Pe 21 decembrie s-a refacut simbolic baricada ridicata de revolutionari in urma cu 20 de ani in fata Hotelului Intercontinental. Sute de oameni au stat o ora la -10 grade Celsius sa vada imagini de atunci si sa asculte numele celor 49 de oameni care au murit "mpuscati sau calcati de tancuri.

La ora 21.00, Hotelul Intercontinental e luminat in rosu si in dreptul lui sunt parcate doua camioane. Unul este o scena, altul e suport pentru un ecran imens pe care se vede o mare de oameni cantand "Desteapta-te, romane!", filmati acum 20 de ani de Paul Cozighian, care a organizat comemorarea. Cei care s-au adunat acum nu canta. Privesc, mascati de glugi si fulare, si se misca doar cat sa nu inghete. Multi merg, la fiecare zece minute, sa se incalzeasca in Pasajul Universitatii, trecand pe langa cinci jandarmi care stau zgribuliti la marginea trotuarului si dezbat dac-a fost mai bine inainte.

"Copiii nostri vor fi liberi!"
Jos, in pasaj, e un brad impodobit cu panglici albe, cu numele celor cazuti la Revolutie. In jurul bradului-altar sunt ecrane si panouri cu scene de la Revolutie. Tinerii se opresc cate cinci minute, intrigati. Revolutionarii se cunosc dupa insigne, dupa gecile de piele uitate pe trupul imbatranit si dupa lacrimile din ochi. Privesc cu totii ingandurati si intorc capul speriati cand cineva "si freaca energic palmele, cu un zgomot ca de Kalashnikov. In urma lor ramane un caiet studentesc pe jumatate umplut cu amintiri, ca un oracol al Revolutiei: "Sunt revolutionar, am fost la baricada si nu voi uita niciodata".

"Ii mai lasam un pic sa se refuleze"
Intre timp, la Inter se blocheaza circulatia si o parte din multimea de pe trotuar se muta in mijlocul drumului. Cam un sfert din ei sunt jurnalisti. In fata camerelor de filmat, oamenii se grupeaza rapid, apar cateva steaguri gaurite si bannere cu "Eroii nu mor niciodata!", iar lumea incepe sa cante "Desteapta-te, romane!", gresind cate un vers si impotmolindu-se dupa doua strofe. O fata in negru sta nemiscata, cu o lalea in mana si lacrimi in ochi. Cativa studenti basarabeni striga: "Bucuresti i89, Chisinau 2009". Revolutionarii se strang intr-un cerc si discuta. ine-au dat teapa!", striga unul. "Tot burghezia comunista ne conduce!", adauga altul. Al treilea ii intrerupe: "Atentie! Aici, la ora asta, s-a murit!". 100 de metri mai incolo, un barbat trecut de 50 de ani, in civil, le da ordine politistilor si comunica prin telefon: inu, ii mai lasam un pic sa se refuleze...".

"Parca nu era asa frig in `89"
Rude ale celor 49 de oameni cazuti la baricada le citesc numele in murmurul Corului de Copii Radio. O batrana in palton sare de pe un picior pe altul si spune: "Phui, parca nu era asa frig la Revolutie!"
Intr-un final, revolutionarii se retrag intr-o crasma din apropiere. La Inter flutura tricoloruri gaurite. Cativa metri mai incolo, in fata Teatrului National, flutura steaguri cu Coca-Cola. La parterul blocului din care a filmat Paul Cozighian stralucesc magazine cu bijuterii de lux. Vizavi sunt doua cazinouri pline de luminite. Intr-unul a fost gasit generalul Stanculescu, acum cateva luni, jucand la pacanele. In filmarea de pe ecran nu stralucesc decat baricada in flacari si focurile de arma.