Cercetătorii clujeni vor scana fortărețele cu ajutorul unei tehnologii furnizate de NASA. Vechiul limes, adică frontiera Imperiului Roman care despărțea provincia Dacia Felix de teritoriile stăpânite de dacii liberi, ar putea fi înscris în patrimoniul mondial al umanității.
Este vorba de un complex de fortificații, care avea menirea să îi protejeze pe cetățenii romani de incursiunile barbare.
Proiectul înscrierii limesului roman în patrimoniul UNESCO este sprijinit de cercetătorii Institutului de Arheologie și Istoria Artei din subordinea Academiei Române, de specialiștii Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, dar și de Universitatea Babeș-Bolyai și de Consiliul Județean Cluj. Primul pas pentru trecerea fortificațiilor romane în patrimoniul UNESCO este scanarea acestora cu ajutorul unor tehnologii folosite de NASA.
Este vorba de o metodă care îmbină fotografiile realizate de sateliții artificiali ai Pământului cu scanări aeriene laser.
Cercetătorii români au acces la această tehnologie ca urmare a unui parteneriat cu ICOMOS, un institut științific din Statele Unite ale Americii care studiază siturile istorice. Cercetătorul științific Coriolan Opreanu afirma, în urmă cu câteva săptămâni, că ”această metodă este deja utilizată cu succes de către arheologii din Occident”.
Concret, tehnologia de tip NASA va arăta locurile unde se află ruinele vechiului limes roman. Tehnologia a fost testată cu succes într-o zonă împădurită.
Utilizarea noilor tehnologii permite arheologilor să își concentreze mai eficient eforturile, pentru că, până acum, ei doar bănuiau locurile unde sunt situate ruinele romane, iar o parte din resurse erau risipite pentru a identifica pe teren concret unde se află turnurile de veghe sau castrumurile care asigurau paza limesului. Acum, cu ajutorul identificărilor aeriene, ei pot ajunge exact în locurile potrivite.
O moștenire bogată
După scanarea fortificațiilor romane, arheologii urmează să întreprindă acțiuni concrete de cercetare. În mod obișnuit, limesul roman era compus dintr-un drum militar, care permitea deplasarea rapidă a trupelor și care urma fidel traseul graniței romane. Limita dintre Imperiul Roman și lumea barbară era marcată printr-un șanț adânc și un val de pământ, înalt, în medie, de trei metri și lat de aproximativ 10-12 metri.
În locurile mai expuse, valul de pământ era întărit cu palisade sau chiar cu ziduri de piatră.
De asemenea, existau turnuri de pază și, din loc în loc, castrumuri sau fortificații romane, care găzduiau garnizoane permanente. Aceste fortificații erau legate între ele prin patrule.
În Europa, limesul roman pornea de pe malul Nistrului și se întindea până în Insulele Britanice, unde ”Zidul lui Hadrian” despărțea, practic, Anglia de azi de Scoția. În sudul României, în limbaj popular, limesul roman este cunoscut sub numele de ”Valul lui Traian”.
În Transilvania, limesul pornea de pe Valea Dunării și urca pe aliniamentul vestic al Munților Apuseni până pe Valea Someșului, apoi cobora pe Valea Oltului.
Limesul roman avea menirea să protejeze provincia Dacia, creată de împăratul Traian, cu orașele ei bogate, precum Napoca, Apulum sau Ulpia Traiana Samisegetuza, dar și resursele ei de aur din Munții Apuseni și de sare. Cercetătorii americani vor să compare limesul din Dacia cu cel din Iordania, în condițiile în care frontiera Imperiului Roman din Orient avea rolul de a proteja drumurile comerciale folosite de negustorii de mirodenii. În Transilvania există deja identificate o serie de castrumuri care vor fi cercetate.
Cel mai important este cel al Legiunii a V-a Macedonica din antica Potaissa, azi Turda. Acolo era cantonată o unitate de elită a armatei imperiale romane, singura legiune care a primit permisiunea să se organizeze și să lupte după modelul falangei macedonene care i-a adus glorie lui Alexandru Macedon. De asemenea, va fi cercetat castrul roman de la Porolissum, în jurul căruia a fost creat principalul centru militar al provinciei Dacia Porolissensis.
Nu lipsesc castrul din Gilău, unde era cantonată o unitate auxiliară de cavalerie, formată din 500 de soldați, recrutați din Africa. În zona Cășeiu, din apropierea orașului Dej, se află un alt castru, care adăpostea unități de infanterie recrutate din provincia Britannia. Conducătorul interimar al Consiliului Județean Cluj, Istvan Vakar, spune că acest proiect merită să fie sprijinit.
”O să încercăm să alocăm bani în bugetul Consiliului pe anul viitor, însă resursele noastre sunt modeste. Vom încerca să atragem fonduri europene din categoria celor alocate pentru intervalul bugetar 2014-2020. Un astfel de proiect ar atrage turiști și ar impulsiona economia locală. Ar fi primul element de patrimoniu construit din județul Cluj inclus pe lista UNESCO, pentru că, deocamdată, în patrimoniul imaterial al umanității avem doar colindul de ceată bărbătească, ilustrat de tradiția Junilor din Mărișel”, a spus Istvan Vakar.
precedent
Modelul german
În acest moment, în Europa există un model de succes. Autoritățile germane au reușit să introducă în patrimoniul UNESCO limesul roman aflat pe teritoriul acestei țări. Acest demers a impulsionat dezvoltarea turismului istoric în zonele străbătute de limesul construit de romani acum două milenii.
Castrul roman de la Potaissa găzduia cea mai puternică garnizoană din spatele limesului roman
