» BOR se pregateste sa dea publicitatii studiul "Biserica Ortodoxa Romana in anii regimului comunist", prin care raspunde acuzatiilor din Raportul Tismaneanu.
» Teologi autohtoni importanti considera ca BOR trebuia sa-si faca propriul raport cu mult timp inainte, folosindu-se de cercetatori recunoscuti, nu de "diletanti".
Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) se pregateste sa avizeze si apoi sa dea publicitatii un studiu consistent prin care sa demonstreze ca datele prezentate la capitolul "Culte" din "Raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania" (Raportul Tismaneanu) ar fi incorecte. Istoricul Cristian Vasile, secretar al Comisiei Tismaneanu, considera ca "e firesc sa existe un pluralism istoriografic" si ca "opiniile sunt divergente" in privinta rolului pe care l-a jucat BOR in perioada comunista. Reprezentantii Comisiei prezidentiale care au redactat raportul de condamnare a comunismului sunt insa rezervati si nu vor sa comenteze studiul "Biserica Ortodoxa Romana in anii regimului comunist" decat dupa ce va deveni public. Varianta neoficiala a documentului prezinta o insiruire de justificari, adesea fortate, prin care BOR incearca nu doar sa-si justifice vinovatiile, ci si sa puna sub semnul intrebarii sursele istorice folosite de Comisia prezidentiala.
Reprezentantii Bisericii Ortodoxe considera ca este "absolut necesar" un raspuns, fiindca in Raportul Tismaneanu exista "o serie de lacune", la care se adauga si "destule date eronate". Teologi importanti, care nu vor sa se amestece in dezbaterea publica, spun insa ca documentul BOR, care va fi un "contraraport Tismaneanu", ar fi trebuit facut mai de mult, "independent de Raportul Comisiei prezidentiale si chiar inaintea acestuia", de un grup serios de cercetatori, nu de "diletanti".
Cei care lucreaza la studiul BOR sunt, potrivit purtatorului de cuvant al Patriarhiei, Constantin Stoica, "tineri istorici, cercetatori in domeniu": George Enache, Ionut Tudorie, Paul Lucian Brusanowski, Adrian Petcu. Un cunoscut profesor de teologie care vrea sa-si pastreze anonimatul declara ca "Raportul Tismaneanu nu e gresit, dar e incomplet" si ca exista deja o serie de cercetari asupra rolului BOR sub comunism si asupra faptelor prelatilor ortodocsi intre 1944 si 1989, dar ca deocamdata inaltii ierarhi "nu vor sa-si asume raspunderea in fata istoriei".
Contraraportul pe care il pregateste BOR cuprinde o pledoarie de aparare a patriarhilor Teoctist si Moisescu, acuzati in Raportul Tismaneanu de colaborationism, dar si explicatii detaliate prin care documentul incearca sa demonstreze ca demolarea lacasurilor de cult sub Ceausescu nu ar fi fost o prigoana impotriva Bisericii. Astfel, studiul BOR vrea sa acrediteze, pe de o parte, ideea ca actiunea de sistematizare facuta de Ceausescu in anii ’80 a fost similara cu cea a regelui Carol I de la sfarsitul secolului al XIX-lea, iar pe de alta parte, ca inaltii ierarhi nu aveau cum sa intervina intr-o actiune ce tine de urbanism.
Prin studiul "Biserica Ortodoxa Romana in anii regimului comunist", BOR incearca sa-si camufleze trecutul vinovat sau sa-l justifice prin intamplari istorice. Dosarele de Securitate de la CNSAS au demonstrat deja ca importanti episcopi si arhiepiscopi au colaborat cu organele de represiune ale statului comunist, iar arhivele istorice care acopera regimul Ceausescu au scos la iveala legaturile imediate ale inaltilor prelati cu partidul unic.
FRAGMENT
"Demolarea bisericilor bucurestene, petrecuta atat in sec. al XIX-lea, cat si in anii ’80, s-a procedat din acelasi motiv: sistematizarea Capitalei. Prin urmare, cautarea unor asemanari si deosebiri intre cele doua situatii, diferite in timp, poate aduce unele lamuriri in aceasta problema.
In aceasta situatie, trebuie spus ca demolarea bisericilor bucurestene in sec. al XIX-lea s-a consumat pe acelasi fond secularizant pe care societatea romaneasca il avea din cauza influentei Revolutiei franceze, situatie pe care o gasim mult agravata din cauza politicii de ateizare promovata de regimul comunist. In privinta numarului bisericilor demolate in sec. al XIX-lea inregistram – iar cercetarile nu sunt finalizate – 14, pentru ca in perioada comunista vizata sa inregistram 20 de lacasuri daramate si sapte translate. (…) In sec. al XIX-lea, edilii de atunci au considerat ca "Micul Paris" poate fi trasat, in mare parte, in perimetrul Caii Victoria, bulevardele Elisabeta si Carol, pe cand in perioada comunista Centrul Civic s-a disputat in zona Dealul Arsenalului, piata Unirii. Daca in regimul comunist putem gasi o motivatie in primul rand antireligioasa, datorita caracterului politic, in perioada moderna nu avem nici una."









