Ziua de 8 martie a reprezentat, din 1857, o zi a luptei pentru drepturile femeilor, însă, în timp, semnificaţia acestei zi a fost furată, şi încet, încet s-a transformat într-o zi de celebrare a femeii, o zi în care femeia este încurajată să se relaxeze, să iasă în oraş, să se răsfeţe şi să se bucure de ziua „ei”.
Totuşi, un grup de activiste din Bucureşti au hotărât că această zi de „mimare a respectului” faţă de femei este prilejul potrivit pentru a atrage atenţia asupra unor probleme grave cu care se confruntă femeile din România zi de zi: peste 70 % dintre victimele violenţei domestice sunt femei, violenţa sexuală este un subiect tabu iar femeile agresate sexual simt presiunea ruşinii din partea celorlalţi în loc să fie sprijinite să ceară dreptate, hărţuirea stradală, faptul că peste 20.000 de adolescente devin, anual, mame, faptul că doar 11 % din Parlamentul României este format din femei, iar 80 % din muncile casnice sunt făcute pentru femei.
„Cadouri adevărate. Respect şi demnitate”
Astfel, pe 8 martie, 20 de femei s-au adunat la Piaţa Unirii şi au cerut soluţii pentru toate aceste probleme: fonduri pentru construcţia de creşe şi grădiniţe, finanţarea asistenţei şi adăposturilor dedicate victimelor agresiunii, sancţionarea agresorilor şi programe educative de prevenţie, siguranţă pe străzi, educaţie sexuală în şcoli, campanii eficiente de planificare familială, precum şi o mai bună reprezentare la nivel politic.
Femeile s-au împărţit în două grupuri, un grup de femei purtau haine frumoase, aveau flori şi stăteau în faţa unui afiş pe care scria „De 8 martie ne distrăm”, în timp ce celălalt grup era compus din femei cu şorturi de bucătărie, oale în mâni, cratiţe, polonice şi pe afişul din faţa lor se putea citi „ În restul anului curăţă, călcăm, spălăm, cărăm”.
Sub deviza „de 8 martie ne distrăm, în restul anului…curăţăm, călcăm, spălăm, cărăm”, protestarele de la Unirii au atras atenţia că „ de 8 martie se mimează respectul. Ne ascundem după zâmbete şi încercăm să ne simţim speciale. Avem această zi unică de omagii versus 364 de zile de de ignorare, discriminare, hărţurie, lipsă de respect şi interesa pentru problemele care ne afectează viaţa de zi cu zi”.
Protestatarele au scandat „Cadouri adevărate. Respect şi demnitate”, „ Şi bărbaţii pot să dea cu un mop”, „Vrem creşe şi grădiniţe, nu borduri şi alte fiţe”, „ 1,2,3. Sexiştii, jos cu ei”, au îndemnat trecătorii şi trecătoarele să li se alăture, şi au împărţit mesajul „Ziua femeii e în fiecare zi” bărbaţilor de pe stradă. Timp de oră au atras atenţia asupra problemelor care afectează viaţa femeilor zi de zi.
Reacţiile trecătorilor nu au fost de susţinere, astfel multe persoane au strigat că asta e treaba femeilor, că în loc să facă treburi importante îşi pierd timpul cu această manifestare. De asemenea, mulţi trecători au refuzat în tăcere pliantele împărţite de participantele la manifestaţie, sau au ocolit tot grupul.
Dubla zi de muncă a femeilor
Mesajul pe care l-au transmis protestatarele a fost că femeile sunt împovărate şi cu muncile casnice, şi că rareori există un partaneriat egal în care fiecare membru ar cuplului îşi asumă jumătate din ceea ce trebuie făcut prin casă. De asemenea, faptul că o zi pe an o femeie este încurajată să se relaxeze a fost catalogată drept o ipocrizie, în condiţiile în care "femeile prestează o muncă neremunerată şi nevalorizată, dar care presupune efort, timp, stres şi oboseală".
„Noi suntem aici pentru a transmite un mesaj general, şi mesajul pe care l-aş transmite autorităţilor ar fi legat de responsabilitatea pe care statul o are prin educaţie, de a schimba mentalităţile care neîndreptăţesc femeile. Este vorba despre faptul că nu se aduce în discuţie dubla zi de muncă a femeilor. Faptul că ele muncesc şi pe piaţa muncii, au un serviciu, se duc acasă şi tot de la ele se aşteaptă să facă toată munca, să gătească, să facă curat, e o muncă foarte obositoare şi nu e corect să fie aşa, doar pentru că sunt femei, ele să facă asta”, a subliniat Tudorina Mihai, activistă feministă.
O tânără cu un polonic în mână a mărturisit că a descoperit acest eveniment pe Facebook şi că s-a regăsit în revendicările acestea, întrucât se aşteaptă de la ea în mod constant să gătească, să facă curăţenie, sub argumentul că este fată. Referitor la numărul mic de femei care s-au prezentat la evenment, ea a povestit că cele mai multe femei se tem de expunere, şi că şi pentru ea a fost un act de curaj să vină şi să se împotrivească asupra semnificaţiei distorsionate pe care a căpătat-o ziua de 8 martie.
O doamnă care împărţea mesaje bărbaţilor de pe stradă a subliniat că nimeni nu mai ştie de unde a pornit ziua de 8 martie şi că prin ceea ce face acum nu speră că va produce o schimbare, dar că va trezi conştiinţe.
Clujul revendică ziua de 8 martie
La Cluj, de 8 martie la ora 20.00 va avea loc un eveniment similar celui din Bucureşti. Astfel, sub deviza „ Revendică 8 martie. Du lupta mai departe”, la Cluj va avea loc un marş în care se va sărbători „victoriile surorilor noastre de-a lungul timpului și începutul luptei de eliberare a femeilor de sub opresiunea sistemului patriarhal”, potrivit manifestului evenimentului de pe Facebook.
Originea semnificaţiei zilei de 8 martie
Importanţa zilei de 8 martie datează încă din 8 martie 1857 când muncitoarele de la o fabrică de îmbrăcăminte din New York au organizat un protest pentru a se reduce ziua de muncă de la 12 ore la 10 ore, salarii mai mari, condiţii mai bune de muncă şi drepturi pentru femei. Tradiţia a continuat 51 de ani ai târziu, pe 8 martie 1908 când muncitoarele de la ateliere au organizat o grevă în onoarea femeilor din 1857 şi au cerut închiderea atelierelor ilegale, potrivit site-ului acasacluj.noblogs.org.
În anul 1910, o activistă feministă, Clara Zetkin propune ca data de 8 Martie să fie sărbătorită ca Ziua Internațională a Femeilor, pentru a comemora cele doua greve menţionate mai sus și pentru a stabili un cadru favorabil discuțiilor populare, pentru susținerea rezistenței femeilor muncitoare și pentru o mai bună organizare a acestora pe întreg globul.
Tradiţia alegerii zilei de 8 martie pentru a revendica drepturile femeilor şi nu numai a continuat în anul 1912, cu „Greva Pâinii şi Trandafirilor” şi cu mobilizarea a 90.000 de muncitori să-și ceară pâinea, oprirea războiului și represiunii țariste, din Rusia anilor 1917.
