23.9 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSpecialEmil "Cico" Dumitrescu, după audierea la Parchetul General în dosarul "Mineriada": Nu...

Emil “Cico” Dumitrescu, după audierea la Parchetul General în dosarul “Mineriada”: Nu am fost acolo, dar eu zic că Ion Iliescu nu-i vinovat

Amiralul în rezervă, Emil “Cico” Dumitrescu a fost audiat la Parchetul General în dosarul “Mineriada”, el declarând că fostul președinte Ion Iliescu nu este vinovat pentru ce s-a întâmplat în iunie 1990.

“Nu am spus nimic procurorilor. Nu am fost acolo. Dacă dumneavoastră găsiți undeva că eu am participat, eu vin și recunosc: am fost un mare mincinos. Eu eram șeful Direcției Generale de Presă și Sport. Ce legătură aveam eu? În dosar m-au băgat așa, că au vrut să mă bage. Am aici un ‘prieten’ procuror. Pe cuvânt de onoare că eu nu am fost nicăieri. Eu nu eram în clădirea Ministerului de Interne, eram în sediul din strada Beldiman, vizavi de Poliție. Le-am spus că, ce am avut de declarat cândva, am declarat. Acum nu le-am spus nimic. Ce am avut de spus, am spus odată”, a declarat Emil “Cico” Dumitrescu, la ieșirea din sediul Parchetului.

Întrebat dacă Ion Iliescu va fi pedepsit pentru Mineriada din 13 — 15 iunie 1990, “Cico” Dumitrescu a spus că nu se pronunţă în această privinţă, dar crede că fostul şef de stat este nevinovat.

 “Nu sunt jurist, sunt inginer. Eu zic că nu-i vinovat. De ce nu-i întreabă nimic pe cei care au dat foc la clădirea Poliției? Erau pe puțin 200 de oameni”, a spus “Cico” Dumitrescu.


Citeşte şi: Amiralul în rezervă, Emil “Cico” Dumitrescu, este audiat la Parchetul instanţei supreme în dosarul Mineriadei

Amiralul în rezervă Emil “Cico” Dumitrescu, membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională în iunie 1990, este audiat, joi, la Parchetul instanţei supreme în dosarul Mineriadei, fiind acuzat de infracţiuni contra umanităţii, alături de Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu şi Miron Cozma.


Manifestația din iunie 1990

Prin “mineriada” din 13-15 iunie 1990 a fost înăbușit un miting-maraton din Piața Universității. Protestarii au cerut, atunci, alegeri libere, fără comuniști și securiști. Manifestația a fost înăbușită cu violență de către civilii chemați de comunistul Ion Iliescu, președintele de atunci al țării, și de foști ofițeri de Securitate, recuperați în noile structuri ale serviciilor secrete inființate după Revoluția din decembrie 1989.

Virgil Măgureanu, seful principalului serviciu secret înființat în 1990, a fost citat la Parchet și în octombrie 2015, când  a declarat presei:  “Este benefic că s-au reluat cercetările. Este singura declaraţie pe care o pot face cu acest prilej. Nu este doar atribuţia mea să reconstitui adevărul, să contribui la asta, pot să fac. Vom da declaraţii în legătură cu toate câte s-au întâmplat, cu răspunderile fiecăruia, după încheierea tuturor cercetărilor. Nu putem substitui nici instanţa şi nici factorii care sunt obligaţi să reconstituie faptele”.

După 26 de ani, încă se caută adevărații vinovați

Mitingul-ma­­­­raton a în­ceput în Piața Uni­­ver­si­tă­­­ții din București la data de 22 aprilie 1990 împotriva FSN (Frontul Salvării Naționale) și a președintelui provizoriu Ion Iliescu și a fost înăbușit în perioada 13-15 iunie 1990, în baza unui plan conceput de șeful statului, de premierul de atunci, Petre Roman, de prim-vicepremierul Gelu Voican Voiculescu, de ministrul de Interne, Mihai Chițac, de ministrul Apărării Victor Athanasie Stănculescu, de șeful Serviciului Român de Informații, Virgil Măgureanu, de alți lideri FSN și șefi militari de atunci, implicați în planul de reprima­re, conceput la reședința pre­zidențială de la Scroviștea, la înce­putul lunii iunie 1990.

Potrivit planului, din care apar informații  în „Jurnalul de luptă“ al MApN, publicat în „România liberă“, în dimineața zilei de 13 iunie au fost ridicați protestatarii (aflați în greva foamei) din corturile instalate în fața Teatrului Național, de vizavi de Universitatea București. Apoi, forțe de ordine îmbrăcate în civil i-au atacat pe jandarmi (îmbrăcați în uniforme) și au dat foc autobuzelor Jandarmeriei, cu scopul de a acredita convingerea că protestatarii din Piața Universității sunt violenți și că ar avea intenția de a da o lovitură de stat. De asemenea, s-a dat foc Poliției Capitalei și a fost „ocu­­pa­tă“ Televiziunea Română Liberă (atunci, singurul post TV), care și-a întrerupt transmisia câteva minute.

