Informaţia apare înaintea reuniunii miniştrilor de Externe ai NATO, care a început ieri la Bruxelles şi unde se analizează răspunsul Alianţei la agresiunea rusă în Ucraina. Ştirea sugerează că SUA au mutat în avans pentru a preveni eventuali paşi înapoi ai aliaţilor vest-europeni.
În documentul publicat de agenţia Mediafax, preşedintele Băsescu susţine că solicitarea Ambasadei SUA se referă la dislocarea la aerodromul Mihail Kogălniceanu a unor elemente ale unei unităţi de infanterie marină denumită „Special Purpose Marine Air-Ground Task Force-Crises Response (SP MAGTF-CR)”, cu până la 600 de militari, precum şi cu „un număr de aeronave militare necesare pentru îndeplinirea misiunilor specifice”. Totodată, în document se afirmă că „prin dislocarea elementelor menţionate, numărul total al militarilor americani destinaţi pentru operaţiunea temporară pe aeroportul Kogălniceanu în sprijinul operaţiunilor de transport multimodal International Security Assisance Force (ISAF) şi Enduring Freedom (OEF), precum şi pentru misiunile specifice ale unităţii de infanterie marină SP MAGTF-CR este de maximum 1.600 de militari.”
În această redactare preşedinţia sugererază că principala misiune este asigurarea transferului trupelor NATO şi americane, dar lasă deschisă posibilitatea unor „misiuni specifice”.
Special Purpose Marine Air-Ground Task Force-Crises Response este o unitate de elită specializată în operaţiuni de răspuns rapid pe mare, uscat şi aer dotată cu avioane de transport Super-Hercules, dar marca distinctă a acestei forţe o constituie avioanele V-22 Osprey, aparate cu decolare verticală, care combină avantajele elicopterului cu viteza avionului. Cu alte cuvinte, SP MAGTF-CR sunt unităţi pentru care viteza şi capacitatea de a fi desfăşurate rapid în teatrul de operaţiuni sunt esenţiale. Unităţile de acest tip au fost staţionate la Moron în Spania, şi ultimele sale misiuni au fost în Djibouti, în Cornul Africii şi în Uganda, unele din cele mai periculoase locuri de pe pământ. SP MAGTF-CR sunt o forţă formidabilă de reacţie rapidă menită să descurajeze acţiunile agresive ale Rusiei şi să asigure România că Statele Unite îşi respectă cuvântul dat în privinţa apărării ţării noastre. Totodată, reprezintă îndeplinirea promisiunilor făcute de preşedintele Barack Obama la Bruxelles când a vorbit despre întărirea prezenţei militare NATO în ţările din Est.
Acţiune preventivă
Anunţul privind desfăşurarea forţelor în România a venit în momentul în care miniştrii de externe ai NATO se adunau la Bruxelles pentru a decide ce măsuri vor lua pentru a răspunde acţiunilor Rusiei. Decizia americană este o acţiune preventivă în caz că în interiorul Alianţei ar apărea divergenţe cu privire la dimensiunea dislocării de trupe în ţările din Est. Potrivit Wall Street Journal, săptămâna trecută, ministrul german al apărării, Ursula von der Leyen, ar fi susţinut importanţa ca Alianţa să-şi manifeste prezenţa militară în ţările membre NATO aflate la graniţa cu Rusia, dar că a fost contracarată dur de vicecancelarul Sigmar Gabriel, care a susţinut că „nu trebuie să dăm impresia că ne jucăm cu opţiunile militare nici măcar teoretic. În plus, potrivit Frankfurter Allgemeine Zeitung, guvernul german s-a opus unui plan de desfăşurare de „echipament militar greu” în Polonia şi Ţările Baltice. Desfăşurarea de trupe din România pune aliaţii europeni în faţa faptului împlinit, având în vedere că baza de la Kogălniceanu nu este bază NATO, ci bază americană şi nu este necesară aprobarea Bruxelles-ului, ci doar o înţelegere între cele două guverne.
