Consecventă pe linia promovării adevărului istoric și democrației, „România liberă“ publică recent o Ediție de colecție dedicată Mineriadelor (joi, 18 februarie 2016).
Remarcăm articolul doamnei Ondine Gherguț, care prezintă în mod excelent istoria reală din acele vremuri (p. 7).
Doresc să dezvolt afirmația: “Liderul țărănist Corneliu Coposu a scăpat de furia mulțimii doar pentru că a fost protejat de Petre Roman, sosit ca un salvator într-un TAB militar”.
În fapt, așa cum am arătat și în cartea pe care am publicat-o recent (Martor și participant la câteva dintre Lucrările Politice ale lui Corneliu Coposu, capitolele Barbaria adusă de Ion Iliescu și Petre Roman și “Salvare” cu tancheta), la 29 ianuarie 1990, aflând că mai multe sedii ale PNȚCD din țară sunt atacate după același scenariu ca la București, iar liderii noștri sunt acuzați că ar fi venetici și că urmăresc să vândă țara, să aducă moșierii, că au ucis țăranii la 1907 și ceferiștii la 1993 etc., -i-am spus președintelui Coposu că ar fi bine să mergem la -Televiziune și să dăm replică acestor acuzații neadevărate, să le oferim celor de bună-credință date spre a înțelege că acest -partid vrea binele României. Coposu a fost de acord să mergem. Noi preferam să mergem cu automobilul nostru, dar Roman s-a interpus, spunându-ne că deplasarea nu se poate face decât cu o tanchetă.
Așa s-a ajuns la celebra mistificare a lui Petre Roman și a Televiziunii, care au insinuat apoi că ar fi avut loc o “salvare cu tancheta”. Precizăm: noi nu am părăsit sediul PNȚCD, ci ne-am dus pentru o emisiune la Televiziune.
Nu numai că n-a fost nici o -salvare și nici o protejare, ci FSN a refuzat până astăzi să -transmită filmul cu declarațiile făcute atunci de seniorul -Coposu.
Nu “mulțimea” a fost furioasă: cu o zi înainte, sute de mii de oameni au susținut în stradă partidele istorice. Cei care agresau sediul erau câteva zeci de năimiți ai tandemului Iliescu-Roman, printre care mulți scoși din închisoare înainte de termen.
În plus, interviul cu domnul Dan Voinea (p 2) este confuz, provocatorii aduși de FSN și Securitate fiind numiți manifes-tanți.
Nu domnul Vasile Lupu a fost în 18 ianuarie la întâlnirea de la Guvern cu minerii, ci domnul Ioan Lup, care era membru PNȚCD în Parlamentul Provi-zoriu.
Veteranul Ioan Lup nu “a făcut paradă de trecutul lui”, ci a arătat că reprezintă un partid demn care are o contribuție deosebită în istoria poporului român.
La 28 ianuarie, nu “muncitorii de la principalele platforme din București” au făcut contra-manifestația ilegală a FSN-ului, ci grupurile organizate de Sergiu Nicolaescu și Dan Iosif.
La 28 ianuarie 1990, PNȚCD, PNL și PSDR nu au atacat sediul Guvernului. Parlamentul Provizoriu s-a constituit la 1 februarie 1990, nu la 29 ianuarie 1990.
Cu bună credință, Liviu Petrina, fost secretar general al PNȚCD