Președintele de atunci, Ion Iliescu, a anunțat populația Ro­mâniei că forțe legionare au arborat steagul legionar „verde“ (legiona­rii au avut steag negru!) pe sediul Poliției Capitalei și i-a chemat pe muncitori și pe minerii din Valea Jiului să vină la București să apere democrația. În noaptea de 13 spre 14 iunie au fost împușcate, din spate, patru persoane, rănite alte trei și arestate abuziv circa 270 de persoane. În zilele de 14 și 15 iunie, hoarde de mineri, coordonați de ofițerii serviciilor secrete (foști ofițeri de Securitate), au bătut bestial mii de persoane de pe străzile Capitalei, peste 1200 fiind arestate abuziv și duse în două unități militare. Au fost devastate sediile partidelor istorice, locuința  politicianului PNȚ-CD Ion Rațiu, sediul României libere, Universitatea București, Institutul de Arhitectură “Ion Mincu”, alte sedii unde se ascundeau “forțele reacționare”, adică, intelectualii. S-a și strigat atunci “Moarte intelectualilor!”.  

În ultimii 26 de ani, dosarul Mineriadei a fost închis și redeschis de mai multe ori. Până în 1997 nimeni nu a făcut nici o anchetă. Documentele au zăcut în sertare, singurele investigații referitoare la arestările abuzive fiind făcute de către procurorul-inspector de atunci Monica Macovei. Aceasta propunea în 1992 anchetarea a nouă procurori care au permis arestarea și cercetarea abuzivă a 59 de persoane.

Când a început procesul

În 1997, cazul a fost deschis de către generalul–magistrat Dan Voinea, care a și trimis în judecată o parte din dosar (referitoare la uciderea celor patru persoane în noaptea de 13-14 iunie 1990). În 2001, după revenirea la putere a lui Ion Iliescu, dosarul a fost închis și chiar s-a pus în discuție topirea acestuia. După 2005, dosarul Mineriadei a fost redeschis tot de către Dan Voinea, care a pus sub învinuire 36 de foști demnitari, printre care și pe Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Emil Cico Dumitrescu, Gelu Voican Voiculescu. Prin schimbarea legislației din 2006 (în cauzele în care erau anchetați militari și civili, dosarul urma a fi anchetat doar de către procurorii civili), dosarul a fost declinat de la Secția Parchetelor Militare către Secția civilă de urmărire penală și criminalistică, unde a fost închis în 2007.

În urma unei decizii a Curții Europene a Drepturilor Omului, dosarul a fost redeschis.  La data 5 februarie 2015, Par­chetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a infir­mat rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale în dosarul evenimentelor din iunie 1990, ancheta urmând a fi făcută de Secția Parchetelor Militare (între timp, s-a schimbat din nou legislația și com­petența a revenit Parchete­lor Militare). Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a confirmat, pe 9 martie 2015, decizia procurorilor de redeschidere a urmăririi penale în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

În ordonanța prin care procurorii au redeschis dosarul se arată: ”În zilele de 11 – 12.06.1990, Ion Iliescu, în calitate de preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (C.P.U.N.), împreună cu civil Roman Petre, civil Măgureanu Virgil, civil Voiculescu Gelu-Voican, civil Dumitru S. Nicolae, general (rez.) Chiţac Mihai, general-maior (rez.) Diamandescu Corneliu, general maior (rez.) Florescu Mugurel ş.a., a decis reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, în baza acestei hotărâri fiind declanşat, în dimineaţa zilei de 13.06.1990, un atac asupra unei populaţii civile, la care au participat forţele militare ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale şi Serviciului Român de Informaţii, atac soldat cu decesul a patru persoane şi rănirea a altor trei prin împuşcare, precum şi vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a aprox. 270 de persoane. Ulterior, la data de 13.06.1990, împreună cu civil Roman Petre, alţi membri ai Guvernului, lideri de sindicat şi conducători ai unor centre industriale şi bazine carbonifere din ţară, a decis organizarea deplasării la Bucureşti a peste 10.000 de muncitori care, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, au continuat atacul declanşat în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990 asupra unei populaţii civile, provocând vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a unui număr de peste 1.000 persoane”.

 

 

Cele mai citite

Peste 6000 de elevi s-au înscris la finala națională a concursului european de educație financiară European Money Quiz

Peste 6.260 de elevi, cu vârsta între 13-15 ani, din 390 de școli, licee și colegii de la nivel național s-au înscris la ediția...

Deca recunoaște că supune elevii la șocuri?

Reziliență -capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc (economic, emoțional etc.) Folosit in discipline precum psihologie, ecologie, inginerie, înseamnă capacitatea de...

Tendințe de Culori și Materiale pentru 2024: O Privire Asupra Designului Interior

Anul 2024 aduce o schimbare notabilă în preferințele de culori și materiale în lumea designului interior, reflectând o nevoie crescândă de confort, sustenabilitate și...
Ultima oră
Pe aceeași temă