Judecătoria Sectorului 5 şi-a declinat competenţa cu privire la cererea Parchetului General de redeschidere a urmăririi penale faţă de fostul preşedinte Traian Băsescu, în dosarul privind răpirea jurnaliștilor români în Irak. Astfel, magistraţii au trimis dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
“Admite excepția necompetenței personale a Judecătoriei Sectorului 5 București invocată de instanță din oficiu. În baza art. 50 N. C.p.p. rap. la art. 40 și art. 48 alin. 1 lit. a C.p.p. declină competența de soluționare a cererii de redeschidere a urmăririi penale formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1543/P/2009, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția penală. În baza art. 275 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. Definitivă”, se arată în decizia instanței.
Parchetul General a cerut redeschidere dosarului penal în care este implicat fostul preşedinte Traian Băsescu, acum că fostul șef de stat şi-a pierdut imunitatea oferită de funcţia prezidenţială. Ancheta a pornit de la un denunț formulat de Corneliu Vadim Tudor.
În 2012, Corneliu Vadim Tudor depunea o plângere penală în care i-a acuzat pe Traian Băsescu și pe președintele PDL de la acea vreme, Vasile Blaga, că şi-au însuşit o parte din răscumpărarea plătită de statul român pentru eliberarea celor trei jurnalişti români răpiţi în Irak în anul 2005.
Corneliu Vadim Tudor şi-a motivat plângerea prin afirmaţiile făcute de fostul procuror Ciprian Nastasiu, într-o carte. Suma despre care se vorbeşte este de aproape 4 milioane de dolari.
Informaţiile nu au putut fi verificate pentru că dosarul răpirii jurnaliştilor a fost secretizat pentru 50 de ani.
Traian Băsescu, fostul preşedinte al României, a declarat în cadrul unei emisiuni televizate că răpirea celor trei jurnalişti în Irak l-a găsit în drum spre casă dintr-o vizită pe care o efectuase în Afganistat la soldaţii români dislocaţi acolo.
“Numele lor nu-mi spuneau nimic. Am început imediat acţiunile aşa cum sunt public cunoscute, dar şi secretizate. Documentele sunt secretizate pentru că ele arată un mod de operare. Desecretizarea înseamnă să se facă public modul de operare, ori nu se poate acest lucru. Nu sunt lucruri blamabile. Astfel de operaţiuni se fac cu un singur obiectiv: săvârşeşte scopul de a-i recupera.”
