Cel mai amplu program european de repopulare a unui teritoriu cu zimbri a demarat sâmbătă la Armeniş, în Caraş-Severin, prin aducerea în zonă a 17 exemplare. De altfel, însăși sosirea acestor animale în România a constituit o premieră, fiind cel mai mare transport de zimbri făcut vreodată în lume pe o distanță atât de lungă, respectiv din Suedia, Belgia, Italia și Germania.
Dispărut din România acum două secole
Un pui de zimbru se uită timid spre dealul noroios care i se ridică în față. După mai multe mii de kilometri pe drumuri europene, a ajuns într-un loc nou, pădurea din zona Munților Țarcului, care-l sperie, dar care-i va fi casă de acum încolo.
După câteva ezitări, puiul iese din camionul cu care a călătorit tocmai din Suedia, fuge câțiva metri, apoi se oprește, privește în stânga și dreapta curios și începe să mănânce din pământul îmbibat de ploile din ultimele zile. Este urmat şi de ceilalţi, unii mai curajoşi, alţii mai timizi până când îşi iau locul în stăpânire toţi cei cei 17 zimbri care fac parte din prima etapă a programui de reintroducere în sălbăticie a acestei speciii desfășurat de organizațiile Rewilding Europe și World Wide Fund for Nature (WWF) România.
Zimbrul este cel mai mare mamifer terestru de pe continent, masculul poate ajunge și la 1000 de kilograme, dar acest fapt a devenit în timp un dezavantaj. Vânate excesiv, ultimele animale din această specie au dispărut în 1927, în Caucaz. În România, situația lor a fost chiar mai greau, ultimul exemplar fiind ucis în Moldova în 1762, iar din Transilvania în 1790. Specia a supraviețuit, totuşi, doar pentru că mai existau 54 de zimbri în captivitate. Din 1950, a început un program internaţional de reproducere a lor, dar, în ciuda eforturilor, în prezent, în lume nu există mai mult de 3000 de exemplare aflate în sălbăticie, potrivit datelor oferite de Rewilding Europe.
500 exemplare pînă în 2024
Zimbrii de la Armeniș nu sunt primii care există în România. Deocamdată, cea mai mare rezervație pentru aceste animale este la Bucșani, în Dâmbovița, unde trăiesc 49 de exemplare în captivitate. De asemenea, în captivitate se mai găsesc şi la Hațeg. În Neamţ, în Parcul Natural Vânători au fost eliberate 12 exemplare, între 2012 – 2013, care sunt monitorizate şi în rândul cărora a şi avut loc prima fătare în libertate.
Dar programul demarat sâmbătă la Caraș Severin a atras atenția inclusiv a presei internaționale – au asistat la descărcarea zimbrilor jurnaliști de la mari publicații precum The Guardian, radiouri și televiziuni europene – pentru că își propune ca în 10 ani să ridice numărul exemplarelor care trăiesc în sălbăticie numai în zona Armeniş la 500.
„ Natura are nevoie de zimbru, căci prin comportamentul său acesta aduce beneficii teritoriul în care trăiește, dar și asupra altor specii. Planul nostru este să aducem aici între 20 și 30 de exemplare anual, până ajungem la câteva sute”, a menționat Frans Schepers, directorul general al Rewilding Europe.
Monitorizați atent
Dintre cei 17 zimbrii preluaţi iniţial din Europa, unul a fost lăsat în rezervaţia Haţeg, pentru a împrospăta zestrea genetică. La schimb, Rewilding Europe şi WWF au primit-o pe Romaniţa, o femelă matură, care deja este gestantă. Specialiştii proiectului speră ca aceasta să devină femela dominantă a grupului nou format. De altfel, din acelaşi motiv al obţinerii unei diversităţi genetice cât mai mari s-a făcut acest efort de a colecta exemplare din cinci ţări, inclusiv România.
Inițial, zimbri aduși sâmbătă în Caraş-Severin au fost amplasați într-un țarc special, pentru a fi monitorizați, urmând ca eliberarea să aibă loc în funcție de cum se adaptează. „ Azi vorbim doar de 15 hectare, apoi vor sta într-un țarc mai mare, de 160 de hectare, iar din septembrie sperăm că zimbrul va fi un animal liber și va trăi în aceste locuri, pe 59.000 de hectare”, a declarat și Csibi Mogor, directorul Wolrd Wide Fund for Nature România.
Chiar dacă sunt ierbivore, faptul că până acum au trăiat în captivitate, unde hrana le-a fost asigurată de oameni, poate fi o problemă pentru aceste animale masive. „Vor fi monitorizate permanent, ca să adapteze cu hrana și clima de aici, alta decât cea cu care au fost obişnuiţi şi care poate să le dea peste cap metabolismul. Cel mai important e să monitorizăm femela dominantă, cea care conduce turma de femele, și masculul numărul doi, pentru că acesta va avea tendința să plece pentru a căuta altă cireadă. Noi putem astfel să aflăm cam care sunt rutele sale naturale”, a declarat Adrian Hăgătiș, manager de proiect din partea WWF România.
Reprezentanții organizației Rewilding Europe susțin că reintroducerea în sălbăticie a acestui animal poate avea și beneficii economice pentru comunitatea locală prin faptul că pot fi atrași turiști pentru a admira în libertate cel mai rar mamifer de talie mare din Europa.
