil examen colectiv al crimelor dictaturii.

Vasile Paraschiv a fost unul dintre disidentii persecutati. Acest barbat scund si vioi in varsta de 81 de ani, care traieste intr-un apartament modest din Ploiesti, a intrat in partidul comunist din convingere. Dezamagit, a demisionat in 1968 si a militat pentru crearea unui sindicat liber.

In anii 1980, a fost arestat, batut si torturat de Securitate. Dupa 20 de ani de la revolta anticomunista, speranta a lasat loc deceptiei. "Unde este dreptatea? Astazi, cine loveste un pieton este dat in judecata, dar oamenii care m-au maltratat si torturat nu pot fi judecati. Ofiterii de Securitate au pensii astronomice, iar eu traiesc cu 700 de lei pe luna", spune Paraschiv.

El, ca si copiii membrilor rezistentei, executati in anii 1950, sau ai fostilor prizonieri politici, a incercat sa isi dea in judecata tortionarii, insa legea face astfel de procese imposibile din cauza termenelor de prescriere. Plangerile au fost depuse adesea prea tarziu, explica procurorul general Laura Kovesi.

Ar fi nevoie de o decizie politica prin care sa se elimine prescrierea acestor fapte, asa cum s-a intamplat in Cehia. "Niciunul dintre presedinti, de la Ion Iliescu la Basescu, trecand prin Constantinescu, nu a vrut sa ia aceasta decizie", regreta Vasile Paraschiv.

Prin urmare, "daca pentru evenimentele revolutiei din 1989 au avut loc numeroase procese, justitia a ramas aproape imobila la crimele din timpul dictaturii comuniste", scrie istoricul Raluca Grosescu.

Cu siguranta, Romania nu este singura tara care a efectuat o tranzitie fara procese, dupa cum o aminteste exemplul spaniol.

"Atat timp cat fostii tortionari nu vor fi judecati, un sentiment difuz de teama va persista", spune Marius Oprea, directorul Institutului pentru investigarea crimelor comunismului (IICCR).

"Procesele sunt importante pentru ca pun in scena faptele, ca si cum ar trebui sa fie vazute pentru ultima data pentru a fi dezactivate si impinse spre registrul trecutului. La tribunal, in mod simbolic, cel care avea puterea se afla ingradit, iar victima este libera", explica Antoine Garapon, de la Institutul francez de inalte studii pentru justitie.

Pe fondul lacunelor judiciare, altii isi asuma misiunea de a infrunta trecutul. IICCR si 30 de istorici ai sai exhumeaza cadavrelor celor din rezistenta, aruncate la gropi comune si pe care le restituie familiilor.

Regizorul Cristian Mungiu, castigatorul unui Palme d"Or la Cannes, a evocat intr-un film avorturile clandestine la care erau constranse mii de femei sub regimul Ceausescu. Poeta Ana Blandiana a fondat in 1993 memorialul victimelor comunismului pe locul fostei inchisori politice de la Sighet. In fiecare an, o scoala de vara ii invata pe adolescenti ce a fost represiunea. Unic in felul sau in Europa ex-comunista, memorialul este "un omagiu adus fiintelor persecutate pentru ideile lor", afirma poeta.

Unii analisti sunt de parere ca Romaniei i-ar fi necesara o revolta a spiritelor asa cum a fost aceea care a obligat Germania in 1968 sa isi asume trecutul nazist reprimat, conchide AFP.