Cooperare extinsă cu Moldova, Armenia şi Azerbaidjan
Potrivit diplomaţilor citaţi de Reuters, miniştrii de Externe vor discuta măsurile de garantare a securităţii ţărilor de Est, de la înmulţirea numărului de exerciţii militare de dimensiuni reduse, până la amplasarea de baze permanente în aceste ţări, una din propunerile controversate, contestate de statele europene. În plus se are în vedere accelerarea procesului de antrenare a ofiţerilor ucraineni şi înmulţirea exerciţiilor militare comune în cadrul Parteneriatului pentru Pace. Potrivit sursei citate, există puţine şanse pentru a pune pe agendă candidatura la aderare a Ucrainei şi Georgiei, dar va fi examinată „o listă uriaşă” de echipamente militare pe care Ucraina le-a solicitat NATO.
În schimb, potrivit unui document confidenţial NATO, citat de către Der Spiegel, Alianţa ia in calcul măsuri pentru extinderea cooperării cu Moldova, Azerbaidjan şi Armenia în cadrul aceluiaşi Parteneriat pentru Pace. Scopul pe termen scurt este „asigurarea stabilităţii în Est in contextul actual”. Republica Moldova, Armenia şi Azerbaidjanul ar urma să fie încurajate să lucreze la sporirea capacitătii de inter-operabilitate cu armatele Alianţei. E vorba de exerciţii militare comune şi training asigurat de specialişti NATO. Cele trei state est-europene vor fi încurajate să participe şi la proiectele Smart Defence ale NATO, care prevăd achiziţionarea de echipamente militare şi utilizarea acestora în comun.
Pentru fiecare ţară sunt detaliate măsuri distincte. În cazul Republicii Moldova, prioritară este creşterea vizibilităţii NATO. În acest sens, Alianţa ar vrea să trimită un ofiţer de legătură la Chişinău. Moldova ar urma să participe totodată şi la forţa de reacţie rapidă NATO Response Force.
Spre federalizarea Ucrainei şi Moldovei?
Tot Der Spiegel a scris ieri despre un plan german de „flexibilizare a relaţiilor cu partenerii din Est” care a fost discutat de miniştrii de Externe ai Germaniei, Franţei şi Poloniei, reuniţi luni şi ieri în cadrul aşa-numitului Triunghi de la Weimar. Potrivit revistei germane, declaraţia comună semnată de Frank-Walter Steinmeier, Laurent Fabius si Radoslaw Sikorski care afirmă că „o ofertă de cooperare mai strânsă cu statele din Parteneriatul Estic ramâne valabilă, dar nu vom mai pune vecinii noştri estici în situaţia unei alegeri ori-ori”. Surse din ministerul german de externe au afirmat pentru Der Spiegel, că Parteneriatul Estic a fost gândit ca o alternativă la perspectiva de aderare la UE şi că în noua politica estică, fiecare stat partener ar urma sa beneficieze de o oferta croită special pentru el. Ţărilor mai avansate din cadrul Parteneriatului ar urma sa le fie oferită şi posibilitatea integrării într-o piaţă unică, o ofertă mai generoasă decât acordul de liber schimb din prezent. La acest capitol însă, se afirmă în document că „ar trebui luată în considerare întotdeauna şi compatibilitatea cu alte spaţii economice”. Această formulare, precum şi cea privind eliminarea opţiunii „ori-ori” deschide însă calea pe care a susţinut-o în ajun ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, în discuţiile cu secretarul de stat John Kerry. Kerry şi-a informat omologii că Lavrov a pledat pentru federalizarea Ucrainei în provincii care să opteze pentru calea politică şi economică pe care vor s-o urmeze, Uniunea Europeană sau Uniunea Eurasiatică. Or, aceasta este tocmai calea deschisă de „opţiunea şi-şi” evocată de diplomaţia germană, care lasă deschisă astfel posibilitatea federalizării Ucrainei, dar şi a Moldovei, având în vedere că Transnistria şi „Găgăuzia” s-au pronunţat deja pentru Uniunea Eurasiatică.
