Poetul Ioan Alexandru (pe numele său real Ion Șandor) s-a născut la 25 decembrie 1941 în comuna Țopa Mică din județul Cluj scrie Agerpres.
A urmat cursurile liceului ''George Barițiu'' din Cluj (1958-1962), apoi cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj (1962) și ale Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1964-1968). În 1968 devine asistent la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, iar în 1973 își ia doctoratul cu teza ''Patria lui Pindar și Eminescu'', conform ''Dicționarului scriitorilor români'' (coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu; Editura Fundației Culturale Române, București, 1995).
Pleacă la studii, ca bursier, în Germania (1968-1972), unde îl studiază pe Heidegger. A mai efectuat călătorii de studii și în alte țări, printre care Franța, Grecia, Israel ș.a.
În 1960 debutează în ''Tribuna'' cu poezii, iar debutul editorial se produce în 1964 cu volumul ''Cum să vă spun''. Au urmat numeroase alte volume: ''Viața deocamdată'' (1965), ''Infernul discutabil'' (1967), ''Vină'' (1968), ''Vămile pustiei'' (1969), ''Poeme'' (1970), ''Imnele bucuriei'' (1973), ''Imnele Transilvaniei'' (1976), ''Iubirea de patrie'' (1978), ''Imnele Moldovei'' (1980), ''Imnele Țării Românești'' (1981), ''Pămînt transfigurat'' (1982), ''Imnele iubirii'' (1983), ''Imnele Putnei'' (1985), ''Imnele Maramureșului'' (1988), ''Bat clopotele în Ardeal'' (1991).
''Urmând unei terminologii consacrate în istoria literară românească, Ioan Alexandru poate fi încadrat în ramura transilvană a tradiționaliștilor, cu care are puternice afinități. Dintre aceștia, O. Goga și L. Blaga, A. Cotruș ori M. Beniuc pot constitui câteva puncte de reper pentru o poezie ce se impune, încă de la prima carte, printr-o puternică originalitate. 'Cum să vă spun' (1964) anunța din titlu nevoia imperioasă de confesiune și căutare a unei expresii adecvate, greu de găsit în fața presiunii unei vitalități elementare, grăbită să se transcrie. În postura de 'zeu al tinereții', poetul celebrează frenezia descoperirii lumii ca miracol germinativ, neliniștile benigne ale maturizării, gravitatea întâlnirii cu noile ipostaze ale existenței așezate sub semnul efortului de a înțelege rosturile fundamentale, nostalgia satului părăsit pentru alte orizonturi, 'primele iubiri' — amestec de jubilație și melancolie pe pragul dintre vârste (…)'', arată criticul literar Ion Pop în ''Dicționarul scriitorilor români''.
''Odată cu 'Vămile pustiei' (1969), se evidențiază în poezia lui Alexandru o năzuință de esențializare a lirismului printr-o disciplinare conceptuală aproape absentă în cărțile anterioare. Ieșind din spațiul strict al confesiunii și transcripției unui univers elementar, poezia se constituie pe un sistem de aluzii la configurații simbolice consacrate de tradiție. (….) Discursul poetic capătă un aer inițiatic, reprezentările de factură alegorică ale unui 'infern' stilizat, plin de termeni generici, impun o imagine schematizată și aluzivă a existenței surprinse odinioară în manifestările ei cele mai concret-materiale'', remarcă, de asemenea, Ion Pop.
Ioan Alexandru a colaborat cu poeme, note, comentarii, confesiuni la majoritatea publicațiilor literare. A realizat și traduceri, din Rainer Maria Rilke (''Scrisori către un tânăr poet'') și Pindar (''Ode''). În 1977 a realizat o traducere a ''Cântării cântărilor'' din limba ebraică.
După 1989, s-a implicat în politică, fiind membru fondator al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), precum și deputat din partea acestui partid în anii '90. A fost, de asemenea, co-fondator, în 1993, al Grupului de Rugăciune din Parlamentul României și fondatorul Asociației Pro-Vita.
I-au fost decernate Premiul Uniunii Scriitorilor (1965) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1981).
Poetul Ioan Alexandru s-a stins din viață la 16 septembrie 2000, la Bonn, în Germania.
La 29 noiembrie 2001 a avut loc, în Aula Magna a Universității ''Aurel Vlaicu'' din Arad, lansarea volumului retrospectiv ''Poezii'' al poetului Ioan Alexandru. La 23 septembrie 2005, Asociația Pro-Vita din Brașov a organizat, la Muzeul Țăranului Român, proiecția filmului documentar ''Mai presus de moarte, în Iubire'', dedicat operei și memoriei poetului Ioan Alexandru, la comemorarea a cinci ani de la moartea acestuia.
