Fenomenul braconajului nu este tratat ca o prioritate de guvern, avertizează una dintre cele mai importante organizaţii internaţionale care derulează proiecte pentru conservarea naturii în România.
WWF România a constatat că nu există o voință reală din partea autorităților de a identifica și a trage la răspundere făptașii, chiar dacă există suficiente indicii sau probe. “Mai mult, există cazuri în care autoritățile pot fi suspectate chiar de complicitate în mușamalizarea braconajului, fapt ce duce la creșterea și încurajarea fenomenului“, arată organizația, într-o scrisoare deschisă.
Prin urmare, WWF a cerut prim-ministrului Dacian Cioloș ca, în calitate de șef al Guvernului, să se implice în deblocarea dosarelor și în crearea unui plan de acțiune la nivel guvernamental pentru pedepsirea și descurajarea braconajului. “Deși la prima vedere vânatul ilegal pare o problemă care aparține de Ministerul Mediului, noi am ales să vă cerem sprijin pentru că fenomenul nu poate fi combătut decât în cazul în care există o abordare amplă la nivel guvernamental și o colaborare și implicare activă din partea mai multor ministere“, se arată în scrisoarea deschisă, semnată de directorul WWF România, Magor Csibi.
Organizația își bazează concluziile privind lipsa de implicare a statului în salvarea faunei după un deceniu în care a desfășurat proiecte pentru monitorizarea și protecția diferitelor specii de animale sălbatice și a habitatului acestora. “Experiențele noastre din teren ne arată că fenomenul braconajului nu este tratat ca o prioritate de diversele organe ale statului cu atribuții de combatere în acest sens. În susținerea afirmațiilor de mai sus menționăm câteva cazuri concrete. În 2012, primul urs monitorizat de WWF într-un proiect transfrontalier a fost împușcat mortal pe raza unui fond de vânătoare din Maramureș. Ursul era un exemplar mascul, cu vârsta de 6-8 ani, având 2 metri lungime și 150 kg. Purtând numărul de cod WWF11621, acesta urma să ofere informații despre locurile preferate pentru hrănire, adăpost, reproducere și rutele de deplasare, într-o zonă unde astfel de informații lipsesc sau sunt incomplete“, arată Csibi Magor.
Acesta a fost cel mai documentat caz de braconaj la urs prin împușcare, din știința WWF. Dar, deși organizația a informat în mod prompt gestionarii fondului cinegetic despre moartea ursului, aceștia din urmă au întârziat sesizarea la poliție. „WWF a pus la dispoziție toate informațiile și datele de ordin tehnic și științific pentru a susține investigația, dar vechile lacune legislative, lipsa de responsabilitate a autorităților competente și deficiențele în aplicarea legislației au împiedicat obținerea unor rezultate concrete până în ziua de azi“, se precizează în scrisoarea deschisă.
Uciderea de către braconieri a unui cerb, în Situl Natura 2000 Munții Țarcu, pe raza Ocolului Silvic Oțelu Roșu, a fost filmată. “Înregistrările de pe camerele video instalate de WWF în zonă arată clar că pe 11 și 12 septembrie 2015, un grup de cinci persoane intră în pădure și se întorc cu un trofeu de cerb. În urma sesizării autorităților competente, am primit confirmarea că nu a fost emisă o autorizație de vânătoare la cerb pe fondul cinegetic respectiv.
În plus, una dintre persoanele din imagini era la acea vreme angajată a Ocolului Silvic Oțelu Roșu, care gestionează fondul de vânătoare“, se precizează în document.
WWF a solicitat autorităților în două rânduri (23 noiembrie 2015, respectiv 19 iulie 2016) detalii despre stadiul cercetărilor, dar, în afara unui răspuns în care se menționa că s-a deschis un dosar penal, după un an ancheta procurorilor nu s-a încheiat.
