Procurorul general al României, Tiberiu Niţu, susţine că dosare cu prejudicii minore sau chiar recuperate ar urma, după decizia CCR privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor referitoare la renunţarea la urmărirea penală, să fie finalizate cu rechizitorii şi trimise în faţa judecătorilor, fapt ce presupune cheltuieli suplimentare de la bugetul de stat.
“Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură penală, renunţarea la urmărirea penală se putea aplica în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani. Sigur, această soluţie putea fi adoptată dacă se întruneau mai multe criterii. Am să vă dau un exemplu: furtul de produse alimentare dintr-un magazin. Dacă suspectul nu mai comisese o astfel de faptă, dacă partea vătămată nu solicita trimiterea în judecată, iar prejudiciul era recuperat, procurorul putea adopta soluţia de renunţare la urmărire penală. În actualul context, dosare de acest gen vor fi finalizate cu rechizitoriu şi vor ajunge în faţa judecătorului, ceea ce va însemna cheltuieli suplimentare, suportate de la bugetul de stat: avocaţi din oficiu, cheltuieli cu citarea, eventual expertize în anumite cauze”, a declarat, sâmbătă, pentru Agerpres, Tiberiu Niţu.
Şeful Ministerului Public a subliniat că aşteaptă decizia Curţii Constituţionale, care este obligatorie şi pe care procurorii o vor respecta întocmai.
“După aceea vom acţiona pentru identificarea măsurilor de natură să diminueze efectele asupra activităţii de urmărire penală şi vom face propuneri în sensul punerii în acord a dispoziţiilor Codului de procedură penală cu decizia Curţii Constituţionale. Este prematur să spunem despre ce propuneri va fi vorba pentru că trebuie să vedem motivarea deciziei. Este adevărat însă că mulţi colegi se gândesc deja la acest lucru şi unii au avansat varianta de a se putea da în continuare soluţia de renunţare la urmărire penală, dar ea să fie supusă direct controlului unei instanţe de judecată. Până acum, soluţia de renunţare penală era supusă controlului judecătorului doar la plângerea unei părţi”, a explicat el.
Tiberiu Niţu a precizat că renunţarea la urmărirea penală bazată pe principiul oportunităţii este o instituţie care funcţionează în foarte multe ţări europene şi care a fost introdusă doar de doi ani în România.
“Din acest motiv, la nivelul MP, am monitorizat aplicarea acestei dispoziţii procesual penale în faza de urmărire penală. Analiza având ca obiect soluţiile de renunţare la urmărirea penală dispuse de către unităţile de parchet în anul 2014 a evidenţiat atât aspecte pozitive cât şi o serie de deficienţe constate în urma aplicării prevederilor noii instituţii de drept procesual penal. Aceeaşi analiză a evidenţiat şi o serie de măsuri care se impuneau pentru remedierea acestor deficienţe. În acest scop s-a întocmit Nota de îndrumare privind evaluarea criteriilor de oportunitate folosite în motivarea soluţiilor de renunţare la urmărirea penală, ce a fost diseminată tuturor procurorilor. De asemenea, tot în sensul măsurilor pentru remedierea deficienţelor, au fost infirmate soluţii de renunţare la urmărirea penală”, a adăugat procurorul general.
Curtea Constituţională a decis miercuri că dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură penală privind cazurile în care procurorul poate renunţa la urmărirea penală şi clasa un dosar sunt neconstituţionale.
Art. 318 prevede: “(1) În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când, în raport cu conţinutul faptei, cu modul şi mijloacele de săvârşire, cu scopul urmărit şi cu împrejurările concrete de săvârşire, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii, constată că nu există un interes public în urmărirea acesteia. (2) Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere şi persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii. (3) Procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: a) să înlăture consecinţele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia; b) să ceară public scuze persoanei vătămate; c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă; d) să frecventeze un program de consiliere”.
De asemenea, art. 318 mai stipulează: “(4) În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (3), stabileşte prin ordonanţă termenul până la care acestea urmează a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligaţii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă şi care curge de la comunicarea ordonanţei; (5) Ordonanţa de renunţare la urmărire cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum şi dispoziţii privind măsurile dispuse conform alin. (3) din prezentul articol şi art. 315 alin. (2)-(4) termenul până la care trebuie îndeplinite obligaţiile prevăzute la alin. (3) din prezentul articol şi sancţiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum şi cheltuielile judiciare; (6) În cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (4), procurorul revocă ordonanţa. Sarcina de a face dovada îndeplinirii obligaţiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului. O nouă renunţare la urmărirea penală în aceeaşi cauză nu mai este posibilă; (7) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, după caz, altor persoane interesate”.
Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate contravin principiului legalităţii, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 124 alin. (1) coroborate cu art. 126 alin. (1), potrivit cărora justiţia se înfăptuieşte în numele legii şi se realizează prin instanţele judecătoreşti stabilite de lege.
