A trăit şi a murit între copii. Trupul profesorului Alexandru Pesamosca, acoperit cu un cearşaf imaculat, a fost aşezat să se odihnească pe un pătuţ de copil din salonul 217 al Spitalului de Pediatrie „Marie Curie".
Moartea chirurgului Alexandru Pesamosca a bulversat tot Spitalul „Marie Curie", din Capitală. Medicii amână intervenţiile chirurgicale care nu sunt urgente. E doliu şi totuşi se vorbeşte la prezent despre el: „Profesorul e la 217", „Mă duc la profesor" etc. Unul dintre medici a venit special la spital din concediu. Pe holuri se poartă discuţii aprinse: „Eu rămân la convingerea că aleea oamenilor de ştiinţă din cimitirul Bellu ar fi mult mai onorantă, deşi ştiu care a fost ultima lui dorinţă"... „Dar profesorul a cerut pe patul de moarte să fie înmormântat în curtea spitalului, lângă capelă". „Dar se poate să fie înmormântat altundeva decât într-un cimitir?". „Se rezolvă. Am vorbit deja la Inspecţia Sanitară pentru autorizaţii şi se obţin".
De ce e atât de plâns
Chirurgul Nina Bratu, cea care a operat vreme de trei decenii alături de profesorul Alexandru Pesamosca, ne-a explicat de ce acesta este atât de iubit.
„El are 50 de ani de carieră. Opera 1.000 de copiii pe an, ceea ce înseamnă o medie de trei operaţii pe zi. Pentru el nu era greu, ci o plăcere, o pasiune. A fost considerat de către toţi medicii drept cel mai bun. Atunci când nu ştiai de un copil ce diagnostic are întotdeauna spunea: «Haideţi să-l întrebăm şi pe profesorul Pesamosca». Făcea cele mai grele operaţii. De cele mai multe ori şi când erau catalogate ca inoperabile, dumnealui încerca şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, reuşea să le scoată tumorile şi să dea o şansă copiilor respectivi. A extirpat formaţiuni tumorale situate în torace, în abdomen, multe malformaţii congenitale ale tubului digestiv, ale plămânului, ale feţei. Aproximativ 3.000 de copii cu malformaţii de buze şi de palat a operat profesorul Pesamosca. A fost un profesor apreciat şi peste hotare. În Franţa, în 1971, a lucrat un an de zile, unde a şi operat, a fost la schimburi de experienţă în Elveţia, a fost şi John Hopkins, cel mai bun spital din SUA".
Operaţiile celebre în premieră mondială
Chirurgul Alexandru Pesamosca a operat copii din China, Franţa, Italia, Republica Moldova şi a fost autorul unor intervenţii chirurgicale în premieră mondială. De pildă, a operat o fetiţă de 9 ani care făcea pe ea tot timpul, deoarece se născuse fără sfinctere la anus şi la uretere. Doctorul a prelevat din pulpa fetiţei mănunchiuri de fibre musculare, pe care le-a înnodat şi le-a prins în dreptul anusului şi în dreptul ureterelor. A construit cu mâna lui ceea ce natura uitase să facă.
Un alt caz unic este acela al unui puşti de 7 ani, pe nume Radu, care avea esofagul plin de atât de multe formaţiuni tumorale benigne, încât se putea sufoca în orice moment în somn. Doctorul a căutat prin biblioteci, dar nu a găsit în nici o carte de specialitate un precedent. Văzând lacrimile din ochii părinţilor, profesorul a acceptat să-l opereze, deşi ştia că bâjbâie într-un teritoriu necunoscut. Tot ce-a putut să facă înainte de-a intra în sala de operaţii, a fost să se roage la iconiţa de pe peretele biroului său
Într-un interviu acordat revistei AS în 2009, profesorul Pesamosca a descris ce s-a întâmplat în timpul acelei intervenţii chirurgicale: „Poate că sunt teatral sau patetic, dar în momentul în care l-am deschis am simţit aşa, ceva ca un fior venit de deasupra mea, ca o mângâiere caldă pe creştet. Ce putea să fie chestia asta dacă nu o influenţă divină, o inspiraţie providenţială? Dumnezeu mi-a dat atunci forţa să iau poate cea mai grea hotărâre din viaţa mea. I-am înlăturat tot organul bolnav şi-am început să reconstruiesc altul, dintr-un cadru de colon. Adică i-am luat un segment de colon din care i-am făcut un esofag nou-nouţ. Totul într-o singură operaţie. Aşa ceva nu s-a mai făcut niciodată. Şi n-o spun deloc cu mândrie, ci dimpotrivă, cu o mare smerenie, pentru că operaţia asta a fost opera lui Dumnezeu. Eu n-am fost decât instrumentul lui".
Doctoriţa Nina Bratu ne-a povestit ce s-a întâmplat cu băieţelul Radu după operaţia respectivă: „Este din Sibiu şi se numeşte Teleguş. În ziua de astăzi are 21 de ani şi e student la Politehnică. Săptămâna trecută era în drum spre mare şi s-a oprit în Bucureşti şi a trecut prin spital, ştiind că profesorul este bolnav, să se intereseze de dumnealui. Probabil că acum, când a auzit că profesorul a murit, sigur va veni".











